Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 321/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 321/CA/2008
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 233/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei-pârâte - consilier juridic și avocat pentru intimații - reclamanți, lipsă fiind aceștia.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Reprezentantul pârâtei depune împuternicirea de reprezentare a acesteia.
Mandatara reclamanților depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâtei.
Reprezentantul pârâtei declară că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru studierea întâmpinării.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâtă solicită admiterea recursului și a se dispune modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta.
Reprezentantul pârâtei învederează faptul că instanța de judecată a respins excepția lipsei procedurii prealabile obligatorii invocată, apreciind că acțiunea dedusă judecății nu are ca obiect anularea unui act administrativ individual de stabilire a unor drepturi. Precizează că din copiile carnetelor de muncă rezultă faptul că au fost emise decizii prin care s-au stabilit drepturile de natură salarială, cu respectarea prevederilor legale aplicabile, astfel apreciază că prin respingerea excepției invocate s-au încălcat prevederile art. 7 din legea Contenciosului Administrativ, precum și dispozițiile cuprinse în actele normative anuale de reglementare a drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Reprezentantul pârâtei arată că susține excepția lipsei procedurii prealabile, solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, reprezentantul pârâtei arată că sporul de stabilitate nu este prevăzut în mod expres, iar potrivit prevederilor art. 117 din legea nr. 188/1999 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, completarea realizându-se în măsura în care nu contravine legislației specifice funcției publice.
Pentru aceste motive, reprezentantul pârâtei, consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Mandatara intimaților - reclamanți, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
Mandatara reclamanților arată că instanța în mod corect a reținut că acțiunea formulată de aceștia nu are ca obiect anularea unui act administrativ individual de stabilire a salariilor și a sporurilor pe anii 2004-2007, ci obligarea pârâtei de a acorda drepturile de natură salarială solicitate.
Mandatara reclamanților mai arată că, rațiunea procedurii administrative este de a da posibilitatea emitentului actului administrativ contestat să-l confirme sau să-l retracteze, or, în speță, nu se contestă nici un act administrativ de autoritate, ci un fapt material, respectiv refuzul nejustificat al pârâtei de a acorda sporurile solicitate.
Pe fondul cauzei, mandatara reclamanților arată că aceștia au calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii Sibiu, iar potrivit art. 31 al.2 din Legea 188/1999 beneficiază de sporuri sau alte drepturi salariale, în limitele prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, iar instituția pârâtă dispune de buget propriu.
Întrucât prevederile art. 117 din Legea nr. 188/1999 permit completarea dispozițiilor textului normativ antemenționat cu dispoziții ale legislației muncii, mandatara reclamanților învederează instanței că apreciază refuzul unității pârâte de a acorda reclamanților sporul de confidențialitate ca fiind un abuz de drept, contrar prevederilor art. 8 din Codul Muncii.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- reclamanții, și, prin reprezentant legal Sindicatul CJP - au chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească reclamanților pentru perioada 2004 - 2007 sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază, sporul de stabilitate și fidelitate diferențiat în funcție de vechimea în specialitate și sporul de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 10% din salariul de bază actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții arată în esență că în mod nelegal Casa Județeană de Pensii Sibiu refuză acordarea sporului de confidențialitate, de stabilitate și a sporului de fidelitate cât și a celui de suprasolicitare neuropsihică contrar prevederilor art. 191 completat cu art. 46 din Legea nr. 188/1999 și art. 7 alin 3 din Legea nr. 7/2004.
S-a susținut că refuzul pârâtei de a acorda spor de confidențialitate reprezintă un abuz de drept contrar prevederilor art. 8 din Codul Muncii.
Tribunalul Sibiu - Secția Comercială de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 233/CA/19.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, cu opinie majoritară a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu.
A admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamante și a obligat pe pârâta Casa Județeană de Pensii la plata sporului de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază, spor de stabilitate și fidelitate diferențiat în funcție de vechimea în specialitate și spor de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 10% din salariul de bază pe perioada 2004 - 2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 188/1999 se consacră principiul stabilității funcționarilor publici, stabilitate menită să asigure apărarea funcționarului public de eventualele abuzuri din partea conducerii serviciului public.
Potrivit dispozițiilor art. 191 din Legea nr. 119/2000, art. 45 din Legea nr. 188/1999 și art. 7 alin 3 din Legea nr. 7/2004 domeniul specific de activitate al reclamantelor implică îndeplinirea unei obligații de confidențialitate speciale având ca obiect baza de date privind asigurații din sistemul public de asigurări, obligație menționată timp de 2 ani și după încetarea raporturilor de serviciu.
Prin urmare, atât timp cât a fost instituită această obligație specială, ea constituie cauza juridică a obligației sinalagmatice a pârâtei la plata drepturilor salariale corelative, încât, în caz contrar, s-ar încălca principiile constituționale privind nediscriminarea și egalitatea de tratament, dreptul la plata egală pentru muncă, dreptul la salarii pentru activitatea prestată conform art. 16 alin 1, art. 41 alin 2 din Constituție, art. 5 - 6 și art. 154 din Codul Muncii.
Art. 2 alin 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări.
A reținut instanța de fond că în ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică este de notorietate că activitatea Caselor Județene de Pensii din ultima perioadă a determinat o suprasolicitare a personalului ca urmare a procesării și recalculării pensiilor în baza OG 4/2005 la care se adăugă solicitările de stabilire a drepturilor noi de pensie, de modificare a pensiilor aflate în plată cât și activitatea de recalculare prin adăugarea unor elemente valorificate inițial, etc.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 lit. a din HG 281/1993 personalului din unitățile bugetare în raport cu condițiile în care își desfășoară activitate li se poate acorda un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază.
Prin opinia separată, s-a apreciat că acțiunea reclamantelor este nefondată și prin urmare se impunea respingerea acesteia.
Reclamantele au calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, act normativ care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici.
Aceste drepturi salariale suplimentare a căror stabilire, acordare, modificare intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, nu reprezintă drepturi sau libertăți fundamentale al căror exercițiu ar putea fi restrâns numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție, prevedere care nu are incidență în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.
În expunerea motivelor de recurs, pârâta arată că instanța în mod greșit a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată, iar pe fondul cauzei, greșit a admis acțiunea reclamantelor, interpretând eronat prevederile legii, respectiv prevederile art. 3 din OG nr. 6/2007, dispozițiile OG 2/2006 și ale art. 14 alin 3 din Legea 500/2002 privind administrația finanțelor publice.
În cuprinsul acestor acte normative care reglementează anual drepturile salariale ale funcționarilor publici, sunt prevăzute limitativ categoriile de funcționari publici cărora li se acordă sau li se pot acorda sporurile solicitate prin acțiune.
În privința sporului de stabilitate și fidelitate, se observă că acesta nu este prevăzut în mod expres.
În drept se invocă prevederile OG. Nr. 6/2007, OG nr. 2/2006, OUG nr. 92/2004, OUG nr. 123/2003, HG nr. 281/1993, Legea nr. 500/2002, Legea nr. 188/1999, Codul d e procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Intimații reclamanții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii sentinței civile atacate ca legală și temeinică.
Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Asupra necesității efectuării procedurii prealabile în cazul acțiunilor în contencios administrativ se impun câteva considerații de ordin teoretic.
Articolul 7 alin. 1 din Legea 554/2004 impune efectuarea procedurii prealabile într-un anumit termen în cazul în care obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ individual, procedura prealabilă nefiind necesară în ce privește refuzul nejustificat al autorității publice, iar în cazul actului administrativ normativ ea poate fi efectuată oricând.
În temeiul actelor normative anuale de salarizare a funcționarilor publici, (OUG 192/2004, OG 2/2006, OUG 6/2007) ordonatorii de credite au obligația de a emite un act administrativ individual prin care să stabilească salariul de bază, sporurile, premiile și alte drepturi salariale de care beneficiază funcționarul public în anul respectiv, act ce trebuie comunicat funcționarului, care are apoi la dispoziție contestația la ordonatorul de credite și apoi acțiunea în instanță.
Prin urmare, soluționarea excepției lipsei procedurii prealabile impune instanței să stabilească obiectul acțiunii, iar în cazul în care se solicită anularea actului administrativ individual, să cerceteze dacă acesta a fost comunicat funcționarului public pentru a curge termenul de contestație.
Dar în speță, prima instanță a admis - prin dispozitivul hotărârii - acțiunea reclamanților împotriva pârâtei, fără a pronunța o soluție pe excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă.
Analizând criticile aduse de pârâtă fondului cauzei instanța apreciază că în mod greșit instanța a reținut caracterul fondat al pretențiilor reclamanților.
În ceea ce privește sporurile de confidențialitate, stabilite și suprasolicitare neuropsihică Curtea constată următoarele:
Reclamanții solicită sporurile respective pe perioada 2004-2007, ceea ce înseamnă că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 205, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 precum și dispozițiile OG 6/ 2007 care are în vedere drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2007. Potrivit art.33 din OUG 123/2003 preluat de art. 18 (1) din OUG nr.92/2004 la rândul lui preluat integral în art.15 din OG 2/ 2006 precum și de art. 15 din OG 6/2007 "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Reclamanții nu sunt enumerați în mod expres printre categoriile de funcționari publici care beneficiază de acordarea acestor sporuri, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea 188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege. Același articol 31 alin. 3 prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că prevederile acestei legi nu pot fi ignorate.
Curtea constată că instanța de fond în mod greșit a acordat un drept pe care legea nu îl reglementează în favoarea acestor funcționari publici, acordarea acestuia impunând încălcarea competenței instanțelor judecătorești care s-au substituit atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite, întrucât art.15 alin.2 din OG 6/ 2007 arată că ordonatorul principal de credite este cel care stabilește, prin act administrativ categoriile de funcționari publici și cuantumul acestui spor.
În legătură cu sporul de stabilitate instanța în mod greșit a acordat acest spor în temeiul art. 3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile după care se desfășoară activitatea funcționarilor publici. Curtea apreciază că nici acest spor nu este prevăzut expres în favoarea reclamanților și nu s-ar putea face asocierea cu funcționarii publici din domeniul statisticii, care beneficiază de acest spor în temeiul Legii 433/2004.
În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică acesta nu este prevăzut nici de OUG 92/2004, nici de OG 2/2006 și nici de OG 6/2007, iar instanța de fond în mod greșit a acordat acest spor, pentru că nici nu există temei legal pentru acordarea lui.
Reclamanții invocă ca temei de drept pentru acordarea acestui spor art.31 alin.2 coroborat cu art.3 lit. c, d, e din Legea 188/1999.
Art. 31 alin.2 din aceeași lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În aceeași ordine de idei invocarea art.3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile care stau la baza funcției publice, nu are nici o relevanță și nu poate duce la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute expres de lege. De asemenea, HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar la art.8 lit. b face referire la un spor de până la 15% pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată. Sunt enumerate expres categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, însă nu regăsim în această enumerare categoria reclamantelor. De asemenea, se prevede că mărimea concretă și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, instituții centrale și locale ale administrației publice cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și al Ministerului Finanțelor.
Pentru considerentele mai sus arătate, recursul pârâtei va fi admis potrivit art. 304 pct. 4 și 9 și art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, modificând în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa județeană de Pensii Sibiu împotriva sentinței civile Nr. 233/CA/2007 îndreptată prin Încheierea din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul Nr- și în consecință:
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților, și - reprezentați prin sindicatul - Sibiu împotriva pârâtei Casa județeană de Pensii Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./11.04.2008
Jud. fond,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
