Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 31/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 31/2008
Ședința publică din data de 9 IANUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de către reclamanții, CA, -, -, -, -, pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 2.094/26.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - legea nr. 188/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru reclamanți, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei și consilier juridic, pentru pârâții Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței De Muncă C, Agenția Națională Pentru Ocuparea Forței De Muncă, lipsă fiind Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, recursurile formulate de reclamanți și pârâți sunt timbrate cu taxă judiciară de timbru în cuantum de câte 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. A fost depusă taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei pentru fondul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.proc.civ. La data de 17.12. 2007 Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Reprezentantul reclamanților depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei pentru fond, sens în care Curtea constată că acțiunea formulată de reclamanți este legal timbrată.
Reprezentantul reclamanților arată că din eroare reclamanții au timbrat individual acțiunea promovată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de câte 4 lei, deși taxă judiciară se datora în solidar, motiv pentru care solicită restituirea acestor sume.
Curtea, asupra cererii reprezentantului reclamantului, urmează a se pronunța prin hotărârea ce va pronunța.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta promovat de către reclamanți și acordarea primelor de concediu și pentru perioada 2001 - 2003. Arată, de asemenea, că în Monitorul Oficial nr. 877/2007 a fost publicată nr.OUG 145/2007 prin care a fost aprobată plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2007, sens în care depune și o copie a ordonanței invocate.
Reprezentanta pârâtelor solicită admiterea recursurilor promovate de către părțile pe care le reprezintă și arată că deși aceste drepturi salariale nu pot fi acordate, fiind prescrise, nr.OUG 145/2007 prevede acordarea acestor drepturi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.094 din 26.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții, CA, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, fiind obligate acestea la plata primelor de concediu ale reclamanților, pentru anii 2004 - 2006, actualizate cu rata inflație, calculată de la data scadenței și până la data achitării, precum și la cheltuieli de judecată de 800 lei.
A fost admisă și cererea de chemare în garanție a chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, astfel cum a fost formulată de către C, fiind obligat acesta să propună rectificarea bugetară și alocarea sumelor necesare pentru plata primelor de vacanță pentru anii 2004 - 2006.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către și Ministerul Economiei și Finanțelor precum și cea a necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
A fost însă admisă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001 - 2003, fiind respinse pretențiile aferente acestui interval.
Pentru a statua în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici ai pârâtei C, beneficiind de disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, care au fost suspendate anterior anului 2001 conform nr.OUG 33/2001, Legii nr. 743/2001, Legii nr. 631/2002, Legii nr. 507/2003, Legii nr. 511/2004 și Legii nr. 379/2005.
Suspendarea succesivă a exercițiului acestui drept, nu a echivalat cu desființarea lui, atâta vreme cât nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la prima de vacanță.
S-a reținut faptul că și Ministerul Economiei și Finanțelor au calitate procesuală pasivă deoarece prima are calitatea de ordonator principal de fonduri bugetare, iar ministerul este cel îndreptățit să propună rectificările bugetare.
S-a considerat că Tribunalul Cluj este competent material să soluționeze litigiul în fond, chiar în condițiile în care unii dintre reclamanți sunt numiți de către președintele, întrucât drepturile lor salariale sunt încasate de la.
Excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru anii 2001 - 2003 fost admisă în considerarea faptului că sunt aplicabile prev. art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de 3 ani fiind depășit.
Prin recursul declarat în termenul legal, reclamanții au solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în întregime, considerând că dreptul lor la acțiune nu se poate naște decât la data de 1.01.2007, când a încetat orice cauză de suspendare sau neaplicare a dispozițiilor legale privind plata primei de concediu, astfel încât nu poate fi vorba despre o prescripție a dreptului de a solicita plata primelor de concediu și pentru anii 2001 - 2003.
Pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C, prin recursul declarat, a solicitat modificarea acestei hotărâri și respingerea acțiunii reclamanților, învederând că aplicabilitatea textului art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată și pentru perioada 2004 - 2006, în consecință, fiind interzisă acordarea dreptului pentru perioada de suspendare, atât în interiorul acestui termen, cât și ulterior, drepturile neputându-se plăti retroactiv.
Mai mult, reclamanții au beneficiat, în intervalul în discuție, de indemnizația de concediu, iar pârâta, în calitate de subiect de drept, investit cu atribuții de autoritate publică, era obligată să respecte dispozițiile legale în vigoare, referitoare la suspendarea acordării primelor de concediu.
Aceste aspecte sunt relevate și în recursul declarat de către pârâta, care a solicitat și respingerea în întregime a acțiunii reclamanților, în condițiile în care nu are calitate procesuală pasivă, neavând nici un fel de raporturi de serviciu cu aceștia.
A fost reiterată și excepția necompetenței materiale a primei instanțe, întrucât reclamanții, și au calitatea de directori executivi și, respectiv, directori executivi adjuncți, astfel încât raporturile de serviciu ale acestora sunt stabilite direct cu
Prin recursul declarat de către Ministerul Economiei și Finanțelor s-a solicitat modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a acestei părți, considerându-se că nu a fost analizată excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție și a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în mod nelegal.
Au fost invocate disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 17 alin. 1, art. 18 și art. 4 alin. 1 și 2, art. 6 din Legea nr. 500/2002.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, Curtea următoarele:
În esență, motivarea recursului reclamanților se întemeiază pe greșita aplicare a legii de către prima instanță, în ceea ce privește admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, referitor la primele de vacanță aferente anilor 2001 - 2003.
Se apreciază că, în condițiile în care măsura suspendării acestor prevederi a fost operantă potrivit textelor legale la care s-a făcut referire și în întâmpinarea depusă de către pârâtă în fața instanței de fond, nu se poate considera că drepturile aferente perioadei mai sus arătate ar fi prescrise, fiind operată, implicit, și o suspendare a începerii curgerii termenului de prescripție de 3 ani.
Curtea consideră că aceste susțineri pot fi reținute, sentința pronunțată de către prima instanță fiind nelegală, în condițiile în care, deși a fost apreciată în mod corect starea de fapt și s-au aplicat prevederile legale care recunoșteau drepturile ce fac obiectul litigiului în favoarea reclamanților, prin prisma dispozițiilor constituționale, s-a apreciat totuși că aceștia pot fi sancționați pentru nerespectarea termenului de prescripție, cu toate că exercițiul acestor drepturi a fost suspendat de către legiuitor prin nr OUG 33/2001, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005.
Astfel, instanța achiesează la susținerea conform căreia, deși se recunoaște aplicabilitatea textelor legale care au suspendat acordarea dreptului la prima de concediu, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003,art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 precum și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, prin această suspendare succesivă în ceea ce privește acordarea primei de vacanță, dreptul în sine nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
Or, în conformitate cu disp. art. 41 și 53 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii care presupune și concediul de odihnă plătit, iar restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, neputând aduce atingere existenței înseși a dreptului.
În consecință, fiind vorba despre un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, el nu putea fi anulat prin actele normative invocate de către pârâtă, reclamanții fiind funcționari publici ai pârâtei și, în consecință, pe deplin îndreptățiți să se prevaleze de disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Singurul aspect de nelegalitate a hotărârii atacate este privitor la greșita aplicare a prev. art. 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958, instanța apreciind că drepturile aferente anilor 2001 - 2003 sunt prescrise, statuare nelegală, în condițiile în care prescripția extinctivă a fost instituită ca o măsură de sancționare a creditorului care nu este diligent și nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege, respectiv a pasivității acestuia.
Or, în condițiile în care reclamanților nu li se poate imputa o astfel de pasivitate, fiind operante prevederile legale mai sus arătate privind suspendarea exercitării dreptului la primele de concediu, și, implicit, a mijloacelor legale pentru realizarea acestuia, aceștia nu pot fi sancționați.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că actele normative privind aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat au o aplicare strict determinată în timp, respectiv un an calendaristic, iar în consecință, este fără interdicții acordarea și plata ulterioară a drepturilor solicitate, reținându-se și faptul că în privința pretențiilor anilor 2001 - 2003, dreptul la acțiune al reclamanților nu poate fi considerat ca fiind născut, atâta vreme cât el a fost suspendat prin voința legiuitorului, ci abia la momentul la care a încetat orice cauză de suspendare sau de neaplicare a acestor prevederi legale, fiind aplicabil și textul art. 166 din Legea nr. 53/2003.
În consecință, în baza prev. art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, constatând faptul că ar fi inutilă trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în condițiile în care aceasta a statuat în mod corect asupra faptului că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu, singurul aspect contestat fiind cel referitor la intervenția prescripției, așa cum s-a arătat mai sus, acest aspect putând fi remediat de către instanța de recurs fără a fi necesară administrarea altor probe și fără a se aduce atingere dreptului la apărare al pârâtei, în conformitate ce principiul instituit de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, recursul declarat urmează a fi admis.
În consecință, sentința atacată va fi modificată în parte și, rejudecându-se în fond, va fi admisă cererea precizată formulată de reclamanți, fiind obligate pârâtele C și să plătească fiecărui reclamant și primele de vacanță pentru perioada 2001 - 2003, sume ce urmează să fie actualizate în raport cu rata inflației, de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuării plății.
, urmare a admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, astfel cum a fost formulată de către C, acesta va fi obligat să propună rectificarea bugetului și alocarea sumelor necesare și pentru plata primelor de vacanță pentru anii 2001 - 2003.
Motivarea recursurilor pârâtelor C și se întemeiază pe inexistența "unei baze legale pentru cheltuiala respectivă" respectiv pentru acordarea primei de concediu instituite prin prev. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, fiind invocate prevederile succesive din legile bugetului de stat pentru anii 2001 - 2006 și apreciindu-se că drepturile nu pot fi acordate retroactiv, după încetarea perioadei de suspendare.
Curtea consideră că aceste susțineri nu pot fi reținute, pentru motivele mai sus arătate, prin dispozițiile de suspendare dreptul reclamanților nefiind restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
Luând în considerare toate cele mai sus expuse, va fi înlăturată susținerea din recursul pârâtei conform căreia nu există "o bază legală" pentru acordarea retroactivă dreptului ce face obiectul judecății, baza legală constând tocmai în textul legal mai sus arătat, titularii lui putând și trebuind să se bucure efectiv de el.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că actele normative privind aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat au o aplicare strict determinată în timp, respectiv un an calendaristic, iar în consecință, este fără interdicții acordarea și plata ulterioară a drepturilor solicitate.
Astfel, deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu prev. de disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 a fost suspendat pentru anii 2001 -2006 prin Legile succesive ale bugetului de stat, aceasta suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său. Astfel, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cat timp prin nici un act normativ nu i-a fost înlăturată existența pentru perioada solicitata, respectiv pentru anii 2001 - 2006, astfel că, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat în perioada invocată, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Vor fi înlăturate și susținerile privind nelegalitatea acordării primelor de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, întrucât este vorba despre două situații care sunt reglementate distinct de către legiuitor, precum și cele referitoare la lipsa calității procesuale pasive, introducerea sa în proces fiind justificată de calitatea sa de ordonator principal de credite, în conformitate cu prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 202/2006.
Este legală și soluția de respingere a excepției necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, Curtea achiesând la susținerea primei instanțe conform căreia și reclamanții care sunt directori sau directori executivi își primesc drepturile salariale de la. C și constatând că prin recursul formulat nu au fost aduse noi argumente care să fie în măsură să înlăture aceste considerente.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, pe lângă considerentele mai sus expuse, Curtea a reținut și faptul că prima instanță a aplicat în mod corect disp. art. 60 - 63.pr.civ. întrucât nici un text legal nu interzice în mod expres această procedură în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
În acest context, trimiterea la textul art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu are nici o relevanță, întrucât același act normativ permite ca, într-un litigiu de contencios administrativ, să fie solicitate despăgubiri.
Pe de altă parte, dispozițiile invocate în cuprinsul recursului, respectiv art. 4 alin. 1 și 2, art. 6 și art. 17 și 18 din Legea nr. 500/2002, vin în sprijinul susținerilor reclamanților, întrucât rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete, nefiind fondată excepția privind lipsa calității procesuale pasive.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă atât și instituțiilor din subordinea acesteia, cât Ministerului Economiei și Finanțelor, fiecare dintre aceste subiecte de drept, va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în susținerea recursurilor pentru a da posibilitatea reclamanților să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
În consecință, aplicând prev. art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursurile declarate de către pârâte și chematul în garanție urmează a fi respinse ca nefondate, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
La termenul de astăzi, reprezentantul reclamanților a invederat instanței faptul că fiecare dintre aceștia a achitat taxa de timbru în cuantum de 4 lei, datorată pentru fondul cauzei, deși această obligație a fost stabilită în sarcina lor, în solidar, motiv pentru care a solicitat restituirea sumelor achitate în plus.
Analizând această cerere, Curtea constată că taxele de timbru achitate nu sunt datorate, cu excepția chitanței nr. - din 4.01.2008, eliberată pe numele reclamantei ( 114), motiv pentru care ea va fi admisă, conform art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997, dispunându-se restituirea sumei de 4 lei, taxă judiciară de timbru, achitată în plus de către reclamanții:, CA, -, -, -, -,.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, CA, -, -, -, -, împotriva sentinței civile nr. 2.094/26.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte, în sensul în care admite în întregime acțiunea reclamanților și obligă pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, să plătească reclamanților sumele reprezentând și primele de concediu aferente anilor 2001 - 2003, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății.
Admite cererea de chemare în garanție a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, astfel cum a fost formulată de către AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C și obligă chematul în garanție să propună rectificarea bugetului și alocarea sumelor necesare și pentru plata primelor de vacanță pentru anii 2001 - 2003.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ C, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva aceleiași sentințe.
Dispune restituirea către reclamanții, CA, -, -, -, -, a sumei de câte 4 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru și care nu este datorată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./24.01.2008.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
