Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 33/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 33/F/CA/2009
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții: Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Sibiu, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 27 ianuarie 2009 când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 3 februarie 2009 când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 5 februarie 2009, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față
Prin cererea adresată Curții de Apel Alba Iulia reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul pentru Situații de Urgență al județului Sibiu și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea Hotărârii Consiliului de Judecată din 16 02 2006 prin care a fost sancționat, în baza prevederilor art. 92 alin.1 lit.B, cu eliberarea din funcție și punerea sa la dispoziție, repunerea în drepturile deținute anterior și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr.16 din 16.02.2007 Curtea de Apel Alba -I-Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a respins excepția de necompetență materială invocată de Inspectoratul General de Urgență, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și " " Sibiu, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de U și a respins acțiunea reclamantului.
În considerentele sentinței s-a arătat că excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ invocată de U este neîntemeiată pentru că hotărârile Consiliului de Judecată sunt acte administrative emise de o autoritate publică, susceptibile de a fi atacate pe calea contenciosului administrativ în temeiul art.1 și 8 din Legea nr.554/2004, dar pentru că hotărârea atacată a fost dată de Consiliul de Judecată constituit la nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență s-a considerat că și U " " Sibiu nu au calitate procesuală pasivă. Cu această motivare a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor autorități pentru că nu s-ar fi contestat de reclamant vreun act emis de aceștia.
Excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului a fost apreciată ca fiind întemeiată în raport de dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar reclamantul ar fi luat la cunoștință de hotărârea Consiliului de Judecată din data de 16.02.2006 în aceeași zi, la orele 12.43, prin semnarea de luare la cunoștință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
Se arată în motivele de recurs că reclamantul a contestat nu doar hotărârea Consiliului de Judecată din data de 16.02.2006 ci și măsura eliberării din funcție, măsură care nu i-a fost comunicată.
Prin Decizia 1055/2008 -Secția de Contencios Administrativ a admis recursul, a casat hotărârea și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că instanța trebuia să analizeze excepțiile invocate în ordinea de prioritate conform art. 137 Cod procedură civilă, iar la rejudecare se impune a se analiza excepția inadmisibilității cererii în condițiile în care se contestă o măsură dispusă în baza Ordinului 300/2004 al, dar și una emisă în baza Ordinului 400/2004 al
La rejudecare cauza s-a înregistrat sub dosar -.
Cu ocazia rejudecării s-a dispus pârâtului să desecretizeze ordinul de eliberare din funcție a reclamantului S/1115/1.02.2006 și actele care au stat la baza emiterii lui.
Totodată, în ce privește sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului prin Hotărârea Consiliului de Judecată din 16.02.2006 reclamantul a declarat că renunță la judecată, astfel că în baza art. 246 Cod procedură civilă instanța va lua act de renunțarea la judecata acestei cereri.
În ce privește cererea privind anularea măsurii de eliberare din funcție și punerea la dispoziția unității adoptate prin Ordinul 1115/1 02 2006 comunicat reclamantului abia în instanță ca urmare a desecretizării, se constată că nu sunt fondate nici excepția inadmisibilității și nici cea a prescripției dreptului la acțiune, reglementate de art.7 și respectiv art.11 din Legea 554/2004.
Astfel, cu înscrisul de la filele 36-37 reclamantul a făcut dovada că a contestat atât sancțiunea disciplinară cât și măsura eliberării din funcția de conducere și de punere la dispoziția unității la 1 03 2006.
Acțiunea nu este tardiv formulată întrucât așa cum s-a reținut și în Decizia 1055/2008 a ordinul atacat nu a fost comunicat reclamantului, ci doar măsura dispusă.
Ori potrivit art.11 din Legea 554/2004 termenul de sesizare a instanței nu poate curge dacă actul nu a fost comunicat.
Chiar dacă s-ar reține că termenul de 6 luni curge de la comunicarea rezultatului plângerii prealabile, acesta a fost comunicat reclamantului la 11.04.2006 ( fila 7-primul dosar), iar acțiunea este înregistrată la 10.10.2006 deci în termenul de 6 luni.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța va constata că în prezenta cauză calitate procesuală pasivă are emitentul actului atacat.
Din Ordinul 1115/1 02 2006 ( fila 35) rezultă că acest act a fost emis de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență-autoritatea publică ce are personalitate juridică. Astfel ceilalți pârâți și U Sibiu nu au calitate procesuală pasivă și față de ei se va respinge acțiunea reclamantului pentru anularea Ordinului 115/1 02 2006.
Pe fondul cauzei instanța apreciază acțiunea reclamantului împotriva pârâtului ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin raportul Serviciului de Control al din 14 11 2008 ( filele 36-38) s-a stabilit că reclamantul în calitate de șef al Sibiu până în februarie 2005 contrar prevederilor ordinului de zi semnat de acesta, a fost singurul care a certificat exploatarea autovehiculelor din dotare, asumându-și prerogativele de execuție și control asupra documentelor privind evidența exploatării autovehiculelor, activitate desfășurată cu superficialitate, fără respecta termenele legale de întocmire a documentației justificative, a ascuns inspectorului șef condițiile în care un militar în termen a produs accidentul rutier din 26 01 2005, dovedit lipsa de sinceritate și curajul răspunderii pentru faptele comise nerecunoscând în raportul preliminar acest lucru, nu a respectat prevederile R 6-3 la aplicarea sancțiunilor disciplinare, dovedind în repetate rânduri că acționează părtinitor, fără fermitate și exigență.
S-a propus eliberarea din funcția de conducere a reclamantului conform art.45 din 300/2004.
Prin Ordinul Inspectorului General 1115/1 02 2006 s-a dispus cu data de 1.02.2006 eliberarea din funcția de adjunct al inspectorului șef la. " " al Județului Sibiu a reclamantului și punerea la dispoziția unității urmând ca situația ofițerului să fie reanalizată după luarea hotărârii de către Consiliul de Judecată.
Prin hotărârea Consiliului de Judecată din 16 02 2006 s-a stabilit că reclamantul este "vinovat" cu menținerea în activitate și aplicarea sancțiunii "mustrare scrisă".
Așa cum rezultă din concluziile scrise ale pârâtului, prin Ordinul S/10268/I din 15 03 2006 reclamantul a fost numit pe un alt post decât cel deținut eliberării sale din funcție.
Reclamantul susține că eliberarea din funcție constituie o retrogradare și nu poate fi dispusă decât în condițiile art.33 din Legea 80/1995 și nu alături de o altă sancțiune disciplinară. În opinia sa măsura punerii la dispoziție se poate adopta doar în situația expres prevăzută în art. 82 din Legea 80/1995.
Apărările reclamantului sunt nefondate. Măsura eliberării din funcția de conducere nu este o sancțiune disciplinară, ea reprezintă o măsură administrativă cu caracter managerial de eficientizare a activității instituției, cu consecința modificării raporturilor de funcții. Aceasta se adoptă în condițiile art.45 din Ordinul 300/2004 al
Nu se poate reține că eliberarea din funcția de conducere constituie sancțiune disciplinară pentru că adoptarea ei are la bază constatarea unor deficiențe în actul de conducere și nu săvârșirea unei abateri disciplinare. Chiar dacă în speță reclamantul a fost trimis și în fața Consiliului de Judecată pentru o abatere disciplinară, măsura eliberării din funcția de conducere s-a dispus anterior hotărârii Consiliului de Judecată, în baza constatărilor din raportul Serviciului de Control a Uc are vizau exercitarea funcției de conducere.
De aceea apărarea potrivit căreia eliberarea din funcție nu este prevăzută de lege, nefiind menționată printre sancțiunile disciplinare cuprinse în art.33 din Legea 80/1995, nu este fondată.
Nici apărarea că măsura de punere la dispoziția unității nu poate fi adoptată decât în situațiile prev. de art.82 din Legea 80/1995 nu poate fi reținută.
Potrivit art.4 al.1 lit.a și art.82 din Legea 80/1995 "Cadrele militare sunt în activitate, când ocupă o funcție militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menține și pe timpul cât acestea sunt puse la dispoziție: în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere; pentru cazurile de boală stabilite prin hotărârea Guvernului; pe timpul cât sunt în captivitate".
Ori reclamantul a fost pus la dispoziția unității în vederea încadrării pe o altă funcție de execuție-ceea ce s-a și întâmplat la 15 03 2006, cu respectarea termenului prev.de art.82 din Legea 80/1995.
Reclamantul nu critică măsura eliberării din funcție pe motiv că cele constatate în raportul serviciului de control n-ar fi adevărate.
Concluzionând, se reține că măsura eliberării din funcție dispusă prin Ordinul 1115/2006 al Inspectoratului General din cadrul este prevăzută de art.45 din O MAI 300/2004 care stipulează că "Eliberarea cadrului militar din funcția de conducere/ comandă în care a fost numit se poate face la propunerea Corpului de Control al ministrului sau a corpului de control al inspectorului general în urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor, controalelor de fond și tematice, precum și a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului".
Totodată potrivit art.118 al.1 lit.e în urma eliberării din funcție se permite modificarea raportului de serviciu prin mutare dintr-o unitate în alta, sau schimbarea din funcție în cadrul aceleiași unități".
Reținând că Ordinul 1115/2006 este legal, instanța urmează a respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative cât și a Inspectoratului pentru Situații de Urgență a Județului Sibiu și pentru acest motiv respinge acțiunea reclamantului împotriva B și " " Sibiu.
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în Sibiu-,.105.7 jud.Sibiu împotriva pârâtului Inspectoratul General pentru Situații de Urgență cu sediul în B- sector 2 pentru anularea Ordinului nr. 1115/1 02 2006 prin care s-a luat măsura eliberării din funcție a reclamantului și punerea sa la dispoziția unității.
Ia act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamant împotriva pârâtului B pentru anularea hotărârii Consiliului de Judecată constituit la nivelul B din 16.02.2006.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 02 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.MF
Dact./ex.6/02 03 2009
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea
