Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2982/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2982
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 196 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal, este scutit de taxa de timbru iar recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242(2)
Curtea constatând cauza în stare de judecată a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 196 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea reclamantului.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că potrivit art. 2 din Legea 514/2003 modificată prin 246/2006, consilierul juridic poate fi numit sau angajat în funcție în condițiile legii având statutul de salariat, potrivit acestei dispoziții profesia de consilier juridic se exercita fie in baza unui raport de serviciu în condițiile art. 188/1999, fie in baza unui raport juridic de muncă in urma încheierii unui contract de munca individual, în speță reclamantul fiind funcționar public îndeplinind funcția de secretar al Primăriei comunei.
Potrivit dispozițiilor 246/2006, consilierii juridici au drepturi si obligații prevăzute de lege potrivit statutului profesional și reglementările legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află, sau cu care are raporturi de muncă.
În acest sens, legiuitorul face distincția dintre cele doua categorii de consilieri juridici, în sensul că aceștia au dreptul la o remunerație de baza, stabilită prin negociere iar consilierul juridic este remunerat potrivit legilor speciale.
Alte drepturi salariale cum sunt: sporul de confidențialitate și mobilitate sunt excluse să fie stabilite prin negociere, deoarece exista sistem unitar de salarizare pentru funcționarii publici, în speță reclamantul în funcția de secretar al comunei.
S-a reținut că negocierea unor astfel de clauze apare inadmisibilă pentru categorii de consilieri publici cu statul de funcționari în acest sens pronunțându-se și ICCJ Secțiile Unite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul acestuia respectiv plata sporurilor acordate, așa cum au fost stabilite prin dispoziția nr.355/29.08.206.
A mai arătata că sporurile stabilite și acordate prin dispoziția primarului nr.255/2006 reprezintă un drept de creanță cert, lichid și exigibil și prin urmare constituie un bun propriu care nu poate fi afectat de manifestări unilaterale.
Recurentul a mai susținut că în cauză există obligația corelativă pentru obligarea la plata celor două sporuri întrucât și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art.1 din dispoziția nr.355/2006 de a reprezenta comuna și Primăria în justiție fapt ce îi corespunde obligația corelativă de a i se plăti drepturile salariale stabilite potrivit art.3 din aceeași dispoziție.
Cu privire la reținerea primei instanțe a hotărârii ICCJ arată că acesta dispune doar pentru viitor și ca atare nu-și are aplicabilitatea în cauza de față, mai mult, susține că sporurile nu au fost negociate cu Primarul comunei ci au fost stabilite/acordate dar neplătite prin dispoziția 355/2006.
A solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de mobilitate și confidențialitate în procent de câte 25 % pentru fiecare din salariul de bază, pe perioada 29.08.2006 - 10.10.2008 în cuantum actualizat cu indicele de inflație și înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă.
Recursul este nefondat.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Primăriei, și acesta nu a dovedit că și-a desfășurat activitatea în proporție de 50 % în afara instituției. În acest sens, reclamantul trebuia să depună la dosar acte din care să rezulte această susținere, să dovedească un anumit număr de zile lucrătoare din cadrul unei luni, acesta își desfășura activitatea la alte instituții și în alte locuri din județ, simpla afirmație că trebuie să se deplaseze la instituțiile arătate, neconstituind o probă în susținerea cererii.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate, reglementat de art.25 și 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamantul nu a invocat în sprijinul acțiunii sale nici un act normativ,privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art.25 și 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate și confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de mobilitate și confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauzele de mobilitate și confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 196 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud. -
Tehnored. SI 2ex./29.06.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
