Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 298/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 298/CA
Ședința publică de la 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: I -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: G, G, B, G, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Secției Regionale de Poliție Transporturi I, în I, Bd.-, nr.22, județul I, în contradictoriu cu intimații: Ministerul Administrației Și Internelor; Inspectoratul General Al Poliției Române, Inspectoratul Județean De Poliție I, Ministerul Finanțelor Publice - prin P I, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței numărul 32/CA din 20.01.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru toți recurenții, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, constatând pricina în stare de judecată, a dat cuvântul reprezentantei recurenților în susținerea cererii de recurs.
Avocat solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în scris, pe care le dezvoltă oral.
Depune practică judiciară - sentința civilă nr. 2297/16.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr-.
Constatând dezbaterile încheiate, după deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 32/CA din 20 ianuarie 2009, Tribunalul Iași, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și a Ministerului Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea formulată de și alți 22 de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor,ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al județului I, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții, care au statut de polițiști, în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi I, solicită acordarea normei de hrană 12 și că ei nu se încadrează în nici una din categoriile de personal îndreptățite să primească această normă, potrivit criteriilor enumerate în anexa 1 la nr.HG 65/2003.
S-a mai reținut că în cauză nu poate fi invocată discriminarea, în raport cu cei care beneficiază legal de această normă de hrană, cum ar fi cazul polițiștilor de frontieră, întrucât raportat la practica Curții constituționale, instanțelor judecătorești nu li se recunoaște competența de a anula ori a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe ale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, fiind necontestat faptul că reclamanții nu se află în situații identice cu ceilalți polițiști care, prin natura activității pe care le desfășoară, justifică și necesită o protecție specială.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs reclamanții, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s- apreciat că ei nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 din nr.HG 65/2003, în condițiile în care acest supliment se acordă pentru eforturi deosebite sau situații speciale, că acest drept se acordă în tot cursul anului ignorându-se faptul că unitatea în care își desfășoară activitatea face din structura organizatorică și că prin modul în care se aplică legea se creează o gravă discriminare între diferitele categorii de personal.
Intimatul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, pe motiv că Secția de Poliței Transporturi I, de sunt încadrați recurenții, nu face parte din structura sa, ea fiind doar o unitate subordonată, și că norma de hrană solicitată este acordată doar în situațiile și pentru categoriile de personal expres și limitativ enumerate în Anexa 1 HG nr. 65/2003, precum și la Anexa 1, Tabel nr. 1 la Ordinul MAI nr. 440/2003.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat de asemenea respingerea recursului, apreciind că în mod temeinic și legal s-a reținut lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține ca fiind necontestat statutul de funcționari publici cu regim special al reclamanților și faptul că drepturile lor sunt stabilite prin lege.
Atâta timp cât, prin actul de numire în funcție, sau actele administrative ulterioare, reclamanților - recurenți nu li s-a recunoscut dreptul de a primi norma de hrană solicitată, și nu pot formula o acțiune în pretenții, mai înainte de a se fi verificat legalitatea actului administrativ de acordare a drepturilor și de a se fi obligat eventual instituția publică cu care ei se află în raporturi de serviciu să emită un act modificator, prin care să se consacre dreptul și să se stabilească perioada și condițiile acordării lui.
Nu are nici o relevanță pentru cauza de față faptul că alte categorii de personal, din structura Ministerului Administrației și Internelor, beneficiază de norma de hrană solicitată, întrucât acordarea acesteia nu se raportează la statutul de polițist al celor în cauză, ci la locul de muncă și activitățile concrete pe care aceștia le desfășoară.
Atâta timp cât autoritatea publică care a reglementat condițiile acordării normelor de hrană a apreciat că personalul din unitățile descentralizate nu se încadrează în categoria celor care trebuie să beneficieze de o normă de hrană superioară, nu se poate cere instanței să se substituie acelei autorități și să decidă în sensul că și lucrătorii de la secțiile regionale de poliție transporturi ar putea fi incluși în categoria beneficiarilor normei de hrană 12 B, întrucât acest fapt ar echivala cu depășire a limitelor puterii judecătorești.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că nu este atributul puterii judecătorești să corecteze eventualele inechități din sistemul de salarizare a funcționarilor publici, substituindu-se astfel puterii legiuitoare și puterii executive, în condițiile în care nu se cunoaște nici măcar care este impactul bugetar generat de acordarea acestor drepturi patrimoniale, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul promovat de către reclamanți, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de reclamanții: G, G, B, G, recurs împotriva sentinței numărul 32/CA din 20.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - I
Red.
Tehnored.
02 ex.
03.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbâltoc, Iulia
