Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2925/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2925/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
Pe rol, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta SCOALA DE AGENTI DE POLITIE, împotriva sentinței civile nr. 1376/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari, Legea 360/2002.
La data de 13 2009 s-a înregistrat la dosar concluzii scrise din partea intimatului, iar la data de 16 2009, concluzii scrise din partea recurentei.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 2009, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1376 din 20 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Școala de Agenți de Poliție " " C-N și în consecință s-a dispus anularea dispoziției nr. 2414/14.10.2008 emisă de pârâtă.
Pârâta a fost obligată la emiterea unei dispoziții de aprobare pentru ca reclamantul să își desfășoare în paralel activitatea de profesor de legislație rutieră și instructor auto în cadrul SC SRL.
Pârâta a fost obligată la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 1.004,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public, fiind polițist în cadrul Școlii de Agenți de Poliție " " C- La data de 21.12.2007 a solicitat pârâtei să i se aprobe desfășurarea activității de profesor de legislație rutieră și instructor auto în cadrul școlii de șoferi amatori SC SRL, aprobare care i-a fost acordată prla data de 07.01.2008. Ulterior încheierii contractului individual de muncă în cadrul SC SRL, pârâta i-a solicitat rezilierea acestui contract, menționând că s-ar afla într-o situație de incompatibilitate.
Tribunalul a constatat însă că această dispoziție este nelegală, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. i din Legea nr. 360/2002, se interzice polițistului să dețină orice altă funcție publică sau privată pentru care este retribuit cu excepția funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ. Conform dispozițiilor art. 3 și 5 din Ordinul nr. 1856/2006 emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, școala de conducători auto reprezintă o instituție de învățământ unde se predau elemente de bază ale disciplinelor necesare obținerii permisului de conducere a autovehiculelor, acestea funcționând în cadrul unor societăți comerciale sau regii autonome.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că școlile de șoferi reprezintă instituții de învățământ, astfel încât urmează a se verifica dacă funcția de profesor de legislație rutieră și instructor auto reprezintă o funcție didactică, în sensul dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. i din Legea nr. 360/2002.
În acest sens, tribunalul a reținut dispozițiile art. 7 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1856/2006 care prevede, printre documentele necesare obținerii autorizației de funcționare a școlilor de șoferi, lista întregului personal didactic privind instructorii de conducere auto și profesorii de legislație.
Rezultă din cele arătate mai sus că funcția de profesor de legislație rutieră și instructor auto în cadrul unei școli de șoferi organizate sub forma unor societăți comerciale reprezintă o funcție didactică în cadrul unei instituții de învățământ, în sensul dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. i din Legea nr. 360/2002.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că școlile de șoferi nu au putut fi considerate instituții de învățământ, nefiind acreditate în sistemul instituțiilor de învățământ din subordinea Ministerului Educației, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. i din Legea nr. 360/2002 nu fac o astfel de distincție, permițând desfășurarea de activități didactice în cadrul oricărei instituții de învățământ și nu doar în cadrul celor acreditate și aflate în subordinea Ministerului Educației. De asemenea, lipsa încadrării în cadrul a funcției de profesor de legislație rutieră și instructor auto nu conduce la concluzia că această funcție nu ar fi una didactică.
Tribunalul nu a putut reține nici nr. 451/2003 care interzice polițistului să desfășoare activități remunerate în cadrul societăților comerciale, fiind cunoscut faptul că un ordin al ministrului nu poate adăuga dar nici deroga de la dispozițiile unei legi. Or, este evident că această interdicție adaugă în mod nelegal la Legea nr. 360/2002, care prevede incompatibilitatea polițistului.
În consecință, având în vedere considerentele expuse anterior și în conformitate cu dispozițiile art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a constatat că cererea formulată este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va dispune în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE " " solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată că hotărârea primei instanțe este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
Astfel, ținând seama de prevederile actelor normative în vigoare, pârâta a solicitat reclamantului încetarea raportului de muncă cu SC SRL deoarece se află într-o situație de incompatibilitate cu calitatea sa de polițist. La emiterea acestui act s-a avut în vedere faptul că, în virtutea calității de funcționar public civil cu statut special al polițistului, acestuia îi sunt impuse o serie de restrângeri ale exercițiului unor drepturi și libertăți precum este cea menționată la art. 45 alin 1 lit i din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, și potrivit căruia acestuia îi este interzis să dețină orice altă funcție publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepția funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ, a activităților de cercetare științifică și creație literar artistică.
În același sens sunt și dispozițiile cuprinse în art. 94 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice, prevenirea și sancționarea corupției, ale art. 3 din Ordinul Ministrului de Interne nr. 451/2003 privind conflictul de interese, incompatibilitățile și declarațiile de interese.
Cum toate aceste prevederi legale sunt de strictă interpretare și au în comun faptul că stabilesc incompatibilitatea funcționarului public în raport cu orice altă funcție publică sau privată pentru care este retribuit, inclusiv cu funcțiile deținute în cadrul societăților comerciale, din sectorul public sau privat.
Drept urmare, susținerea primei instanțe potrivit căreia prevederile Ordinului nr. 451/2003 nu pot fi aplicate deoarece adaugă în mod nelegal la Legea nr. 360/2002 sunt neîntemeiate de vreme ce acestea reiterează în fapt textul art. 94 aln 2 lit c din Legea nr. 161/2003.
Prin urmare, susținerea primei instanțe că prevederile cuprinse în art. 3 alin 2 lit c din Ordinul nr. 451/2003 este neîntemeiată și pe cale de consecință urmează a fi înlăturate bazându-se pe o interpretare greșită a legii.
Intimatul prin concluziile scrise depuse la data de 13 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (21).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamantul a solicitat primei instanțe anularea dispoziției nr. 2414/14 octombrie 2008 emisă de pârâta recurentă ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE " " C-N și obligarea acesteia din urmă la emiterea unei dispoziții prin care să i se permită reclamantului să desfășoare în paralele activitatea de profesor de legislație și instructor auto în cadrul SC SRL urmare a constatării faptului că nu există situație de incompatibilitate între calitatea sa de polițist și activitatea de profesor de legislație și instructor auto pe care o desfășoară în cadrul SC SRL.
Așadar, urmează a se stabili în ce măsură calitatea de polițist a reclamantului împietează asupra exercitării unei alte funcții publice sau private pentru care acesta este retribuit, respectiv în ce măsură, activitatea de profesor de legislație și instructor auto pe care reclamantul intimat o desfășoară în cadrul unei societăți comerciale, poate fi considerată o funcție didactică în cadrul unei instituții de învățământ.
Aceasta deoarece, în virtutea calității de funcționar public civil cu statut special al polițistului, acestuia îi sunt impuse o serie de restrângeri ale exercițiului unor drepturi și libertăți, cum este și cea menționată la art. 45 alin 1 lit i din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
Prima instanță a apreciat că în speță funcția de profesor de legislație rutieră și instructor auto desfășurată de reclamant în cadrul unei scoli de șoferi organizate sub forma unor societăți comerciale, reprezintă o funcție didactică în cadrul unei instituții de învățământ, în sensul dispozițiilor art. 34 alin 1 lit i din Legea nr. 360/2002 și din această perspectivă nu există o stare de incompabilitate.
Prima instanță mai reține apoi că Ordinul Ministrului de Interne nr. 451/2003 care interzice polițistului să desfășoare activități renumerate în cadrul societăților comerciale, nu poate fi aplicat în speță deoarece acesta nici nu poate adăuga și nici nu poate deroga de la dispozițiile unei legi ori, este evident că această interdicție adaugă în mod nelegal la Legea nr. 360/2002 ce prevede incompabilitățile polițistului.
Această interpretare a dispozițiilor legale sus arătate, dată de prima instanță este nelegală respectiv a fost dată cu aplicarea greșită a legii pentru următoarele considerente.
funcționarului public civil cu statut special-polițist, sunt prevăzute printr-o serie de acte normative respectiv atât Legea nr. 360/2002 în art. 45 alin 1 lit i cât și în alte acte normative ulterioare precum art 94 din Legea nr. 161/2003 și nu în ultimul rând prin art. 3 din Ordinul Ministrului de Interne nr. 451/2003.
Prevederile legale ce stabilesc incompatibilități în sarcina funcționarilor publici sunt de strictă interpretare și acestea stabilesc incompatibilitatea acestora în raport cu orice altă funcție publică sau privată pentru care este retribuit, inclusiv cu funcțiile deținute în cadrul societăților comerciale, din sectorul public sau privat (art. 94 alin 2 lit c din Legea nr. 161/2003).
Atât reclamantul prin acțiunea introductivă cât și prima instanță a apreciat că activitatea desfășurată de acesta în cadrul SC SRL este o activitate care se încadrează în excepția prevăzută de art. 45 alin 1 lit i din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, respectiv că aceasta este o funcție didactică în cadrul unei instituții de învățământ.
Pentru a da o interpretare corectă a acestei dispoziții legale, Curtea reține că în fapt potrivit contractului individual de muncă nr. 5/29 februarie 2008 înregistrat la ITM C, și încheiat de reclamantul-intimat cu SC SRL, se stipulează, la pct.E "felul muncii", că funcția pe care o va îndeplini acesta în baza raportului de muncă este "profesor de legislație și instructor", clasificat la codul - din.
Ori, la acest cod, în este prevăzută ocupația de "formator".
În cadrul nu este prevăzută funcția de profesor de legislație rutieră și instructor auto așa încât în raport de prevederile art. 4 din HG nr. 475 bis/1992 și ale nr. 5/2008 rezultă că la încadrarea în muncă are prioritate clasificarea dată de, în speță fiind funcția de "formator".
Coroborând informațiile cuprinse în, cu prevederile din și cu cele ale art. 5 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic unde este definită "funcția didactică" se poate observa că "formatorul" nu este încadrat în această categorie profesională. Mai mult decât atât, textul art. 5 din Legea privind statutul personalului didactic nu încadrează nici ocupația de profesor de legislație și instructor auto în cadrul "funcțiilor publice".
Prin urmare, nu există nici un motiv pentru a se considera că funcția deținută de reclamant în cadrul SC SRL să poată fi calificată drept o funcție didactică, și astfel să se situeze în sfera de excepție cuprinsă în textul art. 45 alin 1 lit i din Legea nr. 360/2002.
În concluzie, Curtea apreciază ca neîntemeiată interpretarea dată de prima instanță a art. 7 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1856/2006 când a considerat că în baza acestor prevederi este justificată interpretarea că, funcția de profesor de legislație rutieră și instructor auto în cadrul unei școli de șoferi reprezintă o funcție didactică în sensul dispozițiilor sus arătate.
Prin faptul că, a considerat că aceste prevederi justifică echivalarea noțiunii de personal didactic la care face referire art 7 din anexa nr. 1 la ordinul nr. 1856/2006 cu cea de funcție didactică prevăzută în art. 45 aln 1 lit i din Legea nr. 360/2002 și în art. 5 din Legea nr. 128/1997, a avut la bază o interpretare greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța de fond a dat o interpretare greșită atunci când a apreciat că societatea comercială la care reclamantul își desfășoară activitatea reprezintă în fapt o instituție de învățământ.
O școală de șoferi numai în anumite condiții bine determinate, poate fi calificată drept o "instituție de învățământ" deoarece în conformitate cu prevederile art. 29 aln 1 din OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației "orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii". este o instituție publică ce "realizează activitatea de evaluare și acreditare a furnizorilor de educație din învățământul preuniversitar" și "propune Ministerului educației și cercetării înființarea și acreditarea instituțiilor de învățământ preuniversitar, pentru fiecare nivel de învățământ, program de studii și calificare profesională, după caz".
Înființarea și acreditarea se fac prin ordin al Ministrului educației și cercetării (art. 24 alin 3 lit c și d din OUG nr. 75/2005) iar potrivit art. 32 aln 2 din același act normativ, doar furnizorul de educație acreditat este parte a sistemului național de educație, cu toate drepturile și obligațiile stabilite de lege.
Din această perspectivă, organizarea școlilor de conducători auto, altele decât cele profesionale, nu se realizează în unități de învățământ care să corespundă sistemului de învățământ preuniversitar. Concluzia firească ce se desprinde este aceea că o unitate de învățământ preuniversitar trebuie să fie autorizată să funcționeze provizoriu sau să fie acreditată de către, pentru nivelurile preșcolar, primar, gimnazial, liceal, postliceal în timp ce o școală de șoferi organizată ca societate comercială care are trecut în obiectul de activitate codul 8553 și autorizată de autoritatea rutieră română nu poate fi calificată drept o unitate de învățământ.
Nu în ultimul rând este neîntemeiată susținerea dată de prima instanță potrivit căreia prevederile Ordinului nr. 451/2003 nu pot fi aplicate în cauză deoarece adaugă în mod nelegal la Legea nr. 360/2002, atâta vreme cât dispozițiile art. 3 din ordinul sus amintit nu fac altceva decât să reia textul art. 94 alin 2 lit c din Legea nr. 161/2003 ce stabilește incompatibilitățile aplicate tuturor funcționarilor publici deci inclusiv polițistilor cărora li se aplică principiile și regulile generale în această materie inclusiv incompatibilitățile instituite de această lege.
Față de toate considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că în speță hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 45 alin 1 lit i din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, motiv de recurs prev de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă ceea ce atrage în conformitate cu art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, admiterea recursului declarat de pârâtă cu consecința modificării hotărârii primei instanțe în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ȘCOALA DE AGENȚI DE POLIȚIE " " C-N împotriva sentinței civile nr. 1376 din 20.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
5 ex./3.12.2009
Jud.fond-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
