Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 316/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr.316/CA/2008
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.1360/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din 19.03.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursurilor de față:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr-, reclamantele, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL ALBA au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
-obligarea pârâtului Ministerul Justiției să vireze către Curtea de APEL ALBA IULIA, care la rândul său să vireze Tribunalului Alba și acesta din urmă la plata efectivă a drepturilor salariale ce li se cuvin fiecărei reclamante cu titlu de diferență de salariu pe perioada 1.09.2004 - 1.09.2007 și în continuare, calculate conform anexei 1 din nr.OG192/2002, anexei 1 din nr.OUG82/2004, anexei 1 din nr.OUG92/2005, anexei 1 din nr.OG2/2006 și anexei 1 din nr.OG6/2007;
-obligarea pârâtului la plata sumelor actualizate cu indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective;
-obligarea pârâților să includă în bugetul de stat după rămânerea irevocabilă a sentinței a sumelor datorate;
-obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare în muncă și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă a fiecărei reclamante conform hotărârii pronunțate;
- Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ prin sentința civilă nr.1360/CA/14.11.2007 pronunțată în dosarul nr- a admis acțiunea reclamantelor, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Alba și în consecință:
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Curții de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 1.09.2004 - 1.09.2007, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective, raportat la perioada efectiv lucrată de fiecare reclamantă.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor, -, drepturile salariale precizate mai sus și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici.
Pârâtul Ministerul Justiției a fost obligat să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa fost obligată să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare în muncă, precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al fiecărei reclamante conform prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Tribunalului Alba, iar începând cu data de 1.09.2004 salarizarea acestora s-a efectuat conform anexei 3 nr.OUG191/2002, în timp ce salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al a fost stabilită conform anexei 1 aceluiași act normativ la un nivel superior.
Ulterior, această situație s-a perpetuat conform nr.OUG82/2004, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 și nr.OG6/2007.
Deși potrivit art.126 - 130 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, organizarea și funcționarea departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești este uniformă pentru tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, activitatea desfășurată au același conținut, situație în care nu se justifică salarizarea diferențiată a acestora.
Instanța a reținut că diferențierea privind salarizarea funcționarilor publici din departamentele în cauză este inechitabilă și discriminatorie.
Prin acest mod de salarizare se încalcă dispozițiile art.6 alin.2 Codul muncii, care stipulează că, pentru toți salariații se garantează retribuție egală, pentru muncă și pregătire profesională egală.
Sistemul de salarizare diferențiat este în contradicție cu normele comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturile salariale consacrate prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, norme care potrivit art.20 din Constituția României trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
În sensul considerentelor exprimate mai sus s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.262/21.06.2007.
Existența situației discriminatorii fiind dovedită, instanța a apreciat că în baza art.2 alin.11 din nr.OG137/2000 se impune repararea prejudiciului, motiv pentru care nu a admis acțiunea reclamantelor.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției.
Recurenta Curtea de APEL ALBA IULIAa susținut că hotărârea este nelegală întrucât reține în mod greșit existența unei situații discriminatorii în speță. Din contră, reclamanții nu pot fi considerați ca fiind victime ale unei discriminări deoarece se află într-o situație deosebită de aceea a funcționarilor din departamentul similar al, au un alt conținut concret al atribuțiilor de serviciu, de o altă complexitate și responsabilitatea funcției. Recurenta a invocat prev. art. 4 din OG6/2007, decizia nr. 168/1998 și practica CEDO - cauza Marks împotriva Belgiei, 1979. mai arătat că hotărârea CNCD nr. 262/21.06.2007 nu are caracter obligatoriu pentru instanțe și a fost atacată în contencios administrativ de către Ministerul Justiției.
Recurentul Ministerul Justiției și-a întemeiat în drept cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr. civ. solicitând pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
O primă critică vizează acordarea de către Tribunal a unor drepturi neprevăzute de legislația în vigoare inclusiv pentru viitor, dispoziție prin care prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare. În argumentația adusă, recurentul arată că este incorectă invocarea în sentință a declarației Universale a drepturilor Omului prin raportare la art. 20 din Constituție, întrucât numai Curtea Constituțională poate declara neconstituțională o dispoziție legală intrată în vigoare ulterior ratificării unui pact sau tratat internațional privitor la drepturile omului, în speță OG6/2007. De asemenea nici referirile la art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale nu sunt concludente, întrucât în cauză nu există un drept în patrimoniul reclamanților care să fie indisolubil legat de exercitarea unui drept garantat de Convenție. În consecință, nu există discriminare.
Al doilea motiv de recurs vizează reținerea incorectă de către Tribunal a unei situații de discriminare în materie de salarizare, cât timp suntem în prezența unor categorii de salariați cu atribuții diferite la locul de muncă, întrucât nivelul la care se prestează activitatea este diferit, respectiv central sau local.
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza dispozițiilor art. 125 - 128 ale Legii 304/2004, relative la organizarea și funcționarea departamentelor economico-administrative din cadrul instanțelor judecătorești, Curtea reține că legiuitorul a stabilit o reglementare unitară a principalelor atribuții și a modului de recrutare a funcționarilor publici din cadrul acestor departamente, indiferent de nivelul central sau local al instanțelor judecătorești cărora le aparțin.
De asemenea, motivarea că președintele instanței supreme are calitatea de ordonator principal de credite, spre deosebire de președinții tribunalelor și ai curților de apel, care sunt ordonatori terțiari și secundari de credite, ceea ce ar conferi atribuții diferite managerilor economici nu poate fi reținută întrucât Legea 500/2002 privind finanțele publice nu diferențiază responsabilitățile ordonatorilor de credite în funcție de rangul acestora, principali,secundari și terțiari. Nici unul dintre recurenți nu aduc argumente concrete care să definească situația diferită a funcționarilor față de cea a reclamanților.
Față de acestea, Curtea reține că tratamentul diferențiat aplicat reclamanților constituie o faptă de discriminare potrivit OG137/2000, așa cum în mod just a apreciat și Tribunalul. O astfel de faptă contravine prevederilor art. 7 alin. 1 lit. b din 212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Pactului cu privire la drepturile civile și politice, art. 4 pct. 3 din 74/1999 pentru ratificarea Cartei Sociale Europene revizuite și art. 1 alin. 2 din Legea 103/2006 pentru ratificarea Protocolului nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Toate aceste acte au în vedere principiul excluderii discriminării în exercitarea dreptului la muncă și asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală.
Susținerile recurentului că prin soluția adoptată s-au depășit atribuțiile judecătorești nu pot fi reținute de curte deoarece, atunci când instanța de judecată constată că au fost încălcate dispoziții constituționale și prevederile reglementărilor internaționale, are obligația de a restabili supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața legii și să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor ocrotite de legislația internă și internațională. Ori, măsurile trebuie dispuse până la înlăturarea discriminării, deci și pentru viitor, până când legiuitorul va adopta un sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici.
Urmare celor expuse, întrucât motivele de recurs formulate de recurenți nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr. civ. și în cauză s-a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în baza art. 312 Cod pr. civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr.1360/CA/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./05.05.2008
Jud.fond -,.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
