Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3136/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3136
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
-- - - Judecător
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul Ministerul Justiției Și Libertăților, împotriva deciziei nr. 2055 din data de 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit revizuitul Ministerul Justiției Și Libertăților, lipsind intimații, Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Economiei Și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa răspunsului la adresa înaintată revizuientului Ministerul Justiției Și Libertăților.
Curtea, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova în soluționarea cauzei; apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin sentința nr. 992/26.06.2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD și respinsă acțiunea față de această pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și obligați pârâții Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înalte Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 1.11.2007 - 14.04.2008.
Totodată, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților și pe viitor drepturile salariale până la adoptarea unui sistem nediscriminatoriu iar Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare.
În motivare, instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar administrativ al Tribunalului Gorj, fiind salariați potrivit OUG 82/2004.
Funcționarii publici din cadrul ÎCCJ sunt salarizați conform anexei 1 OUG 82/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul compartimentelor aparținând tribunalelor și curților de apel sunt salarizați la un nivel inferior, potrivit anexei 3 a aceluiași normativ.
Această situație s-a perpetuat prin OUG nr. 92/2004, OUG 2/2006 și OUG 6/2007, instanța reținând că diferențierea privind salarizarea funcționarilor publici din departamentele în cauză este inechitabilă și discriminatorie.
Sistemul respectiv de salarizare diferențială este în contradicție și cu normele comunitare în materia raporturilor de muncă și a drepturilor salariale consacrate de Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, norme care, potrivit art. 20 din Constituția României trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
S-a mai reținut că sumele ce se vor acorda vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la data exigibilității plății și până la data plății efective, conform principiului reparării integrale a prejudiciului.
Acordarea despăgubirilor pentru viitor a fost apreciată de instanță ca fiind în concordanță cu teoria și practica judiciară, cât timp a fost încălcat un drept subiectiv iar prejudiciul este cert.
Acțiunea a fost admisă atât împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor cât și a Ministerului Justiției, reținându-se că primul pârât, în baza art. 19 lit. din Legea nr. 50/2002 și Legea nr. 511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Cât privește pârâtul Ministerul Justiției, acesta are sarcina de a viza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite.
Față de pârâtul CNCD s-a apreciat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, în temeiul art. 20 și 27 din OG 137/2000.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 23.08.2008 Ministerul Justiției la 25.03.20008, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului de casare prev. de art. 304 pct. 4 Cod pr. civilă și a celui de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În motivare s-a arătat că hotărârea a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond, adăugând la lege, a creat un nou sistem de salarizare a funcționarilor publici.
Prin al doilea motiv de recurs s-a arătat că între funcționarii publici din cadrul instanței supreme și funcționarii publici, din cadrul celorlalte instanțe, nu sunt situații comparative deoarece situația nu trebuie analizată doar prin prisma calității de funcționar public, ci din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestuia, responsabilitățile funcției.
Situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu implică uniformitatea (Deciziile Curții Constituționale nr. 168/1998 și nr. 294/2001).
Cât privește art. 1 Protocolul nr. 1 Adițional la Convenție, acesta a fost reținut în mod greșit de prima instanță deoarece el nu are rostul de a împiedica statele să schimbe sistemele de salarizare, să atragă sau să prevadă drepturi în alt conținut.
Totodată, s-a susținut greșit și acordarea pentru viitor a drepturilor bănești, deoarece acest drept nu s-a născut încă, astfel că acest drept nu s-a născut încă, astfel că reclamanții nu justifică un interes actual.
În considerarea argumentelor expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Mehedinți, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 2055 din 14.10.2008 a respins recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI, împotriva sentinței numărul 992 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:
Cât privește primul motiv de recurs al Ministerului Justiției, acesta este neîntemeiat.
Susținerile recurentului prin care se arată că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că și-ar fi arogat atribuții de legiferare nu pot fi reținute, deoarece atunci când instanța de judecată constată că o lege încalcă dispozițiile reglementărilor internaționale, are obligația, în baza art.20 alin.2 din Constituția României de a aplica cu prioritate aceste prevederi.
Pe fond, având în vedere cel de al doilea motiv de recurs, Tribunalul Mehedinția reținut corect că reclamanții au luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii doar la data pronunțării Hotărârii 262/21 iunie 2007 CNCD, aceasta reprezintă data de la care se calculează termenul de prescripție prev. la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel că raportând la această dată - data formulării prezentei cereri, 22 noiembrie 2007, instanța constată că nu a operat prescripția extinctivă, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă în termenul de prescripție și reclamanților li se cuvin despăgubiri pentru repararea prejudiciului, iar repararea prejudiciului trebuie să fie integrală.
Astfel, OG nr. 137/2000 în forma sa inițială, a prevăzut expres că se acordă "despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit", iar în forma actuală prevede că "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Potrivit art. 1084 Cod civil, reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, iar potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată și art. 269 Codul Muncii "angajatul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Așadar, despăgubirile trebuie acordate integral, pentru întregul prejudiciu produs reclamanților iar nu parțial, limitat doar pe ultimii 3 ani.
Ca urmare, se va respinge excepția prescripției invocată de recurentul Ministerul Justiției pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004.
Pe fond, Tribunalul Mehedinția reținut corect că salarizarea reclamanților s-a făcut conform dispozițiilor OUG nr.82/2004, OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, stabilindu-se o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al ÎCCJ în raport cu funcționarii publici, ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico - financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale OUG nr.82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate. S-a creat astfel, un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii următori, în baza OUG nr.32/2005, OUG nr.2/2006 și OUG nr.6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitoare la salarizare, fapte constatate prin Hotărârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, dar și prin Carta Socială Europeană Revizuită adoptată la Strasbourg la 1 mai 1906, ratificată de România prin Legea nr.74/1999 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1958.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că în baza art.20 din Constituția României republicată, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementări internaționale.
Pentru aceste considerente, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementări internaționale.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuientul Ministerul Justiției Și Libertăților, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de revizuire revizuientul a susținut că decizia Curții de Apel Craiova, prin care s-a respins recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Justiției este susceptibilă de revizuire pentru motivul prev. de art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă.
Revizuientul mai arată că din considerentele celor două hotărâri, respectiv sentința nr. 992 din 26.06.2008 a Tribunalului Mehedinți și decizia nr. 2055 din 14.10.2008 a Curții de Apel Craiova, atât soluția pronunțată în fond, cât și cea pronunțată în recurs, au ca suport probator hotărârea CNCD nr. 262 din 21.06.2007, care a stabilit existența tratamentului discriminatoriu prin dispozițiile legale, acre au stabilit grile de salarizare diferite pentru funcționarii publici încadrați la instanțele judecătorești și cei încadrați la ÎCCJ.
Se menționează în continuare că prin decizia nr. 4829 din 18.12.2008 a ÎCCJ s-a admis plângerea Ministerului Justiției împotriva hotărârii CNCD nr. 262 din 21.06.2007, aceasta fiind desființată, astfel încât nu mai există suportul probator logico-juridic al hotărârii a cărei revizuire o solicită.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, în raport de dispoz. art. 324 al.1 pct. 4 Cod pr. civilă, potrivit cu care termenul de revizuire este de o lună, iar pe de altă parte se invocă excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate de revizuient, cât și de intimații reclamanți în întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 2055 din 14.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- prin care s-a respins recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 992 din 26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Cererea de revizuire este motivată pe dispoz. art. 322 pct. 5 Cod pr.civilă, potrivit căruia "revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă, după pronunțarea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care, nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea cărei revizuire se cere".
Observând decizia a cărei revizuire se solicită în cauză se constată că, prin aceasta a fost respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției, revizuient în prezenta cauză, fiind menținută ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
Conform, dispoz. art. 322 alin. 1 Cod pr. civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
În speță, se constată că decizia Curții de Apel Craiovaa menținut hotărârea pronunțată de Tribunalul Mehedinți,prin respingerea recursului declarat de Ministerul Justiției, astfel încât sunt incidente dispoz. art. 323 alin. 1 Cod pr. civilă, potrivit căruia cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.
Cum hotărârea Tribunalului Mehedinția rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului se constată că în speță competența de a soluționa cererea de revizuire revine acestei instanțe.
Prin urmare, pentru considerentele expuse și în raport de prev. art. 158 Cod pr. civilă se va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de formulată de revizuientul Ministerul Justiției Și Libertăților, împotriva deciziei nr. 2055 din data de 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.2//15.07.2009
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
