Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3273/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3273
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 491 din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANAȚELOR PUBLICE, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANAȚELOR PUBLICE, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătata că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 (2) iar intimatul pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat la rândul său și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 491 din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI.
Au fost respinse excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul I și excepția lipsei calității procesuale pasive a
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Dolja reținut următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instanța a constatat că prin excepția invocată, contestă de fapt existența unui temei legal care să confere reclamanților dreptul de a obține drepturile bănești solicitate, drepturi prevăzute de dispozițiile legale pentru categorii de bugetari din care reclamanții nu fac parte.
Ori, analiza existenței sau inexistenței temeiului legal pentru acordarea drepturilor bănești solicitate de reclamanți vizează deja analiza temeiniciei cererii de chemare în judecată care, în mod necesar, presupune cercetarea fondului cauzei, fază în care nu mai poate fi pusă în discuție admisibilitatea acțiunii fără a nega reclamanților chiar dreptul de acces la justiție consacrat de dispozițiile art. 6 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului.
S-a apreciat nefondată și excepția lipsei calității procesual pasive a întrucât chiar dacă, reclamantul nu are raporturi de serviciu directe cu Inspectoratul General al Poliției Române, însă în calitate de ordonator secundar de credite, acestei instituții îi incumbă obligația legală de a depune diligențele necesare la ordonatorul principal de credite în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății drepturilor bănești aferente perioadei solicitate.
Excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice s-a apreciat fondată fiind admisă și în consecință respinsă acțiunea față de acest pârât având în vedere disp. art. 2 din OG22/2002, potrivit căruia ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru onorarea titlurilor executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are Ministerul Internelor și Reformei Administrative și ca atare acestei instituții și nu Ministerului Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român îi revine obligația de a depune diligențele necesare pentru obținerea resurselor financiare utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
În ce privește fondul cauzei, instanța a apreciat că acțiunea nu este întemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 27 din OG137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
S-a avut în vedere deciziile nr. 818 din data de 3 iulie 2008, nr. 819 din data de 3 iulie 2008 și 0997 din data de 7 octombrie 2008 pronunțate de Curtea Constituțională prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea Constituțională a reținut că, luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, "prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată. Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective".
Din considerentele mai sus expuse, deduse din hotărârile Curții Constituționale, instanța a reținut faptul că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Prin urmare prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În aceste condiții instanța de judecată, neavând posibilitatea să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată, a constatat că în virtutea statului special polițiștii sunt salarizați potrivit disp. nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor iar OG6/2007 nu le este aplicabilă.
În virtutea statutului special pe care îl au polițiștii, aceștia sunt salarizați potrivit OG38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor iar OG6/2007 nu le este aplicabila. Nici nr.OG 10 din 31 ianuarie 2007, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică nu se aplica angajaților MIRA.
A apreciat că cest act normativ este mai explicit decât OG6/2007 stabilind in mod limitativ care sunt actele normative in temeiul cărora sunt salarizați funcționarii publici care beneficiază de creșterile salariale iar OG38/2003 - legea de salarizare a polițiștilor nu se regăsește printre acestea.
Pe de alta parte OG16/2007, cel de-al treilea temei invocat de către reclamanți in acțiune, nu se refera la angajații MIRA. nr.OG 16 din 31 ianuarie 2007 vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. V din OUG 75/20.06.2008, din ordonanța Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicata in MO Partea I, nr. 99 din 08.02.2007, după alineatul (2) al articolului 19, se introduce un nou alineat, alin 3), cu următorul cuprins: 3) sesizările având ca obiect masurile legislative adoptate in contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intra in competenta de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Așadar, potrivit acestui act normativ care a intrat in vigoare la data publicării in MO, respectiv 20.06.2008, reclamantul nu mai poate invoca dispozițiile OG 137/2000, pentru ca acțiunea acestora vizează masuri legislative adoptate in contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar, aceste dispoziții legale nu mai sunt aplicabile spetei iar cererea de a dispune înlăturarea pentru viitor a pretinsei discriminări, la care ar fi fost supuși reclamanții nu are temei legal.
Cu privire la capătul de cerere privind plata dobânzilor legale, calculate conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000 precum si cel referitor la indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficienților de inflație), a apreciat neîntemeiată cererea având în vedere caracterul accesoriu al acestor cereri în raport cu cererea principală.
În raport de considerentele mai sus expuse instanța a respins acțiunea formulată ca nefondată.
Împotriva acestei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanța de fond prin soluția adoptată a făcut o aplicare greșită a legii apreciind că deși actele normative incidente în cauză, recunosc pretinsele majorări salariale funcționarilor publici, totuși polițiștii ar fi exceptați de la aceste majorări deoarece actele normative în temeiul cărora sunt salarizați funcționarii publici prevăd în mod limitativ care sunt beneficiarii majorărilor salariale.
În motivele de recurs, a mai arătat că după intrarea în vigoare a Legii 360/2002, polițistul nu mai are calitatea de militar ci aceea de funcționar public civil iar în această calitate îi sunt aplicabile și prevederile Legii 188/99 conform art.5 din statutul funcționarilor publici și art.78 din statutul polițistului.
Astfel, se consideră că interpretarea instanței de fond conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor, așa cum a fost aplicată funcționarilor publici, contravine textelor de lege specială menționate. Polițiștii funcționari publici cu statut special beneficiază și de drepturile prevăzute de 188/99 care se completează cu dispozițiile Legii 306/2002 în măsura în care nu contravine legislației specifice sau nu sunt reglementate de aceasta.
A solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct. 9, Legea 232/2007, OG nr.6/2007 și Legea 360/2002.
Recursul este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamantul este funcționar public cu statut special - polițiști în cadrul
Prin acțiunea introdusă, a solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
Se mai reține și că începând cu data de 01.01.2007, polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2006 privind modificarea OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Această modalitate a creșterilor salariale acordate polițiștilor evidențiază și mai pregnant inaplicabilitatea nr.OG 10 din 31 ianuarie 2007, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică angajaților MIRA.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că, recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 491 din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANAȚELOR PUBLICE, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud -
Tehnored SI 2 ex./23.07.2009
Jud fond GDD.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
