Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 325/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.325/R/CA- Dosar nr.1766/119/R/CA-./2008
Ședința publică din data de:- 8 Mai 2009
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate C, împotriva Sentinței civile nr.1/06.01.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în recurs în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de 5 mai 2009, când, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi 8 mai 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr. 1/06.01.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a admis cererea formulata de reclamantii, -, -, -, -, -, -G, -, în contradictoriu cu parata CASA DE ASIGURARI DE SANATATE
A fost obligată pârâta să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, începând cu data de 15.12.2004 si pana la data de 06.01.2009, conform duratei raportului de serviciu al fiecărui reclamant în parte, sumele datorate urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului si până la data plății efective.
A fost obligată pârâta la recalcularea pentru reclamanți a contribuțiilor de asigurări sociale conform drepturilor salariale acordate mai sus, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții sunt sau au fost funcționari publici în cadrul instituției pârâte, conform celor rezultate din adeverința depusă ( 53-54 dosar de fond).
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 Republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine însă prevederilor art. 41 și prevederilor art. 53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Pevederile art. 15 alin. 2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
Instanța de fond a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în dezlegarea unui recurs în interesul legii dat pe o chestiune de drept asemănătoare (suspendarea acordării primelor de vacanță - Decizia nr. 23/2005) că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În plus, tribunalul a reținut și dispozițiile art. 38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, instanța de fond a apreciat că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici, sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Apoi, raportându-se la prevederile art. 6 par. 1 din CEDO care garantează dreptul fiecărei persoane la un proces echitabil, instanța reține că în sfera acestui drept intră nu numai garanțiile procesuale ce privesc faza judecății procesului civil, ci și cele referitoare la etapa executării dispozițiilor dintr-o hotărâre judecătorească.
În acest sens, Curtea Europeană a statuat că dreptul prevăzut de art. 6 par. 1 CEDO ar fi iluzoriu dacă hotărârea judecătorească definitivă și obligatorie pronunțată de instanță ar rămâne fără efect în detrimentul uneia din părți.
În speță, dreptul reclamanților la suplimentele salariale pretinse izvorăște dintr-o dispoziție legală, însă nefiind cuantificat de către legiuitor, realizarea acestui drept salarial apare iluzorie, teoretică.
Așa fiind, pentru a asigura posibilitatea executării (realizării) drepturilor salariale cuvenite reclamanților în baza dispozițiilor legale sus menționate, instanța de fond a admis integral cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, acordând părților sporurile pretinse în cuantumul indicat (atâta vreme cât în speță autoritatea pârâta nu a răsturnat prin probe cuantumul pretins de reclamanți).
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea pârâților să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pe perioada 15.12.2004 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu ori până la noi reglementări legale precum și la actualizarea sumelor datorate, prin aplicarea indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Instanța de fond a obligat pârâta la recalcularea și plata contribuțiilor la asigurări sociale aferente veniturilor reclamanților pentru perioada de timp sus menționată.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, întrucât părțile îndreptățite nu le-au solicitat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Asigurări de Sănătate C, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că hotărârea pronunțată s-a dat cu aplicarea greșită a legii.
Aceasta a susținut că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin nr.OG2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Intimații, G, și au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aceștia au arătat că practica judiciară s-a pronunțat în sensul acordării acestor suplimente. Referitor la stabilirea cuantumului, intimații au susținut că procentul de 25% calculat la nivelul salariului brut nu s-a făcut în mod aleatoriu, ci prin analogie cu prevederile art.13 din Legea nr.138/1991, care arată că "salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de mediu, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 1650/18.11.2008, pronunțată de Tribunalului Covasna este întemeiat în parte.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții, G, și, în calitate de funcționari publici în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate C, sunt îndreptățiți la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art.31, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999, republicată (fostul art.29, lit.c și lit.d).
Aceste drepturi au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 și nr.OG2/2006, însă nu au fost abrogate expres sau implicit.
Aceste suplimente sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, motiv pentru care se impune acordarea acestora odată cu încetarea motivelor care au dus la suspendarea acestora.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea constată că art.31, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 republicată, nu prevăd un cuantum de 25%, astfel cum a acordat instanța de fond.
Pe cale de consecință, Curtea va înlătura din dispozitivul sentinței atacate, mențiunea privind stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază, deoarece dispozițiile legale nu indică acest procent, și nici o grilă în baza căreia să se poată determina aceste sporuri, ori, în lipsa acestor prevederi, instanța nu se poate substitui legiuitorului. De asemenea, în privința determinării acestui cuantum nu pot fi aplicate prin analogie prevederile art.13 din Legea nr.138/1999 astfel cum au susținut intimații, deoarece prin această analogie s-ar adăuga la lege, creându-se o lex tertia.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate C, împotriva Sentinței civile nr.1/06.01.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că:
Va înlătura din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Va menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate C (cu sediul în Sf.G,-, jud.C), împotriva sentinței civile nr.1/6 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -G, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate
Înlătură din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzătoare treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - -
Grefier,
Cu opinia separată a domnului JUDECĂTOR 3: Silviu în sensul:
în parte a recursului declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate C (cu sediul în Sf.G,-, jud.C), împotriva sentinței civile nr.1/6 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, modificării în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanții, -, -G, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate C, constatării că reclamanții, în calitate de funcționari publici, au dreptul la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 și respingerii celorlalte pretenții ale reclamanților.
Judecător,
- -
Recursul declarat de pârâtul Casa de Asigurări de Sănătate este în parte întemeiat, dar numai cu privire la dispoziția instanței de fond de obligare a pârâtei la plata către reclamanții, -, -G, a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, dar nu și în privința recunoașterii dreptului reclamantului la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare ca părți componente ale salariului, potrivit dispozițiilor art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată și modificată.
În opinia separată se constată că prin art.44 din OUG nr.92/2004 și OUG nr.2/2006 s-a suspendat numai executarea dreptului la cele două categorii de suplimente salariale, fără să se înlăture existența acestora. Suspendarea dreptului nu poate echivala cu eliminarea, abrogarea, anularea dreptului consacrat prin lege anterior, suspendarea exercițiului dreptului nu poate conduce la suprimarea dreptului însuși, deoarece ar însemna că voința reală a legiuitorului ar fi extinsă și asupra unei situații pe care acesta nu a avut-o în vedere, încălcând principiul legalității, cu atât mai mult cu cât actele normative prin care a fost dispusă suspendarea acordării celor două suplimente salariale nu mai sunt în vigoare; de altfel, suspendarea aplicării unor dispoziții legale se poate dispune numai cu respectarea cerințelor impuse de art.56 și art.64 din Legea nr.24/2000. OUG nr.92/2004, nefiind în prezent în vigoare și prin natura sa de ordonanță cu aplicare temporară, poate fi criticată pentru neconstituționalitate de către instanțele de judecată, fără a mai fi necesar filtrul controlului posterior de constituționalitate pe care îl exercită Curtea Constituțională potrivit art. 146 lit.d din Constituția României. De asemenea, instanța de recurs constată că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.38 din Codul muncii, potrivit cărora drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, acestea fiind protejate de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Tribunalul Covasnaa constatat corect, în motivarea soluției date, că dreptul reclamanților la cele două suplimente salariale este un drept actual prevăzut în art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată privind statutul funcționarilor publici, din moment ce această lege este în vigoare, cu acest conținut normativ pentru art.31 lit. c și Legea nr.188/1999 republicată și modificată prevede, însă, în cuprinsul art.31 alin.3 că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În opinia separată se constată că această din urmă lege, de stabilire a sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, nu a fost încă adoptată. În materia salarizării efective a funcționarilor publici este în vigoare în prezent un alt act normativ cu putere de lege, anume OG nr.6/2007 care "reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare" (art.1). În economia OG nr.6/2007 nu există nicio reglementare explicită pentru acordarea, plata efectivă a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, astfel încât, deși aceste două componente salariale sunt prevăzute de plano în Legea privind statutul funcționarilor publici ca fiind părți ale salariului unui funcționar public, totuși ele nu pot fi acordate efectiv de către instanța de judecată, în sensul ca instanța de judecată nu poate să oblige angajatorul pârât în cauză la plata către funcționarul public reclamant a acestor două suplimente salariale, din moment ce cele două sporuri revendicate nu se regăsesc în legea de salarizare în vigoare, anume OG nr.6/2007. Cu atât mai mult nu pot fi acordate cele două suplimente în cuantum de câte 25% fiecare, cum a procedat instanța de fond, din moment ce acest cuantum nu este prevăzut în nicio lege, ordonanță de guvern sau alt act normativ în materia drepturilor funcționarilor publici.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială în diferite domenii și în alte situații prevăzute de lege, cum este și cazul funcționarilor publici, unde legiuitorul a prevăzut expres acordarea celor două categorii de sporuri menționate în acțiunea introductivă, precum și incidența art.15 alin.1 și 2 din Constituție privind principiul activității legii, respectiv neretroactivitatea legii, astfel încât un drept consacrat prin lege trebuie respectat de autoritățile statale, trebuie pus în viață norma juridică cu putere de lege care a consacrat acel drept sau drepturi, pentru a se respecta principiul activității legii și cel al securității juridice.
Însă, instanța de judecată nu are abilitarea constituțională de a dispune în sectorul rezervat altor puteri publice, fiind imperativă respectarea principiului separației puterilor în stat, potrivit art.1 alin.4 din Constituție, precum și cel de respectare a competențelor autonome și exclusive ale celorlalte puteri constituționale. Însă recunoașterea unor drepturi de natură salarială ce sunt expres reglementate de o lege în vigoare intră în atribuțiile constituționale explicite ale instanțelor de judecată, prevederea plății efective și stabilirea cuantumului acestor drepturi de natură salarială fiind atributul altor autorități publice (legislativ, executiv).
În consecință, în opinia separată apreciem că recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate C ar trebui admis în parte, iar sentința atacată ar trebui modificată în sensul că instanța de recurs să constatate dreptul reclamanților la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare corespunzător art.31 lit. c și d din Legea nr.188/1999 republicată și modificată, respingând restul pretențiilor reclamanților.
Judecător,
- -
Red.:-/05.06.2009
Red.opinie separată:-/19.06.2009
Dact.:-/2 ex./22.06.2009
Jud.fond:-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr.1766/119/R/CA-./2008
.:-23.06.2009
Către,
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă
Vă comunicăm alăturat, spre a fi avută în vedere la evidența practicii de casare, un exemplar al Deciziei civile nr.325/R/CA-/08.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis în parte recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate C (cu sediul în Sf.G,-, jud.C), împotriva sentinței civile nr.1/6 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Președinte, Grefier,
- -
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
