Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 327/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 327/

Ședința publică din 07 Aprilie 2009

Completul compus din:

- - Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor declarat de cu sediul în Târgu M--3 jud. M, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 și cu sediul în B,--6, sector 5, împotriva sentinței nr. 318/15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.

La apelul nominal se prezintă intimatul Sindicatul Polițiștilor Lege și prin cons.jur., lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Recursul DGFP M este declarat și motivat în termen și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Recursul este declarat și motivat în termen și este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru de 2 lei prin chitanța CEC depusă la fila 25 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei.

Recursul este declarat și motivat în termen și este netimbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru de 2 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.

Reprezentantul intimatului Sindicatul Polițiștilor Lege și M depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare.

Instanța invocă din oficiu excepția anulării recursului declarat de IGPR, având în vedere faptul că recurentul nu și-a timbrat cererea de recurs.

Reprezentantul intimatului Sindicatul Polițiștilor Lege și M solicită anularea recursului declarat de recurentul IGPR.

Nemaifiind alte cereri, instanța apreciază că nu se impune amânarea cauzei în vederea comunicării întâmpinării formulate de intimatul Sindicatul Polițiștilor Lege și M, unește excepția cu fondul și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.

Reprezentantul intimatului Sindicatul Polițiștilor Lege și M solicită respingerea recursurilor M și pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare.

CURTEA,

Asupra recursurilor de față,

Prin sentința nr. 318 din 15 mai 2008 a Tribunalului Mureș - Secția CAF s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii, s-a admis atât acțiunea introductivă formulată de Sindicatul Polițiștilor "Lege și "M pentru reclamanții, în contradictoriu cu M, B, și, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenții și, cât și cererea de chemare în garanție a prin M, fiind obligași pârâții la plata către reclamanți și intervenienți a primei de concediu începând cu data de 1.01.2004 și până la data de 01.01.2007, și la plata sporului de fidelitate începând cu 01.01.2004 și până la 01.01.2006, fiind respinsă cererea de acordare a sporului pentru condiții periculoase.

A fost obligat intervenientul prin DGFP M să aloce fondurile necesare părților mai sus arătate.

În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că prin disp. art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 a fost stabilit dreptul la prima de concediu, dispoziții suspendate succesiv prin legile anuale bugetare, dar că aceste acte normative contravin dispozițiilor constituționale. În aceeași situație este și dreptul la sporul de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază stabilit prin disp. art. 6 din OG nr. 38/2003 și pct. 5.1 Anexa I din Ordinul nr. 132/2004, dispoziții suspendate de asemenea în mod nelegal.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ba fost respinsă întrucât această parte este abilitată să execute controlul mijloacelor materiale și bănești repartizate unităților subordonate, iar inspectoratele județene în calitate de ordonatori terțiari de credite propun spre avizare ordonatorilor principale repartizarea acestora.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs B, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dar, întrucât această parte nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra recursul promovat, instanța constată nulitatea acestui recurs potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.

A declarat de asemenea recurs împotriva hotărârii atacate, susținând nelegalitatea hotărârii prin prisma acordării sporului de fidelitate pentru perioada arătată, deși aplicarea normelor legale a fost suspendată prin art. 2 alin. 2 din OUG nr. 118/2004 doar pentru anul 2005.

M în numele a formulat de asemenea recurs, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență incidența disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât în mod nelegal a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestei părți, deși între părțile litigante nu există raporturi juridice; iar în ceea ce privește fondul cauzei, a susținut că primele de vacanță aferente anilor 2001-2006 nu erau exigibile la data pronunțării sentinței criticate întrucât acestea au fost acordate retroactiv, eșalonat, prin lege specială, iar în ceea ce privește sporul de fidelitate s-a arătat că acest drept a fost suspendat pentru anul 2005, suspendarea dispusă prin OUG nr. 118/2004 fiind conform cu disp. art. 64 din Legea nr. 24/2000.

Prin întâmpinare, Sindicatul Polițiștilor "Lege și " Mas olicitat respingerea recursurilor, ca neîntemeiate, după cum urmează: recursul M întrucât în calitate de chemat în garanție are doar obligația de a garanta alocarea fondurilor necesare achitării de către pârâți a obligației stabilite de către instanță; că, în mod eronat au fost invocate disp. art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, întrucât instanța a reținut că odată cu încetarea suspendării la 01.01.2006, reclamanților li se cuvine acordarea sporului solicitat și pentru anul 2005; recursul s-a arătat că, chiar suspendarea actului normativ în temeiul căruia trebuia acordat sporul, nu împietează cu nimic asupra acordării acestuia pentru o perioadă mai extinsă; recursul B, întrucât această parte are calitate procesuală pasivă, ca urmare a faptului că are calitatea de ordonator secundar de credite.

Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurenta DGFP H instanța reține că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice Ministerul Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Totodată potrivit disp.art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea și a, în realizarea funcției sale MEF are în principal atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectului legii de rectificare a acestor bugete.

Calitatea procesuală a se justifică și prin disp.art.1 din OUG nr.22/2002 aprobat prin Legea nr.228/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, bugetele acestor instituții publice fiind aprobate așa cum s-a arătat mai sus de aceeași instituție

Pentru aceleași considerente instanța de recurs găsește întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de, așa cum de altfel corect a reținut și prima instanță.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de recurenta în sensul că dreptul la sporul de fidelitate a fost suspendat prin acte normative succesive și că instituția nu avea posibilitatea să achite sumele solicitate cu acest titlu, instanța reține că actele normative la care face referire recurenta și prin care s-a suspendat sau amânat plata acestei nu dispun desființarea acestui drept iar suspendarea sau amânarea plății acestuia nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.

În condițiile în care acest drept prevăzut în mod expres de art.6 din Legea 353/2003 de aprobare a OG 38/2003 este în ființă, pentru ca el să nu fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, se impune plata efectivă a sumelor prevăzute cu acest titlu.

Prin obligarea la plata acestor sume s-a asigurat aplicarea efectivă a legii adoptate în spiritul și litera ei și eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, așa cum s-a întâmplat și în cazul acestui drept, valorificarea lui fiind suspendată în mod succesiv prin mai multe acte normative cu încălcarea prevederilor cuprinse în art.41 și 53 din Constituție, întrucât nu exista nici un motiv de suspendare prevăzut de legea fundamentală.

Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că la data la care s-a soluționat cererea, dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate nu mai erau în vigoare, acestea având doar caracter temporar. În condițiile în care suspendarea dreptului la sporul de fidelitate nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent fiindcă aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept, în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că pârâții pot să achite sumele solicitate de către reclamant cu titlu de spor de fidelitate.

În ceea ce privește întinderea obligației de plată a acestui spor, Curtea constată că, aplicarea acestor prevederi a fost suspendată, după cum a arătat în cererea de recurs, doar pentru anul 2005, prin art.2 alin.1 din nr.OUG 118/2004, astfel că acordarea acestor drepturi se cuvine a fi acordată doar pentru această perioadă, pentru că altfel s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei a reclamanților și intervenienților.

Referitor la prima de vacanță, instanța de control judiciar este chemată să cerceteze acest motiv de recurs invocat pe recurentă, prin prisma celor susținute de acestă parte, și din acest punct de vedere, este în acord cu instanța de fond, în sensul că actele normative prin care au fost suspendate drepturile acordate (și care nu mai sunt în vigoare, astfel că instanța poate constata neconstituționalitatea acestora, din moment ce Legea nr. 47/1992 la art. 29 alin. 1 face referire la o lege în vigoare) nu sunt în acord cu dispozițiile art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României.

Astfel, drepturile bănești, la care se face referire, au fost prevăzute de legiuitor cu intenția clară de a fi acordate. Cu alte cuvinte, aceste dispoziții au fost prevăzute ca atare în actul normativ pentru a fi puse în aplicare. Or, prin restrângerea nejustificată a dreptului, prin actele normative succesive de suspendare a efectelor dispoziției prin care se acordă dreptul bănesc, se înfrâng dispozițiile art. 53 din Constituție, care prevăd că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."Legiuitorul, prin suspendarea nejustificată și neargumentată în nici un fel a drepturilor salariale, s-a comportat arbitrar, vătămând drepturile intimaților la protecție socială, această din ultimă noțiune fiind explicată și prevăzută de art. 41 alin. 2 din Constituție.

Pentru aceste motive, precum și cele avute în vedere de către instanța de fond, pe care Curtea și le însușește, în raport de disp. art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, recursurile formulate de și M pentru vor fi admise, urmând ca hotărârea atacată să fie modificată în parte în limitele de mai sus, în sensul că obligarea pârâtelor la plata sporului de fidelitate să fie limitată la perioada aferentă anului 2005, urmând ca celelalte dispoziții din hotărârea atacată să fie menținute ca legale și temeinice întrucât nu se impune modificarea acestora ca urmare a examinării controlului judiciar de către instanța de recurs și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul cu sediul în B,--6, sector 5, împotriva sentinței nr. 318/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.

Admite recursurile cu sediul în Târgu M,--3 jud. M și cu sediul în B, nr. 1A sector 1 împotriva aceleiași sentinței.

Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că alineatul din dispozitiv privind plata sporului de fidelitate se va finaliza astfel: "începând cu data de 01.01.2005 și până la data de 31.12.2005".

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, din 07 aprilie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat -	Judecător,	Judecător,
Grefier,

Red.

Dact. Sz.

2 exemplare

20 aprilie 2009

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: