Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 308/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 308/
Ședința publică din 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de, G, și, împotriva sentinței civile 85/CA din 30.01.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenții, G, și, lipsă fiind intimații Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală I și Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată.
Avocat, pentru recurenții, G, și, depune la dosar un e-mail de la Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu soluția de principiu adoptată de Plenul Secției de contencios administrativ a Consideră că obligatorii pentru instanțele judecătorești sunt numai dezlegările date problemelor de drept în cadrul deciziilor, în conformitate cu art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Soluțiile de principiu nu reprezintă hotărâri judecătorești, prin urmare nu se bucură de efectele acestora din urmă. Instanțele judecătorești nu sunt ținute de "orientarea" sau punctele de vedere exprimate în cadrul acestor soluții de principiu. Prin urmare, consideră că instanța poate să nu țină cont de aceste "directive profesionale", așa cum le intitulează cei de la
Solicită admiterea recursului așa cum este formulat și, pe cale de consecință, să se co0nstate că recurenții trebuie să primească drepturile bănești care fac obiectul acestui dosar, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Solicită a se avea în vedere că acțiunea inițială a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999, pe care au încercat să o coroboreze cu dispozițiile art. 155 din Codul muncii, care spune că salariul de bază este format din sporuri și alte adaosuri care se calculează la salariul de bază, sens în care s-au pronunțat mai multe instanțe din țară care au înțeles să admită astfel de acțiuni.
Arată că nu mai vrea să repete toate argumentele pe care ar putea să le susțină în fața instanței, dar ar vrea să învedereze faptul că, chiar Procurorul general al României, prin recursul în interesul legii pe care l-a declarat vizavi de sporul de mobilitate față de consilierii juridici, susține și subliniază cu tărie că salariul funcționarilor publici este format din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Se aplică această lege specială, respectiv Legea funcționarilor publici, și nici o altă derogare de la această lege nu poate să fie în cauză.
Dacă legiuitorul, având în vedere anumite dificultăți financiare, a înțeles să suspende acordarea acestor drepturi nu înseamnă că a înțeles să ia aceste drepturi funcționarilor publici, ba, dimpotrivă, prin dispozițiile Legii nr. 215/2006 începând cu 01.01.2007 a înțeles să lase la aprecierea angajatorului și a ordonatorului de credite acordarea acestor drepturi.
Apărătorul ales al recurenților crede că Legea funcționarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999, nu este o lege pur formală, ci este o lege organică, specială, prin care s-a reglementat statutul funcționarilor publici.
Consideră că în mod corect, temeinic și legal, au apreciat celelalte instanțe din țară precum că funcționarii publici beneficiază de aceste drepturi salariale.
Dacă instanța nu va aprecia că această acțiune este întemeiată, crede că s-ar crea o gravă discriminare față de funcționarii publici din aceeași categorie socio-profesională și chiar din cadrul acelorași instituții publice; chiar dacă o parte lucrează la S sau în altă parte, lucrează în cadrul aceleiași instituții, cu aceleași sporuri.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 166 și 269 din Codul muncii prevăd că angajatorul, care nu acordă drepturile salariale de care beneficiază salariații săi prin acte organice, trebuie să îi despăgubească.
Faptul că unele instanțe, printre care se află cea din Iac ărei hotărâre au încercat să o atace, au înțeles să respingă acțiunile pentru simplul motiv că nu este cuantificat acest spor, crede că nu este vina lor, ca și angajat, ca și salariat. . ordonatorul principal de credite, care le aprobă statul de funcții sau organigrama, îi numește în funcții, are obligația, prevăzută de lege, să depună toate diligențele pentru a asigura fondurile necesare. Prin urmare, ordonatorul de credite, în baza art. 31 din Legea funcționarilor publici, avea obligația, eventual cum se întâmplă și cu alte categorii socio-profesionale, să stabilească el însuși cuantumul acestor sporuri. De altfel, așa cum se observă din dosar, au încercat să solicitat ordonatorului de credite acești bani și au specificat "în cuantum de 25 %". Niciodată nu a făcut nimeni opoziție la cuantumul acestor sporuri, ba, dimpotrivă, dar li s-a spus că ar da acești bani, dar nu au de unde. că toți salariații, toți oamenii sunt egali în fața legii, așa cum spune legea fundamentală, Constituția României. Prin urmare, consideră că și funcționarii din I trebuie să beneficieze de aceste drepturi.
Conchizând, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii.
Precizează că nu cere cheltuieli de judecată.
Depune la dosar precizări scrise și practică judiciară, solicitând a se avea în vedere și practica pronunțată de Tribunalul Suceava, o hotărâre irevocabilă pentru colegii lor din acea zonă.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 85/ca/30.01.2009, a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, din I,-, jud. I, în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală I, cu sediul în I, B-dul - cel M și, nr. 47-49, jud. I, și Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie I, cu sediul în I,- bis, jud. I, având ca obiect obligarea pârâților, în solidar, la plata contravalorii tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, pentru perioada 2005-01.06.2008, cât au fost funcționari publici în cadrul pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală I și pentru perioada 01.06.2008 până la pronunțarea hotărârii, dată de la care sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie I, precum și obligarea pârâtului Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie I la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.06.2008 până la data pronunțării hotărârii și în continuare, în funcție de perioada lucrată de fiecare în parte, drepturile bănești urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește tichetele de masă, că reclamanții nu au un drept efectiv prevăzut de lege, ci un drept condiționat, angajatorul având posibilitatea și nu obligația acordării respectivelor tichete.
Tribunalul Iașia avut în vedere și decizia nr. 14/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că alocația individuală sub forma tichetelor de masă, prevăzută de Legea nr. 142/1998, nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici.
S-a mai reținut că instanța nu poate cuantifica suplimentul postului și suplimentul gradului ca părți componente ale salariului funcționarilor publici deoarece nu există dispoziții date în aplicarea prevederilor art. 29 alin. 1 lit. c și d, devenit art. 31 din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine legiuitorului, iar instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului.
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs reclamanții, G, și.
În motivarea recursului s-a arătat că se critică doar soluția dată capătului de cerere privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Recurenții au susținut că pentru acordarea celor două suplimente nu este necesară existența unor dispoziții în aplicarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, aceste dispoziții legale trebuind să producă efecte.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele învestirii, instanța de recurs reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru plata suplimentelor postului și treptei de salarizare este însă necesară cuantificarea lor prin dispoziții legale date în aplicarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție care revine, într-adevăr, fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective.
Cum legiuitorul nu a stabilit prin alte acte normative, în baza prevederilor art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 188/1999, cuantumul suplimentelor respective, instanța de recurs constată, la fel ca și prima instanță, că voința legiuitorului este clară, de neacordare a acestora.
Având în vedere că modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului nu este reglementată printr-un act legislativ, Curtea constată că acordarea acestor sporuri ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu sunt certe, fiind imposibil de calculat, dar și nesocotirea deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, prin care s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 din codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de, G, și împotriva sentinței civile nr. 85/ca/30.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.05.2009.
Președinte judecător judecător
--- - - - - G -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător:
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc Dan Mircea
