Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 31/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 31
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
- - - - - Judecător
- - - Judecător
Grefier: -
xxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, împotriva sentinței nr. 3784 din data de 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, intimatul reclamant și intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art. 302 Cod procedură civilă și au fost scutiți de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamantul, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative,. Jud. al Poliției de Frontieră D și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, acordarea primelor de concediu de odihnă legale pe anii 2004,2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective și a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate conform art. 6 din OG nr. 38/2003, pentru anul 2005.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este funcționar public cu statut special-polițist a susținut că, deși legal avea dreptul, la plecarea în concediu, să beneficieze de prima de concediu de la intrarea în vigoare a OG 38/2003, în realitate, de la data când s-a născut acest drept și până în prezent nu s-a acordat.
Suspendarea dreptului de a beneficia de prima de concediu susține reclamanta că echivalează cu anularea însăși a dreptului și încalcă flagrant dispozițiile art. 36 din Constituția României.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.41 alin.2 din Constituția României, revizuită, art.28 lit."e" din Legea 360/2002 și art.37 pct.2 din OG 38/2003.
Pârâtul Bad epus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale instanței de judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului. Al Poliției de Frontieră B, iar pe fond respingerea acțiunii neîntemeiată.
Prin sentința nr.3784 din 9 octombrie 2007, Tribunalul Dolj, a respins excepția necompetenței materiale a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul.
Au fost obligați pârâții MIRA, D și B să plătească reclamantului prima de concediu de odihnă aferentă anilor 2004, 2005 și 2006 și sporul de fidelitate prev. de art.6 din OG38/2003 pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective.
S-a respins acțiunea formulată împotriva MEF.
S-a respins cererea de chemare în garanție a MEF formulată de MIRA.
Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că dispozițiile art.37 alin.2 din OG 38/2003 sunt suspendate numai dacă aplicarea lor se suspendă anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței, a lipsei procedurii prealabile speciale, precum și excepția prematurității.
Pe fond, s- arătat că la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile ar 5 alin. 5 din Legea 379/2005, în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la primele acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2006 și, precum și faptul că acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
A mai susținut recurentul că prevederilor art.41 din Constituție care consacră dreptul la concediul de odihnă nu sunt încălcate, întrucât neacordarea primei de concediu nu aduce atingere acestui drept, prima constituind un beneficiu în plus față de drepturile bănești stabilite de art. 37 alin.1 din OG 38/2003.
A arătat recurentul că potrivit prevederilor art.57 din OG 38/2003, acordarea drepturilor bănești reglementate prin ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților MAI.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ este neîntemeiată.
Prin Legea 251/2006, s-a modificat și completat Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În conformitate cu art.911din actul normativ menționat, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
In speță, competența aparține tribunalului, ca instanță cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ fiscal.
Raportul de funcție și plata tuturor drepturilor care decurg din exercitarea funcției se între polițist și inspectoratul județean al poliției de frontieră.
In conformitate cu art. 6 din OUG nr. 104/2001, Poliția de Frontieră Română are ca structură organizatorică Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, inspectorate județene ale poliției de frontieră.
Din prevederile art. 12 alin. 4 din OUG nr. 104/2001, în județele care au ca limită de frontieră Dunărea interioară se organizează și funcționează ca unități cu personalitate juridică, inspectorate județene ale poliției de frontieră.
Cum inspectoratul are personalitate juridică, raportul de funcție ia naștere între polițist și inspectoratul județean.
Obligația de plată drepturilor de natură salarială aparține instituției față de care s- născut raportul de funcție.
Astfel fiind, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 din Codul d procedură civilă, competența de soluționare cauzei aparține tribunalului, autoritatea publică cu obligație directă față de reclamant fiind o instituție la nivelul județean.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile speciale, se reține potrivit art.941din Legea 188/1999, funcționarul public nemulțumit de deciziile autorității angajatoare se poate adresa instanței de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare. Prin urmare, prin dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun reprezentat de art.7 din Legea 554/2004, funcționarul public se adresează direct instanței de contencios, parcurgerea recursului prealabil nefiind obligatorie.
acțiunii nu poate fi reținută în cauză, întrucât această excepție are în vedere doar actele administrative, și nu refuzul acordării unor drepturi salariale întemeiate pe dispozițiile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R, privind statutul funcționarului public.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată și neîncălcarea art. 41 din Constituția României, nu pot fi reținute.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produc pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Motivul de recurs privind suspendarea acordării sporului de fidelitate prin OUG nr.118/2004 este neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.6 din OG 38/2003, pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Sporul de fidelitate este tratat de legiuitor în cadrul Secțiunii I din OG 38/2003, privind "salariul de bază al polițiștilor".
În cadrul acestei sancțiuni se prevăd componentele salariului polițistului. Astfel, polițiștii primesc, pentru activitatea desfășurată, salariul corespunzător funcției pe care o îndeplinesc. Alături de salariul aferent funcției, polițiștii primesc și alte drepturi salariale.
O parte din aceste drepturi se acordă la aprecierea unității, în funcție de criteriile stabilite, legiuitorul instituind posibilitatea beneficiului drepturilor, și nu obligativitatea acestora. Este cazul salariului de merit reglementat de art.4 din OG nr.38/2003.
Cu privire la sporul de fidelitate, legiuitorul a instituit obligativitatea acordării acestuia.
Din prevederile art.6 din OG nr.38/2003, reiese că "polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 13% din salariul de bază".
Examinând structura normei juridice enunțate, Curtea constată că aceasta are o ipoteză relativ determinată, pentru că sunt prezentate împrejurările în care se aplică dispoziția.
Aceste împrejurări sunt deduse din calitatea de polițist a reclamantului.
Dispoziția normei analizate stabilește drepturile subiectului raportului juridic.
Drepturile persoanelor la care norma se referă sunt stabilite fără posibilitatea unei derogări, norma juridică fiind imperativă cu privire la acordarea sporului de fidelitate.
Plata sporului de fidelitate nu este lăsată de legiuitor la aprecierea instituției, așa cum este cazul salariului de merit.
Dreptul polițistului de a primi sporul de fidelitate a fost suspendat prin art.2 din OUG nr.118/2004.
Acest act normativ a suspendat plata sporului, fără a abroga dreptul, fără a-l înlătura.
Dreptul polițistului de a i se plăti sporul de fidelitate a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată.
Dreptul la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță printr-un act normativ cu putere de lege, dreptul la sporul de fidelitate, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la sporul de fidelitate să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata sporului de fidelitate
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care mențin pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata sporului de fidelitate.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, din prevederile art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al
Poliției de Frontieră, împotriva sentinței nr. 3784 din data de 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex.
31.01.2008.
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Adina Calotă Ponea, Doina
