Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 295/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.812,-
DECIZIA NR.295
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Secrețeanu Adriana Florina
JUDECĂTORI: Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul SINDICATUL LIBER - în numele și pentru membrii de Sindicat, cu sediul în Târgoviște, B-dul -, nr. 36,. 2, județul D, de împotriva deciziei nr. 881 din data de 03.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DE PLĂȚII ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN, cu sediul în Târgoviște, B-ul -, nr. 36, județul
Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanțelor de la filele 56-62 și timbru judiciar de 0,3 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns revizuentul Sindicatul Liber D reprezentat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 613, lipsă fiind intimata Agenția de Plății și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentatul recurentului, avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și că nu cunoaște soluția pronunțată de ICCJ în recursul declarat împotriva încheierii din 11.01.2010, situație față de care, Curtea învederează faptul că, potrivit datelor de pe site-ul oficial al ICCJ, prin decizia pronunțată la data de 25.01.2010 a fost constatat nul recursul.
Curtea constatând că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de revizuire.
Având cuvântul pentru revizuentă avocat, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, precizând că în cuprinsul acesteia a menționat pe larg principiile și drepturile încălcate. Arată că au depus la dosar practică judiciară, respectiv hotărârii judecătorești irevocabile, care au motivat acordarea drepturilor salariale în discuție, ori menținerea hotărârii atacate, promovează o discriminare evidentă, activă, care nu poate fi salvată de invocarea efectelor hotărârii judecătorești civile.
Mai arată că potrivit art.1 alin. 2 lit. a din OUG nr.137/31.08.2000, potrivit cărora nediscriminarea se garantează și prin" dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și al oricărui alt organ jurisdicțional.
CURTEA
Princerereaînregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 9 decembrie 2009 la nr.812,-, revizuentul Sindicatul Liber D, solicitat revizuirea deciziei nr. 881 din 03.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în baza dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, a fost admis recursul formulat de Centru Județean împotriva sentinței 230/2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, încălcându-se astfel principiul priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin.2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, fiind încălcate art. " Interzicerea generală a discriminării" al Protocolului nr.12 la Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificat prin Legea nr.183/2006, care prevede că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, și art. II " nediscriminare", care prevede că se interzice discriminarea de orice fel bazată pe motive.de orice altă natură.
A mai arătat revizuentul că prin acțiunea formulată la Tribunalul Dâmbovițaa solicitat obligarea pârâtului Centrul Județean D la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru anii 2005-2008, actualizate cu indiciile inflației, în cuantumul corespunzător procentului de câte 25% din salariul de bază ( în total 50%), iar prin sentința nr.230 2.04.2009 a fost admisă acțiunea reclamantului; împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, iar prin decizia 881 din 3.06.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa casat sentința și a respins acțiunea reclamantului.
În motivarea deciziei de recurs s-a reținut că sporurile ce au făcut obiectul acțiunii sunt componente ale salariului de bază, având drept corespondent categoriile, clasele, gradele profesionale și treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Drepturile salariale solicitate sunt prevăzute de Legea funcționarilor publici nr. 188/1999 și au făcut obiectul unei reticențe normative din partea puterii executive și a puterii legislative, cu caracter discriminatoriu.
Potrivit art.29 lit. c și d din Legea nr.188/1999, drept componente ale "salariului " alături de " salariul de bază" și "sporul pentru vechime în muncă" urmau să fie individualizate și cuantificate, în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici"( art.29 alin.3), însă această lege nu a fost adoptată nici până în prezent, însă altor categorii de funcționari publici aceste drepturi le-au fost individualizate și cuantificate prin legi speciale de statut.
Dispozițiile art. 44 din OG 92/2004 au suspendat prin aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea 188/1999, creând o situație discriminatorie pentru funcționarii publici în raport cu celelalte categorii de salariați, or, reglementarea dată de OG 6/2007 măsurilor de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publicii până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2007, nu a mai prevăzut suspendarea aplicării, nici măcar în partea textului art.29, devenit art.31 din legea 188/1999.
În temeiul art. 21(2) din Legea 554/2004, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei atacate în sensul respingerii recursului declarat de pârât împotriva sentinței 230/2.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Intimata a arătat că, art. 13 din Legea nr.251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art. 29 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare intră în vigoare de la 01 ianuarie 2007, iar potrivit art. 48 din OG nr. 6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit potrivit art. 501din Legea 164/2004, intrată în vigoare la 22 mai 2004, astfel că pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 22 mai 2004 dreptul la acțiune este prescris, iar la data de 1 ianuarie 2007 se naște dreptul la acțiune celor interesați.
Totodată, a mai arătat că instanța poate obliga angajatorul la plata acestor sporuri, fără a preciza însă cuantumul lor, pentru cuantificarea celor două suplimente ca părți componente ale salariului, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.31 din Legea 188/1999, această atribuție revenind fie Parlamentului, fie Guvernului prin delegare legislativă, sau prin adoptarea unei hotărâri date în aplicarea acestor prevederi legale.
La termenul de judecată din data de 11.01.2010, revizuentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.31 din Legea 188/1999, care încalcă dispozițiile art. 3(1) și art. 21 din Constituția României, texte constituționale care statuează că România este stat de drept, iar persoanele se pot adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime.
Prin încheierea din data de 11.01.2010, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 din legea 47/1992 excepția de neconstituționalitate a art. 31 din Legea 188/1999 fiind invocată într-o cauză aflată pe rolul unei instanțe judecătorești ce are ca obiect o cale extraordinară de atac, reglementată de art. 21(2) din Legea 554/2004, ce se completează cu dispozițiile art. 322 și urm. pr.civilă, a cărei soluționare este guvernată de textele de lege precizate mai sus, și numai după încuviințarea unei astfel de cererii instanța poate schimba în tot sau în parte hotărârea atacată, statuând asupra fondului cauzei.
Asupra cererii de revizuire, cu aplicarea dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr. 881/3.06.2009, Curtea de APEL PLOIEȘTI, a admis recursul formulat de pârâta Agenția de Plății și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean împotriva sentinței nr.230 din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Liber D - în numele și pentru membrii de sindicat, a modificat în tot sentința nr.230 din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a pronunțata această decizie, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, instanța de recurs a constatat că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale, simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt prevăzute dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
A mai reținut instanța de recurs că, prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008, Curtea Constituțională a reținut că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin prezenta cerere, revizuentul Sindicatul Liber D, solicitat revizuirea deciziei nr. 881 din 03.06.2009, în baza dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr.554/2004, conform căroraonstituie motiv de revizuirepronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat deart. 148alin. (2), coroborat cuart. 20alin. (2) din Constituția României, revizuentul invocândîncălcarea principiului priorității dreptului comunitar și anume art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificat prin Legea nr.183/2006.
Conform dispozițiilor art. 1 paragraf 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la
Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statele semnatare au hotărât, uând în considerare principiul fundamental în virtutea căruia toate persoanele sunt egale în fața legii și au dreptul la o protecție egală din partea legii,interzicerea generală a discriminrii, și anume au prevăzut că xercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivelemenționate.
Revizuentul a invocat faptul că aceste componente urmau să fie individualizate și cuantificate, această lege nu a fost adoptată nici până în prezent, însă altor categorii de funcționari publici aceste drepturi le-au fost individualizate și cuantificate prin legi speciale de statut, și de asemenea a mai arătat că dispozițiile art. 44 din OG 92/2004 au suspendat aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea 188/1999, creând o situație discriminatorie pentru funcționarii publici în raport cu celelalte categorii de salariați, or, reglementarea dată de OG 6/2007 măsurilor de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publicii până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2007, nu a mai prevăzut suspendarea aplicării, nici măcar în partea textului art.29, devenit art.31 din legea 188/1999.
Aspectele invocate de reclamant nu constituie însă împrejurări de natură a atrage încălcarea de către instanță prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a principiului preeminenței dreptului comunitar, întrucât prin respingerea cererii reclamanților de obligare la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu au fost încălcate dispozițiile art. 1 paragraf 1 și 2 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de o parte, susținerile revizuenților privind acordarea acestor sporuri
unor categorii de funcționari publici, individualizate și cuantificate prin legi speciale de statut, nu au fost probate, pe de altă parte, chiar și în această situație, instanța de recurs nu a încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul 12, întrucât aceste drepturi nu puteau fi acordate prin hotărâre judecătorească.
Astfel cum a reținut instanța de recurs, ispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 189/1999, privind statutul funcționarilor publici prevăd că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, deși prevăd cele două componente la care are dreptul funcționarul public, nu stabilesc cuantumul acestora, nu stabilesc nici o modalitate de determinare a acestora, împrejurare față de care autoritatea publică nu poate fi obligată la acordarea acestora, pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective, fiind absolut necesar să fie posibilă cuantificarea celor două sporuri, iar pentru cuantificare este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
Prin urmare,cele două drepturi nu pot fi obținute prin promovarea unor acțiuni în instanță,în caz contrar, simpla obligare la plata acestor sporuri, necuantificate, presupune pronunțarea unei hotărâri judecătorești ce nu poate fi pusă în executare,de natură a reprezenta o încălcare a art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut că dreptul de a apela la o instanță ar fi iluzoriu, dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să fie ineficientă în detrimentul unei părți, iar eventuala cuantificare de către instanță reprezintă o încălcare a atribuțiilor ce revin instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește susținerile revizuenților, privind discriminarea creată
prin suspendarea dispozițiilor art. 29 devenit art. 31 din Legea nr. 188/1999, prin
raportare la alte categorii de salariați, este de observat, pe de o parte, că acordarea anumitor drepturi salariale anumitor categorii de salariați, nu constituie discriminare, prin stabilirea unor sisteme diferite de salarizare nefiind incalcat dreptul fundamental al egalitatii cetatenilor in fata legii, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat, instanțele de judecată nu pot proceda la acordarea acestor drepturi prin hotărâre judecătorească, pentru motivele menționate.
Pentru aceste motive, Curtea constată că nu este incident în cauză motivul
de revizuire invocat de revizuent, prevăzut de dispozițiile art. dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, de respingere a cererii reclamanților de obligare la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, nefiind încălcat principiul preeminenței dreptului comunitar, și anume dispozițiile art. 1 paragraf 1 și 2 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, considerente pentru care va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul SINDICATUL LIBER - în numele și pentru membrii de Sindicat, cu sediul în Târgoviște, B-dul -, nr. 36,. 2, județul D, de împotriva deciziei nr. 881 din data de 03.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DE PLĂȚII ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN, cu sediul în Târgoviște, B-ul -, nr. 36, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - -, -
Grefier
Operator de date cu caracter personal,
notificare nr 3120
red.
tehnored.DL
4 ex./22.03.2010
Președinte:Secrețeanu Adriana FlorinaJudecători:Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
