Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2983/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2983
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR M împotriva sentinței nr. 372 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, ,.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR M și intimații reclamanți, ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal, este scutit de taxa de timbru iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242(2)
Curtea a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, pentru perioada 01.04.2004-10.12.2005, și al reclamantei pentru perioada 01.01.2005 - 10.12.2005, după care a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 372 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, după cum urmează:
- pentru reclamanții, și pe perioada 1 ianuarie 2004 - 16 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- pentru reclamanta pe perioada 1 ianuarie 2005 - 16 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- pentru reclamanta pe perioada 1 ianuarie 2006 - 16 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții se află în raporturi de serviciu cu pârâtul, după cum urmează: reclamanții, și -începând cu 1 ianuarie 2003, reclamanta - începând cu 1 ianuarie 2005, reclamanta - începând cu 1 ianuarie 2006.
Prin Legea nr.161/19 aprilie 2003 - art.13, pct.21 - a fost modificat art.29 - alin.1 din Legea nr. 188/1999, având următorul cuprins:
"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Conform art.25 din acest act normativ, prevederile art.29 alin.1 din legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu 1 ianuarie 2004.
Legea nr.161/2003 a intrat în vigoare la 21 aprilie 2003.
Creșterile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2004 au fost reglementate prin OUG nr.123/2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 164/2004, art.50 ind.1 din această lege stipulând că pentru anul 2004 aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată la 22 martie 2004, se suspendă.
Legea nr.164/2004 a intrat în vigoare la 22 mai 2004.
De asemenea, prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006 se dispune suspendarea prevederilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul gradului pentru anul 2005 și respectiv anul 2006.
Potrivit art.1 pct.30 din Legea nr.251/23 iunie 2006, sintagma "suplimentul gradului " este înlocuită cu sintagma" suplimentul corespunzător treptei de salarizare", și potrivit art.13 din Lege, prevederile art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Ca urmare, și prin OG nr.6/24 ianuarie 2007 privind drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, s-a statuat, conform art.48, că prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, dreptul funcționarilor publici de a primi, pentru activitatea desfășurată, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost prevăzut de lege începând cu 1 ianuarie 2004, fiind însă suspendat succesiv, în perioada 22 mai 2004- 31 decembrie 2006, prin legi și ordonanțe ale Guvernului.
Or, deși acordarea acestor drepturi salariale a fost suspendată în perioada menționată, drepturile respective subzistă, nefiind înlăturate prin nici un act normativ echivalent celui prin care au fost reglementate și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care prevede aceste drepturi, la încetarea cauzei de suspendare drepturile devenind actuale. În sensul celor arătate s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizii privind soluționarea recursurilor în interesul legii.
Pentru ca aceste drepturi să nu fie o simplă ficțiune este necesar ca după încetarea suspendării drepturile să producă efectele pentru care au fost create și în consecință trebuie asigurată plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare de către ordonatorii principali de credite și de ordonatorii de inferior.
Pentru faptul că dreptul la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare există iar reclamanților nu li s-au plătit aceste drepturi pentru activitatea desfășurată, a fost obligat pârâtul la plata acestor suplimente reclamanților, după cum urmează:
- pentru reclamanții, și pe perioada 1 ianuarie 2004 - 16 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- pentru reclamanta pe perioada 1 ianuarie 2005 - 16 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- pentru reclamanta pe perioada 1 ianuarie 2006 - 16 februarie 2009, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
În ceea ce privește cuantumul suplimentelor, întrucât legiuitorul, până în prezent, nu a reglementat procentele în care acestea pot fi acordate, instanța nu se poate transforma în legislator pozitiv, pentru că altfel ar încălca principiul separației puterilor.
Referitor la cererea reclamanților de acordare a acestor suplimente pe viitor, instanța a constatat că, în speță, creanța pretinsă nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții - de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind deci născută, și putând fi influențată ulterior fie de modificări legislative, fie de modificări ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Mehedinția formulat recurs pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR M criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit faptul că acest spor de 25 % trebuia acordat conform art.31 din legea 1888/1999. A mai susținut că sumele privind plata suplimentului postului și suplimentului treptei nu au fost prevăzute în bugetul instituției, context în care nu sunt datorate de către angajator și de asemenea reclamantul nu justifică nici un temei de drept pentru acordarea suplimentelor în cuantum de 25%, atât timp cât legea nu prevede cuantumul acestor drepturi, cuantum ce nu a fost prevăzut de nicio reglementare legală ulterioară.
La acest termen din oficiu Curtea a invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamanților, pentru perioada 01.04.2004-10.12.2005, și al reclamantei pentru perioada 01.01.2005 - 10.12.2005
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de fapt, se rețin următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit.c și d din legea 188/1999.
Au precizat reclamanții că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamanților privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanții au fost privați de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Curtea apreciază însă că, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea reclamanților, privind acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare de la data de 01.01.2004, respectiv, 01.01.2005 pentru reclamanta și până la pronunțarea hotărârii, având în vedere că, în ceea ce privește perioada 01.01.2004 - 10.12.2005, respectiv 01.01.2005 - 10.12.2005 a operat prescripția extinctivă, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Curtea constată că față de data introducerii acțiunii - 24.10.2008, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2005- 23.10.2005 s-a prescris.
Cum, în materia prescripției nu există dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Decretul nr. 167/1958, în art. 13, 14 stabilește expres cazurile în care cursul prescripției se suspendă, reclamantul nefiind în nici unul din aceste cazuri.
În acest sens se constată și că argumentele întemeiate pe suspendarea cursului prescripției extinctive nu pot fi reținute ca întemeiate deoarece potrivit art. 13 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, cursul prescripției se suspendă:
a) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere;
b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din Forțele Armate ale României, iar acestea sunt puse pe picior de război;
c) până la rezolvarea reclamației administrative făcută de cel îndreptățit, cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poștă și telecomunicații, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamației.
Situațiile enunțate în textul de lege mai sus citat constituie excepții de la regula potrivit căreia cursul prescripției curge în mod continuu și prin urmare sunt de strictă interpretare și aplicare.
Or, în speță, situația privind suspendarea succesivă a drepturilor salariale prin acte normative nu poate fi asimilată forței majore în sensul acesteia de împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat care ar fi împiedicat reclamanții să exercite dreptul la acțiune.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 312. va admite recursul formulat de pârât, va modifica sentința în sensul că va obliga pârâtul la plata către reclamanții, și a celor două suplimente începând cu 11 decembrie 2005.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR M împotriva sentinței nr. 372 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că obligă pârâtul să plătească cele două suplimente începând cu 11.12.2005 reclamanților, și.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red -
Tehnored SI 2 ex./25.06.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
