Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 33/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR.- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.33/
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B, sector 5,-, și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ V, cu sediul în Focșani,-, împotriva sentinței civile nr.436/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurentul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. -, la ribunalul Vrancea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Institutul Național de Statistică, Direcția Județeană de Statistică V și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărâre judecătorească aceștia să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând primă de vacanță pentru anii 2001-2002, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a avut calitatea de funcționar public la Direcția Județeană de Statistică până la data de 31.08.2002 și avea dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar acest drept a fost suspendat prin acte normative succesive.
Cum astfel s-au încălcat dispozițiile art. 41 și 53 din Constituție și dispozițiile Codului Muncii, iar dreptul la acțiune s-a prescris, a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare. Pârâții Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică au solicitat chemarea în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca în cazul admiterii acțiunii să fie obligați să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamantă. Pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât dreptul la prima de vacanță a fost suspendat în perioada pentru care reclamanta a solicitat drepturile bănești.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive întrucât între acesta și reclamantă nu au existat raporturi juridice de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost funcționar public la Direcția Județeană de Statistică V până la data de 31.08.2002 și în mod voluntar, acesta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti prima de vacanță pentru anii 2002 și 2002.
Prezenta acțiune s-a îndreptat și împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor deși calitatea de ordonator de credite o are doar Institutul Național de Statistică, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând raporturi cu reclamanta.
În consecință, s-a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă și s-a admis excepția invocată de acesta.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 1 alin. 3 și art. 53 alin. 1 din Constituție, drepturile cetățenilor sunt garantate, iar restrângerea exercițiului acestor drepturi poate fi dispusă numai în cazurile speciale și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor libertăților cetățenilor, desfășurarea instanței penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav.
Aceste condiții nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică, iar împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive, pe o durată de mai mulți ani o normă care recunoaște existența unui drept patrimonial, nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Pe de altă parte, respectarea principiului încrederii în statul de drept implică atât asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor cât și eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Având în vedere aceste considerente precum și dispozițiile art. 34 pct. 2 din Legea 188 /1999, art. 38, 139 și 269 din Codul Muncii, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată și raport de pârâții Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică Vaa dmis și a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de vacanță cuvenită pentru perioada 2001-2002, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva sentinței nr. 436/2007 a Tribunalului Vrancea în termen legal Direcția Județeană de Statistică V și Institutul Național de Statistică, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentele au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice precum și cu privire la excepțiile invocate privind lipsa procedurii prealabile, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția timbrajului, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.
Potrivit art. 19 din Legea 50/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, fiind obligat să vireze în contul V fondurile necesare achitării sumelor solicitate cu titlu de primă de concediu, astfel încât cererea de chemare în garanție a îndeplinește condițiile prevăzute de art. 60-63.pr.civ.
Prima de vacanță constituie o sumă independentă față de indemnizația de concediu, care se impozitează separat, nereprezentând o componentă a dreptului constituțional la concediu de odihnă plătit, alături de plata salariului pentru perioada concediului, însă plata acesteia a fost suspendată din lipsa fondurilor bugetare. Dacă legiuitorul o considera astfel, nu ar fi reglementat-o prin prevederi distincte față de cele referitoare la indemnizația de concediu ( prev. de art. 145 alin. 1 Codul Muncii ) și doar pentru anumite categorii de salariați.
Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006, deși alocă fonduri cu destinația acordării primelor de vacanță nu dispune cu privire la plata sumelor restante, aferente perioadei cât a fost suspendat acest drept.
În mod greșit reclamanta a solicitat drepturile salariale neacordate actualizate în funcție de indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective în privința primei de vacanță.
Conform art. 117 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, lege care se completează și cu reglementarea de drept comun civil, punerea în întârziere reprezintă condiția sine qua non a obligării la plata de despăgubiri, deci actualizarea ar putea opera cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la plata efectivă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041pr.civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor constatând că această instituție nu are calitate procesual pasivă în cauză. Chiar dacă instanța de fond nu s-a pronunțat explicit asupra excepțiilor invocate de pârâte, admițând acțiunea, a constatat indirect netemeinicia acestora, astfel încât este nefondată susținerea recurentelor în sensul că hotărârea este lovită de nulitate absolută sau că nu s-a soluționat fondul cauzei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru perioada 2001-2002, curtea constată că critica nu este întemeiată.
Prin toate actele normative prin care a fost adoptat bugetul, s-a dispus suspendarea și respectiv prelungirea suspendării acordării drepturilor privitoare la prima de vacanță. O astfel de dispoziție a legii a avut nu un caracter suspensiv ci intreruptiv de prescripție, astfel încât un nou curs al prescripției a început să curgă abia la data de 31.12.2003, dată până la care a produs efecte Legea nr. 631/27.11.2002 prin care s-a dispus prelungirea suspendării până la acea dată. Dreptul la acțiune s-a născut așadar la această dată, nu la finele anului 2001 când o acțiune în justiție nu putea fi promovată căci dreptul fiind suspendat nu era actual.
Pe fond, pretențiile privitoare la prima de vacanță sunt întemeiate.
Până la data de 31.12.2003, a fost suspendat în fiecare an dreptul privitor la prima de vacanță așa cum s-a precizat mai sus.
Legea nr.507/2003 privind bugetul pe anul 2004 a suspendat prin art.9 alin.7 de asemenea aplicarea art.33(2) din Legea nr. 188/1999 cu începere de la 1 ianuarie 2004 și până la 31 decembrie 2004 pentru ca Legea nr.511/2004 să repete aceeași operațiune până la 31 decembrie 2005. Prin aceste două acte normative a fost suspendată anual dispozițiunea din art.32(2) din Legea nr.188/1999. Or, aceste acte normative, respectiv legile bugetare, fiind anuale, potrivit art.11 din Legea nr.500/2002 și art.138(2) din Constituția României, efectele suspendării dispuse de fiecare dintre ele au încetat odată cu încetarea efectelor lor, respectiv la 31.decembrie 2003 la 31 decembrie 2004 și la 31 decembrie 2005. Prin intrarea în vigoare a Legii nr.379/2005 a bugetului de stat pentru anul 2006 aceasta își produce efectele numai pentru anul 2006 și nu prelungește efectele suspendării din anii anteriori.
Dreptul la prima de vacanță este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acordării acestui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 487/2006, privind bugetul pe anul 2007 nu a dispus o nouă suspendare și nici nu a desființat dreptul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâtele INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B, sector 5,-, și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ V, cu sediul în Focșani,-, împotriva sentinței civile nr.436/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.-.
Irevoc abilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.VD/17.02.2008
Tehno ZE/17.02.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Angelica Ciobotaru, Dorina Vasile
