Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 322/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 322/CA/2008
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Casa județeană de Pensii Sibiu împotriva sentinței civile nr. 235/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei-pârâte - consilier juridic și avocat pentru intimații - reclamanți, lipsă fiind aceștia.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Reprezentantul pârâtei depune împuternicirea de reprezentare a acesteia.
Mandatara reclamanților depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâtei.
Reprezentantul pârâtei declară că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru studierea întâmpinării.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâtă solicită admiterea recursului și a se dispune modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta.
Reprezentantul pârâtei învederează faptul că instanța de judecată a respins excepția lipsei procedurii prealabile obligatorii invocată, apreciind că acțiunea dedusă judecății nu are ca obiect anularea unui act administrativ individual de stabilire a unor drepturi. Precizează că din copiile carnetelor de muncă rezultă faptul că au fost emise decizii prin care s-au stabilit drepturile de natură salarială, cu respectarea prevederilor legale aplicabile, astfel apreciază că prin respingerea excepției invocate s-au încălcat prevederile art. 7 din legea Contenciosului Administrativ, precum și dispozițiile cuprinse în actele normative anuale de reglementare a drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Reprezentantul pârâtei arată că susține excepția lipsei procedurii prealabile, solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, reprezentantul pârâtei arată că sporul de stabilitate nu este prevăzut în mod expres, iar potrivit prevederilor art. 117 din legea nr. 188/1999 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, completarea realizându-se în măsura în care nu contravine legislației specifice funcției publice.
Pentru aceste motive, reprezentantul pârâtei, consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, cu precizarea că instanța de judecată a obligat pârâta la acordarea sporurilor pentru intimata - reclamantă pentru perioada 26.04.2004 - 26.04.2007, deși prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 6.11.2007 s-a solicitat acordarea sporurilor cu începere din data de 2.05.2006.
Mandatara intimaților - reclamanți, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
Mandatara reclamanților arată că instanța în mod corect a reținut că acțiunea formulată de aceștia nu are ca obiect anularea unui act administrativ individual de stabilire a salariilor și a sporurilor pe anii 2004-2007, ci obligarea pârâtei de a acorda drepturile de natură salarială solicitate.
Mandatara reclamanților mai arată că, rațiunea procedurii administrative este de a da posibilitatea emitentului actului administrativ contestat să-l confirme sau să-l retracteze, or, în speță, nu se contestă nici un act administrativ de autoritate, ci un fapt material, respectiv refuzul nejustificat al pârâtei de a acorda sporurile solicitate.
Pe fondul cauzei, mandatara reclamanților arată că aceștia au calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii Sibiu, iar potrivit art. 31 al.2 din Legea 188/1999 beneficiază de sporuri sau alte drepturi salariale, în limitele prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, iar instituția pârâtă dispune de buget propriu.
Întrucât prevederile art. 117 din Legea nr. 188/1999 permit completarea dispozițiilor textului normativ antemenționat cu dispoziții ale legislației muncii, mandatara reclamanților învederează instanței că apreciază refuzul unității pârâte de a acorda reclamanților sporul de confidențialitate ca fiind un abuz de drept, contrar prevederilor art. 8 din Codul Muncii.
În ceea ce privește susținerea reprezentantului pârâtei privind perioada pentru care s-a solicitat acordarea de sporuri pentru intimata - reclamantă, mandatara intimaților - reclamanți lasă la aprecierea instanței.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată de reclamantele și și înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu obligarea instituției pârâte la plata pentru perioada 2004-2007 sporului de confidențialitate, în cuantum de 15% din salariul de bază, sporul de stabilitate și fidelitate (diferențiat în funcție de vechimea în specialitate) și sporul de suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 10% din salariul de bază.
În fapt reclamantele arată că sunt funcționari publici și au dreptul conform Legii 188/1999 la sporurile pe care le solicită, însă pârâta refuză în mod nelegal acordarea lor.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Legea pensiilor, Codul Muncii și Codul civil.
Prin Sentința nr. 322 /CA/2007 Tribunalul Sibiua admis acțiunea reclamantelor așa cum a fost formulată, în cauză formulându-se opinie separată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantele nu au efectuat procedura prealabilă care nu era necesară întrucât acțiunea nu are ca obiect anularea unui act administrativ ci refuzul nejustificat de acordare a sporurilor, astfel că art.7 din Legea nr.554/2004 nu impune în acest caz procedura prealabilă sesizării instanței. Pe fond instanța a reținut că sporurile pretinse de reclamante sunt prevăzute în art.45,art.3 litera "f" din Legea nr.188/1999, art14 și 40 din OUG 192/2004 și preluate în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici pentru perioada în litigiu,precum și art.8 din /1993.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu solicitând a se dispune casarea hotărârii, admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și respingerea acțiunii ca inadmisibilă,ori ca nefondată.
În motivarea recursului se invocă greșita soluționare a excepției lipsei procedurii prealabile instanța reținând greșit că în litigiile privind drepturile și sporurile salariale ale funcționarilor publici această procedură nu este necesară, căci art. 7 din Legea nr.554/2004 precum și dispozițiile cuprinse în actele normative anuale de reglementare a drepturilor salariale ale funcționarilor publici impun realizarea procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei pârâta susține că instanța a aplicat și interpretat greșit legea căci sporul de confidențialitate este acordat expres și limitativ doar categoriilor enunțate de lege printre care nu se numără și funcționarii publici ai caselor de pensii, nici sporul de stabilitate și nici cel de fidelitate nu este reglementat prin lege, iar sporul de încordare psihică și condiții de muncă deosebite prevăzut de HG.281/1993 se poate acorda numai dacă se reglementează condițiile speciale de acordare și dacă sumele se cuprind în buget cu această destinație. Cum Casa Județeană de Pensii nu a cuprins în bugetul propriu sumele necesare acordării sporului,nici acesta nu se poate acorda.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 304/1 Cod procedură civilă, Constituția României, Legea 188/ 1999, OG6/2006, OG2/ 2007, OUG92/2004, OUG 123/2003, HG.281/1993
Prin întâmpinare intimatele solicită respingerea recursului susținând că soluția instanței este corectă atât pe fond cât și pe excepție.
Recursul pârâtei este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente și în următoarele limite:
Asupra necesității efectuării procedurii prealabile în cazul acțiunilor în contencios administrativ se impun câteva considerații de ordin teoretic.
Articolul 7 alin.1 din Legea 554/2004 impune efectuarea procedurii prealabile într-un anumit termen în cazul în care obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ individual, procedura prealabilă nefiind necesară în ce privește refuzul nejustificat al autorității publice, iar în cazul actului administrativ normativ ea poate fi efectuată oricând.
În temeiul actelor normative anuale de salarizare a funcționarilor publici, (OUG 192/2004, OG 2/2006, OUG 6/2007) ordonatorii de credite au obligația de a emite un act administrativ individual prin care să stabilească salariul de bază, sporurile, premiile și alte drepturi salariale de care beneficiază funcționarul public în anul respectiv, act ce trebuie comunicat funcționarului, care are la dispoziție contestația la ordonatorul de credite și apoi acțiunea în instanță.
Prin urmare, soluționarea excepției lipsei procedurii prealabile impune instanței să stabilească obiectul acțiunii, iar în cazul în care se solicită anularea actului administrativ individual, să cerceteze dacă acesta a fost comunicat funcționarului public pentru a curge termenul de contestație.
Dar în speță, deși pârâta a făcut dovada emiterii și comunicării actelor anuale de stabilire a salariului, reclamantele nu solicită anularea acestor acte,prin urmare obiectul acțiunii lor îl constituie refuzul nejustificat al autorității pârâte,astfel că în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004 procedura prealabilă nu este necesară,iar instanța de fond corect a respins excepția lipsei procedurii prealabile.
Analizând criticile aduse de pârâtă fondului cauzei instanța apreciază că în mod greșit prima instanța a reținut caracterul fondat al pretențiilor reclamantelor.
În ceea ce privește sporurile de confidențialitate, stabilite și suprasolicitare neuropsihică Curtea constată următoarele:
Reclamantele solicită sporurile respective pe perioada 2004-2007, ceea ce înseamnă că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 precum și dispozițiile OG 6/ 2007 care are în vedere drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2007. Potrivit art.33 din OUG 123/2003 preluat de art. 18 (1) din OUG nr.92/2004 la rândul lui preluat integral în art.15 din OG 2/ 2006 precum și de art. 15 din OG 6/2007 "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Funcționarii publici ai caselor de pensii nu sunt enumerați în mod expres printre categoriile de funcționari publici care beneficiază de acordarea acestor sporuri, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art.31 alin.2 din Legea 188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege. Același articol 31 alin.3 prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că prevederile acestei legi nu pot fi ignorate.
Curtea constată că instanța de fond în mod greșit a acordat un drept pe care legea nu îl reglementează în favoarea acestor funcționari publici, acordarea acestuia ar fi impus încălcarea competenței instanțelor judecătorești care s-ar fi substituit atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite, întrucât art.15 alin.2 din OG 6/ 2007 arată că ordonatorul principal de credite este cel care stabilește, prin act administrativ categoriile de funcționari publici și cuantumul acestui spor.
În legătură cu sporul de stabilitate instanța în mod greșit a acordat acest spor în temeiul art.3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile după care se desfășoară activitatea funcționarilor publici. Curtea apreciază că nici acest spor nu este prevăzut expres în favoarea funcționarilor publici ai caselor de pensii și nu s-ar putea face asocierea cu funcționarii publici din domeniul statisticii, care beneficiază de acest spor în temeiul Legii 433/2004.
În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică acesta nu este prevăzut nici de OUG 92/2004, nici de OG 2/2006 și nici de OG 6/2007, iar instanța de fond în mod greșit a acordat acest spor pentru că nu există temei legal pentru acordarea lui.
Reclamanții invocă ca temei de drept pentru acordarea acestui spor art.31 alin.2 coroborat cu art.3 lit. c, d, e din Legea 188/1999.
Art. 31 alin.2 din aceeași lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În aceeași ordine de idei invocarea art.3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile care stau la baza funcției publice, nu are nici o relevanță și nu poate duce la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute expres de lege. De asemenea, HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar la art.8 lit. b face referire la un spor de până la 15% pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată. Sunt enumerate expres categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, însă nu regăsim în această enumerare categoria reclamantelor. De asemenea, se prevede că mărimea concretă și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, instituții centrale și locale ale administrației publice cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și al Ministerului Finanțelor, astfel că nici din această perspectivă sporul nu putea fi acordat.
Cum în cauză există motivele de casare sau modificare a hotărârii invocate de pârâtă pe fondul cauzei potrivit art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul conform art. 312 alin.2 Cod procedură civilă,se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că se va respinge ca nefondată acțiunea reclamantelor.Se va menține hotărârea numai în ce privește soluționarea excepției lipsei procedurii prealabile.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa județeană de Pensii Sibiu împotriva sentinței civile Nr. 235/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul Nr- și în consecință:
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantelor și - reprezentate prin Sindicatul - Sibiu împotriva pârâtei Casa județeană de Pensii Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex./28 03 2008
Jud. fond,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
