Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 313/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 313/
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 352 din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul reclamant av., conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și recurenta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pentru considerentele arătate pe larg în acestea, considerând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 352/2009 a Tribunalului Vranceas -a admis acțiunea formulată de reclamanții funcționari publici din cadrul DGFP V prin reprezentant cu pârâta DGFP V, având ca obiect plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare potrivit Legii nr.188/1999.
În consecință a fost obligată pârâta la plata despăgubirilor respective pentru perioada 1.01.2004 - 18.11.2008 actualizate cu rata inflației în raport de perioada lucrată de fiecare.
Totodată s-au respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă cât și capătul de cerere privind constatarea discriminării.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că referitor la capătul de cerere privind constatarea discriminării, singurul organ competent să se pronunțe cu privire la existența sau inexistența discriminării este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Având în vedere ultimele completări ale OG 137/2000, respectiv art.19 alin.(3), conform cărora sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare, acest organism nu se mai poate pronunța cu privire la acest capăt de cerere, motiv pentru care urmează a se respinge capătul de cerere ca inadmisibil.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă, instanța reține că acțiunea excede cadrului legal prevăzut de Legea 554/2004, în speță nefiind vorba despre contestarea vreunui act administrativ, astfel că nu sunt aplicabile disp. art.7 din actul normativ invocat și se va respinge excepția ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei se reține că reclamanții sunt sau au fost salariați în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice V, au calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, așa cum a au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit.c din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște și pârâta nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publici și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Potrivit art.1082 Cod civil, pârâta a fost obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că în ședința din 21.09.2009 ÎCCJ a stabilit prin decizia nr.20/2009 că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Cele două sporuri nu mai sunt prevăzute în Legea nr. 330/2009 nefiind vorba în speță de un drept de creanță, astfel cum acesta este reglementat de lege.
Cu privire la drepturile solicitate de reclamanți, practica instanțelor nu este unitară, recurenta arătând că nu există temei legal pentru plata acestora, instanțele de judecată neputând cuantifica aceste drepturi, în caz contrar încălcându-se deciziile Curții Constituționale nr.818/2008 și 819/2008, 820/2008.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele conf. art.304/1 pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune.
În ședința din data de 21.09.2009, ÎCCJ - Secțiile Unite, prin decizia nr.20/21.09.2009 pronunțată în dosarul nr.9/2009, a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al României, pentru interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată și art. 1 al.1 din OUG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, în sensul că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere prevederile art.329 pr. civ. cât și faptul că această decizie s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.880/16.12.2009, Curtea urmează să admită recursul și să modifice sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 352 din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca fondat.
Modifică sentința civilă nr.352/123.10.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare respinge acțiunea reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./12.04.2010
Tehnored./16.04.2010/2EX.
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
