Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 296/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta Bejinaru
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței nr. 94/CA din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect - drepturi bănești - litigiu privind funcționari publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 aprilie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 22 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 94/CA/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2002 - 31 iulie 2004; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor; au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1 septembrie 2002 - 31 martie 2006, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății; a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării sumelor arătate anterior; s-a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Reclamanții sunt lucrători de poliție judiciară și desfășoară activități specifice în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, sub coordonarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel cum susține pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B prin întâmpinarea depusă la filele 77-78 dosar.
Potrivit art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară, detașați la. primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, spor care a fost prevăzut de lege și pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, care a fost menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la. și după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004.
Conform art. 6 din Codul Muncii, tuturor salariaților care prestează muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru muncă egală.
Acest principiu este instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar G, nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1, alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate, în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că, din moment ce ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de sporul de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul B care îndeplinesc în virtutea funcției muncă egală, și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu cel al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, inclusiv la sporul în cauză.
Prin neacordarea acestui spor, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, enunțate mai sus.
Apărarea pârâților în sensul că nu a existat o discriminare ci dispoziții legale speciale care instituie drepturi unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate, este neîntemeiată, deoarece prin instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, s- creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ce privește drepturile salariale, și deci o discriminare, starea de fapt nefiind diferită.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat neunitar relativ la discriminarea invocată de ofițerii de poliție judiciară.
Prin hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că există discriminare între polițiști mutați în cadrul A și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
În ceea ce privește excepția prescripției parțială a dreptului la acțiune, aceasta este neîntemeiată întrucât a reține că în speță a intervenit prescripția dreptului echivalează cu nesocotirea prevederilor constituționale, art. 20 alin. 2 și art. 20 alin.1 din Constituția României și cele ale reglementărilor internaționale asumate de țara noastră, art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și practicii, care determină inaplicabilitatea prevederilor 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Polițe al Județului B la plata către reclamanți despăgubirilor reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30 % din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, în baza art.1082 și 1084 din Codul civil, coroborat cu art. 161, alin. 4 din Codul Muncii, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la termenele scadente, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de beneficia de sumele de bani la momentul respectiv.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile necesare achitării sumelor respective.
S- respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs Ministerul Economiei și Finanțelor arată că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. Consideră că nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat.
Funcționarea, atribuțiile acestuia sunt strict reglementate de Hotărârea nr. 208 din 17.03.2005. Bugetul de stat se realizează pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura prevăzută în Legea Finanțelor Publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este și Ministrul Justiției. Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Atribuții în angajarea și salarizarea intimaților reclamanți au numai ceilalți pârâții respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
Cu privire la fondul cauzei, recurentul arată că reclamanții nu au dreptul la plata sumelor solicitate cu titlu de drepturi bănești reprezentând sporul de 30%, astfel cum s-a solicitat pentru următoarele considerente.
Prevederile art. 28 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție se referă în mod strict și limitativ la ofițerii de poliție judiciară detașați și limitativ la ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA, iar intimații reclamanți au calitatea de ofițeri de poliție la Inspectoratul de Poliție al Județului B situație în care salarizarea lor se poate realiza doar conform prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 38/2003 care nu prevede acordarea acestor sporuri; legiuitorul a dorit recompensarea polițiștilor detașați la DNA pentru activitatea specializată desfășurată de aceștia și în vederea asigurării incompatibilității acestora.
Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțelor publice cu modificările ulterioare, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, respectiv, ordonanță și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304, pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative arată că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților față de dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul -. Pe fond susține că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Tribunalul Brașova ignorat legile în vigoare și s-a substituit Curții Constituționale și Parlamentului României stabilind că reclamanții sunt îndreptății să primească sporul de 30% din salarii, spor prevăzut de art. 28 alin. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 doar polițiștilor detașați la DNA. Salarizarea reclamanților se fac potrivit OG nr. 38/2003 și nu se aplică prevederile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție. Pentru a beneficia de acest drept se impune ca reclamanții să fi fost detașați la DNA, sporul nu poate fi acordat altor categorii de polițiști care nu au în competență cercetarea faptelor de corupție. Persoanele reclamante nu au dovedit existența unei fapte de discriminare conform OG nr. 137/2000. Nu este discriminare când este vorba de două categorii de polițiști din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ, nu este vorba de recunoașterea unui drept fundamental; diferențierea de tratament are la bază un criteriu obiectiv al detașării unor polițiști la DNA, criteriu specializării, complexității activității desfășurate, modificarea raporturilor de serviciu etc.
Egalitatea nu înseamnă uniformitate, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Aspectele semnalate au fost reținute și de practica Consiliul Național de Combaterea Discriminării care a constatat că nu există tratament diferențiat discriminatoriu potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000 în situația prevăzută. Se menționează Hotărârile nr. 271/5.09.2007, 419/27.11.2007 și nr. 418/28.11.2007 pronunțate de Consiliul Național de Combaterea Discriminării. Apreciază că nu este permisă contestarea legilor în fața instanțelor sun aspectul oportunității emiterii lor indiferent de nemulțumirile pe care le produc. Dispozițiile legale s-au dat cu respectarea Constituției, iar singura autoritate în măsură să se pronunțe în legătură cu aceasta este Curtea Constituțională. Tribunalul nu se putea pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea sau constituționalitatea acestor dispoziții.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursurile sunt parțial fondate.
Excepțiile (lipsei calității procesuale pasive Ministerul Economiei și Finanțelor și prescripției) au fost corect respinse de către prima instanță.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și legilor privind aprobarea contului general anul de execuție; aprobă clasificările bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21. Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Economiei și Finanțelor care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul nu a fost chemat în judecată pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite ( în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative) ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform legii privind finanțele publice.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru aceasta s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, pentru că Ministerul Economiei și Finanțelor să cuprindă în proiectul legii
de buget sau în propunerea de rectificare și aceste sume pentru ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
De asemenea excepția prescripției a fost corect respinsă raportat la prevederile art. 7 și 8 din Decretul 167/1958. Reclamanții au pretins că au cunoscut prejudiciul la data pronunțării hotărârii nr. 185 / 22.07.2005 de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Curtea reține că motivele de recurs invocate de pârâții recurenți pe fondul cauzei sunt întemeiate.
Motivarea primei instanțe se bazează pe existența unei discriminări între polițiștii detașați la DNA și cei care-și desfășoară activitatea la DIICOT. Din toate înscrisurile depuse la dosar (cu excepția întâmpinării Inspectoratului de Poliție al Județului B) nu rezultă că reclamanții și-ar desfășura activitatea în cadrul acestei direcții specializate (DIICOT).
Prin Hotărârea nr. 219/1.08.2007 Consiliul Național de Combaterea Discriminării a constatat că prin neacordarea sporului de 30 % prevăzut de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 pentru polițiștii detașați la DNA și polițiștilor care-și desfășoară activitatea la DIICOT a avut loc o discriminare; aceste categorii de polițiști ( cei din Direcția Națională Anticorupție și cei din DIICOT) aflându-se într-o situație analogă sub aspectul gradului de complexitate al infracțiunilor cercetate, din punct de vedere al atribuțiilor, al coordonării, supravegherii; al controlului și al responsabilității.
În cazul celorlalți polițiști practica Consiliul Național de Combaterea Discriminării a fost constantă în sensul că nu există discriminare.
Polițiștii care lucrează în cadrul Direcția Națională Anticorupție din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare existând în acest caz o justificare obiectivă a diferenței. Situațiile diferite în care se găsesc diferite categorii de salariați pot determina soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora. Prin această soluție nu se încalcă principiul egalității.
Salarizarea ofițerilor și angajaților care fac parte din poliția judiciară se face în conformitate cu prevederile legii, OG nr. 38/2003, iar sporul de 30% se acordă celor detașați la Direcția Națională Anticorupție (în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 43/2002) în considerarea specializării pe cercetarea infracțiunilor de corupție, cu grad sporit de pericol social, responsabilitate diferită, atribuții specifice, subordonare, control etc. Direcția Națională Anticorupție este o structură distinctă de inspectoratele de poliție județene (așa cum este și DIICOT).
În sensul că în această situație nu există un tratament diferențiat discriminatoriu (între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcția Națională Anticorupție din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare) s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 419/27.11.2007.
Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecință va modifica în parte sentința atacată respingând pe fond acțiunea reclamanților; va menține dispozițiile sentinței privind modul de soluționare al excepțiilor.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 94/CA/30.11.2008 a Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții:, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 22.04.08
Dact. - 25.04.08
Jud. fond- /
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Barbu, Georgeta Bejinaru
