Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 326/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 326
Ședința publică din 04.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 3: Horațiu
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursurilorformulate de recurenții-reclamanți, G, G, și, de recurenții-reclamanți, G, G, C, G și, de recurenții-reclamanți, A, și și de recurenții-reclamanți, și împotriva sentinței civile nr. 2801/18.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, G, G, C, DIN, A, MIRA și și cu intimații-pârâți DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLATARE RURALĂ T și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, G, G, C, G și, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune în ședință, și recurenta-reclamantă, personal, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită, că intimatul-pârât a depus, la data de 06.11.2009, cerere de comunicare a motivelor de recurs, și că avocatul, apărătorul celorlalți recurenți-reclamanți, a depus, la data de 03.02.2010, cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare.
Curtea respinge cererea intimatului-pârât de comunicare a motivelor de recurs, având în vedere că i-au fost comunicate, conform dovezii îndepliniri de citare pentru termenul anterior (fila 102 dosar), apoi pune în discuție cererea de amânare formulată de apărătorul celorlalți recurenți-reclamanți.
Recurenții-reclamanți, G, G, C, G și, prin avocat, nu se opun amânării.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurenților-reclamanți lipsă la acest termen, nefiind întemeiată, apoi dispune lăsarea dosarului la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns aceleași părți.
Recurenții-reclamanți, G, G, C, G și, prin avocat, depun practică judiciară, respectiv sentința civilă nr. 163/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș -Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenții-reclamanți, G, G, C, G și, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și, pe fond, admiterea acțiunii cu obligarea pârâților la plata drepturilor salariale solicitate. Arată că temeiul legal al acordării drepturilor solicitate îl constituie prevederile art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/19999, drepturi prevăzute și de dispozițiile Legii nr. 161/2003. Cu toate că aceste drepturi au fost suspendate succesiv, prin OUG nr. 92/2004 și OUG nr. 2/2006, norma de suspendare nu a mai fost preluată de actele normative ulterioare, OG nr. 6/2007 și OG nr. 9/2008. De asemenea, suspendarea drepturilor nu echivalează cu stingerea acestor drepturi, iar instanța de fond nu a motivat înlăturarea susținerilor lor și nici nu a arătat temeiul legal. Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Recurenta-reclamantă, personal, solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2801/18.11.2009, Tribunalul Teleormana respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții ., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLATARE RURALĂ T și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
În considerente, instanța de fond a reținut în esență că este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999 pentru a fi posibilă cuantificarea celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, G, și, G, G, C, G și, A, și, și, arătând că sunt îndreptățiți la aceste sporuri conform legii fără nici o condiționare. Suspendarea legală contravine dispozițiilor art. 18, art. 38, 39 alin. 1 lit. d din legea 53/2003, și dispozițiilor constituționale- art. 41 și 53.
Curtea, analizând motivele de recurs, actele dosarului și prevederile legale aplicabile în materie, constata ca recursurile nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Conform art. 29 alin. 1 din legea nr. 188/1999 republicată în martie 2004, "entru p. activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază, b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Dispozițiile art. 29 lit. c și d au fost suspendate prin acte normative succesive (OUG nr. 92/2004, Legea 76/2005, OUG 2/2006, Legea 417/2006) până la 31 decembrie 2006.
Prevederile art. 29 au fost reluate prin art. 31 din legea nr. 188/1999 modificată prin legea 251/2006, "suplimentul gradului" devenind "suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Aceste dispoziții ce reglementează compunerea salariului au un caracter general, de principiu, și ele nu pot sta la baza admiterii acțiunii în pretenții.
În mod corect instanța de fond a reținut că deși drepturile la "suplimentul postului" și "suplimentul gradului" (suplimentul corespunzător treptei de salarizare) sunt recunoscute de lege, totuși nu au fost adoptate acte administrative care să stabilească în concret criteriile de stabilire a cuantumului celor două sporuri, în funcție de specificul postului și de gradul, respectiv treapta de salarizare după anul 2006.
Astfel, obligația nu este "lichidă", neavând un cuantum determinat sau determinabil. Dispoziția în sensul că suplimentul prevăzut la art. 31 lit. d din legea nr. 188/1999 cu modificările la zi se stabilește în raport de treapta de salarizare nu cuprinde suficiente elemente de determinare a cuantumului.
Faptul că dispozițiile art. 29 lit. c și d au fost suspendate legal nu are relevanță. Este adevărat că suspendarea legală a unui drept nu poate afecta dreptul însuși, ci numai executorialitatea acestuia, însă în speță obligația corelativă dreptului nu a fost doar neexigibilă (până la 1 ianuarie 2007) ci și nedeterminată. Dacă la încetarea suspendării obligația devine exigibilă, aceasta nu poate fi lichidă (determinată cu exactitate în valoarea ei sau determinabilă) decât în urma adoptării unui act normativ sau administrativ care să stabilească această valoare sau criterii de determinare a ei.
Curtea reține că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/21.09.2009 a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Pentru aceste considerente, văzând și prevederile art. 312 alin. 1.civ.Cod Penal, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții-reclamanți, G, G, și, de recurenții-reclamanți, G, G, C, G și, de recurenții-reclamanți, A, și și de recurenții-reclamanți, și împotriva sentinței civile nr. 2801/18.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, G, G, C, DIN, A, MIRA și și cu intimații-pârâți DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLATARE RURALĂ T și MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
-- - - - - -
GREFIER,
Red.
Jud. fond -
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Alina Șuțu, Horațiu
