Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 31/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.31/
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B, sect. 5,-, și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ V cu sediul în Focșani,- A, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 586/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: reprezentanții recurentelor Direcția Județeană De Statistică V și Institutul Național de Statistică, intimatele, chematele în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul Institutul Național de Statistică a depus la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, și s-a solicitat de părți și judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURT
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1624/2007 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâți Institutul Național de Statistică B, Direcția Județeană de Statistică V și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând primă de vacanță pe perioada 2001-2004 actualizată la indicele de inflație.
Prin sentința nr. 586/18.10.2007 Tribunalul Vranceaa admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâtele Direcția județeană de Statistică și Institutul Național de Statistică să plătească reclamantei prima de vacanță aferentă anilor 2001-2004, actualizată la data plății efective și s-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de B și a respins pentru lipsă calitate procesuală pasivă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate următoarele:
Prin cererea depusă la 12.06.2007 reclamanta a solicitat obligarea pârâților Institutul Național de Statistică B, Direcția Județeană de Statistică Focșani și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata primei de vacanță pe anii 2001-2004 sumă actualizată în raport de rata inflației din momentul plății efective.
Legat de prescripția dreptului la acțiune potrivit art.3 alin.1 Decretul nr.167/1958 se apreciază că aceasta nu operează în cauza dedusă judecății având în vedere că termenul general de prescripție de 3 ani a fost întrerupt pe perioada suspendării acordării dreptului, cursul prescripției urmând să curgă din momentul încetării suspendării ( art.15 alin.1 Decretul nr.167/1958).
Cu privire la lipsa timbrajului având în vedere că reclamanta a solicitat prin acțiune drepturi salariale, potrivit Legii nr.188/1999 aceste acțiuni sunt de competența secției de contencios administrativ dar sunt scutite de plata taxei de timbru.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de a fost admisă având în vedere că acesta nu este titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept materiale dedus judecății neavând calitatea de angajator față de reclamant.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că, chematul în garanție, în calitate de ordonator principal de credite nu poate să asigure altui ordonator principal de credite - în speță Institutul Național de Statistică - fondurile necesare acordării drepturilor salariale ale angajaților proprii. Acest lucru este prevăzut în art.47 alin.4 din legea nr.500/2002.
Pentru aceste considerente cererea de chemare în garanție a fost admisă.
Pe fondul cauzei suspendarea aplicării art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 prin legile succesive ale bugetului de stat contravin principiilor de drept național și european în egală măsură.
Potrivit art.1 alin.3 și art.53 alin.1 din Constituție, drepturile cetățenilor sunt garantate iar suspendarea actelor normative generatoare de drepturi poate fi dispusă numai în cazuri speciale, și numai dacă se impune, după caz pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Având în vedere că aceste condiții prevăzute la art.53 din Constituție nu au existat restrângerea drepturilor nu se justifică iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică obligarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor.
Împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive, pe durata mai multor ani o normă care recunoaște existența unui drept patrimonial nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, aceasta însemnând însăși înlăturarea acestui drept.
Cum efectele actelor normative de suspendare au încetat la termenele prevăzute în cuprinsul lor, de la acele date s-a putut relua exercițiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata primei de vacanță.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs Direcția Județeană de Statistică V și Institutul Național de Statistică cu următoarea motivare:
În mod greșit instanța a reținut că Institutul Național de Statistică este ordonator principal de credite, întrucât potrivit dispozițiilor nr.HG157/2005, republicată, privind funcționarea, în vigoare până la 04.05.2007, când a fost publicată nr.HG405/2007, care, de altfel conține aceleași prevederi, din dispozițiile art.6, alin.1 coroborat cu punctul 9 din anexa 1, ordonatorul principal de credite este Secretariatul General al Guvernului: Institutul Național de Statistică este ordonator secundar de credite, iar Direcția Județeană de Statistică V este ordonator terțiar de credite.
Respingerea cererii de garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este lipsită de temei legal întrucât, ulterior aprobării bugetului, Ministerul Economiei și Finanțelor a contrasemnat actul normativ prin care s-a suspendat acordarea drepturilor salariale, respectiv acordarea primei de vacanță, iar fondurile au fost redistribuite pentru cheltuieli de personal, deoarece potrivit legii finanțelor publice, ordonatorii de credite au obligația de a analiza lunar necesitatea menținerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispoziții legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desființate sau amânate.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea legilor bugetare anuale, legilor de rectificare, precum și legilor privind aprobarea contului general anual de execuție astfel încât chemarea în garanție a acestei instituții vizează tocmai îndeplinirea acestor atribuții.
În plus, prin obligarea V alături de S, titlul executoriu privind obligația plății reprezintă justificarea necesară pentru includerea în proiectul de buget a sumelor necesare efectuării plății. De aceea, cererea de chemare în garanție este realizată nu în scopul plății efective a sumelor pretinse, ci pentru ca, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit disp.art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG495/2007 să procedeze la elaborarea proiectului bugetului de stat, a legii bugetare anuale, legilor de rectificare a bugetului de stat, operând modificările corespunzătoare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 C:proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B, sect. 5,-, și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ V cu sediul în Focșani,- A, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 586/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.VS/29.01.2008
Tehno ZE/29.01.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Angelica Ciobotaru, Dorina Vasile
