Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 326/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 326/CA/2008
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 285/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul Nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei-pârâte - consilier juridic, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și că intimata-pârâtă a comunicat la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, în două exemplare.
Se prezintă în fața instanței d-na avocat, care învederează faptul că recurenții - reclamanți nu i-au dat mandat de reprezentare a lor în acest dosar și în consecință nu se poate prezenta pentru susținerea recursului, sens în care depune și notă scrisă - nr. 67/30.01.2008.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică a acesteia și declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei - pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Reprezentantul pârâtei arată că excepția invocată de aceasta privind lipsa procedurii prealabile obligatorii a fost considerată întemeiată de către instanța de judecată și ca atare a fost admisă, reținându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
Mai precizează că instanța a analizat și aspectele de fond aduse în discuție și a respins acțiunea. Legislația în vigoare prevede limitativ persoanele care beneficiază de alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, or, reclamanții având calitatea de funcționari publici, conform dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea 188/1999 nu se încadrează în categoria personalului contractual salariat și chiar dacă s-ar încadra, potrivit art. 5 din HG 5/1999 pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli. Întrucât instituția pârâtă nu deține sume necesare cu această destinație în buget, reprezentantul acesteia apreciază că se impune respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii nr. 285/CA/2007 a Tribunalului Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, obligarea la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru anii 2001-2006, sumă actualizată cu indicele de inflație, până la data efectuării plății. In motivarea cererii se arată că reclamanții au calitatea de funcționari publici, angajați ai pârâtei și că în temeiul 142/1998 au dreptul la acordarea tichetelor de masă, deoarece se creează o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii de activitate ale sectorului bugetar.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 285/CA/05.12.2007 a respins acțiunea în contencios administrativ. Instanța a reținut prin considerentele expuse că potrivit legilor ce reglementează salarizarea funcționarilor publici, OUG 192/2002, 82/2004, 92/2004, OG 2/2006, 6/2007, 188/1999, anterior sesizării instanței de judecată, era necesară îndeplinirea procedurii prealabile față de ordonatorul de credite, procedură neîndeplinită de reclamanți. Pe fondul cauzei se arată că reclamanții sunt funcționari publici și nu se încadrează în categoria personalului contractual, în sensul art. 1 din L 142/1998, astfel că nu pot beneficia de tichete de masă sau de contravaloarea acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea sentinței atacate și în consecință respingerea excepției invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. Prin motivele de recurs se arată că în cauză sunt aplicabile prevederile 188/1999 și nu cele ale art. 7 din 554/2004, totodată instanța în mod greșit a unit excepția cu fondul, deși în cauză era o excepție dirimantă asupra căreia trebuia să se pronunțe cu prioritate, nepronunțându-se expres, ci doar soluționând cauza pe fond.
Pe fondul cauzei se arată că potrivit art.31 al. 2 din L 188/1999 funcționarii publici au dreptul de a beneficia de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, iar în aceste condiții au dreptul de a beneficia și de tichete de masă deoarece anumite categorii de salariați beneficiază de aceste drepturi, iar în caz contrar s-ar ajunge la un tratament neechitabil și discriminatoriu.
In drept s-a invocat: dispozițiile Constituției României, Legii nr. 142/1998, Legea nr. 188/1999 R, cu modificările și completările ulterioare, art. 304 Cod procedură civilă, nr.OG 6/2007.
Recursul este scutit de plata timbrajului, potrivit art. 15 lit. a din L 146/1997.
Casa Județeană de Pensii a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, pârâta consideră că față de legislația specifică aplicabilă funcționarilor publici trebuia îndeplinită procedura prealabilă, iar față de prevederile 142/1998 această categorie de drepturi se acordă doar personalului contractual angajat cu contract individual de muncă. Acordarea unor astfel de drepturi impune necesitatea cuprinderii sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, potrivit art.14 al. 3 din 500/2002.
Examinând sentința atacată sub aspectul recursului, Curtea constată următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai CJP, fiind funcționari publici.
c<LLNK 51998 142 10 20 0> Legea nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masă prevede în art. 1 că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Legiuitorul prevede expres prin norma citată că acesta categorie de drepturi se acordă doar personalului contractual din cadrul sectorului bugetar, angajat cu contract de muncă.
Legislația si jurisprudența recunosc regimurile juridice diferite aplicabile funcționarilor publici și salariaților. Funcționarii publici sunt supuși unui regim de drept public și jurisdicției administrative, le sunt aplicabile prevederile 188/1999 ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar drepturile salariale și alte categorii de drepturi sunt prevăzute expres de legiuitor. Salariații cu contractul individual de muncă sunt supuși dreptului comun al muncii și sunt supuși jurisdicției ordinare, pe când funcționarul public beneficiază de investitura într-o funcție publică, ceea ce determină un statut diferit de cel al personalului contractul, reglementat prin norme proprii. În acest sens este și jurisprudența instanței supreme, potrivit deciziei nr.2014/17 aprilie 2004 secției de contencios administrativ.
Fiind categorii profesionale distincte care beneficiază de reglementari diferite nu se poate extinde nejustificat aplicarea unui text dintr-o lege și acordarea unor drepturi expres stabilite pentru personalul contractual, funcționarilor publici care au propriile legi de salarizare. Curtea Constituționala prin decizia nr.721/24.10.2006 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 al. 1 si 2 din Codul d e muncii și art.21 al. 1 din OG nr. 137/2000 privind sancționarea faptelor de discriminare, respinsă în cele din urmă, s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu jurisprudența sa și a CEDO, cauzele Engel și alții împotriva Olandei-1976, împotriva Belgiei -1979 și împotriva Belgiei 1991, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. In consecință, acordarea unor drepturi diferite personalului contractual din anumite considerente și rațiuni ale legiuitorului, nu înseamnă o discriminare față de funcționarii publici care au un sistem propriu de salarizare, iar discriminarea s-ar putea interpreta și în sens invers, a salariaților față de funcționarii publici. Judecătorul nu se poate substitui legiuitorului, pentru că în caz contrar s-ar depăși sfera puterii judecătorești.
Față de aceste considerente, în mod temeinic și legal a considerat prima instanță că funcționarii publici, față de dispoziția expresă a legii nu pot beneficia de aceste drepturi, neexistând cadru legal pentru acordarea lor.
Intr-adevăr, potrivit legislației specifice ce reglementează salarizarea si alte drepturi ale funcționarului public OUG 192/2002, 82/2004, 92/2004, OG 2/2006, 6/2007, 188/1999 si deciziei Curții Constituționale nr. 441/10 mai 2007, ordonatorul de credite soluționează contestațiile formulate împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale. În cauza se solicita drepturi bănești care in opinia reclamanților trebuiau să fie acordate de angajator și în consecință era necesară îndeplinirea procedurii prealabile cu ordonatorul de credite. Dar în cauza instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra acestei excepții, ci doar în considerente menționează ca era necesară îndeplinirea acestei proceduri în condițiile în care soluționează cauza pe fond, iar pârâta nu formulează recurs prin care să critice acest aspect. Instanța investită cu soluționarea unor cereri se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond ce fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, potrivit art. 137 din Codul d e procedură civilă și nu poate să se pronunțe și asupra unor excepții pe care le găsește întemeiate și apoi să soluționeze cauza pe fond.
Față de aceste considerente se apreciază că în cauză nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute la art. 304, 312 Cod procedura civila și, în consecință, recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 285/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul Nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex. /31.03.2008
Jud. fond și
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
