Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 3310/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3310
Ședința publică de la 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - - - Judecător
-- - - - Președinte Secție
-- - Judecător
Grefier -
XXXXX
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor Din Ministerul Administrației Și Internelor și Ministerul Administrației Și Internelor, împotriva sentinței nr. 189 din data de 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat intimații reclamanți, G și, lipsind recurenții pârâți consilier juridic Ministerul Administrației Și Internelor și Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor Din Ministerul Administrației Și Internelor, intimații reclamanți, -, intimații pârâți Statul Român Reprezentat De Ministerul Economiei Și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a pus recursurile în dezbaterea părților prezente:
Părțile prezente pe rând având cuvântul solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
La a doua strigare se prezintă consilier juridic pentru recurentul pârât Ministerul Administrației Și Internelor solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 189 din data de 4 martie 2009, Tribunalul Olta admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât, ca neîntemeiată.
A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, G, -, și a obligat pârâții MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, la plata către reclamanți a majorărilor salariale cu 5% începând cu 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de
01.04.2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, precum și la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate începând cu 01.01.2007 și până la efectuarea plății, și la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație pentru această perioadă, corespunzătoare datei încadrării și timpului lucrat de fiecare reclamant.
A obligat pârâții la înscrierea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata majorărilor salariale cu 5 % începând cu data de 01.01.2007 în raport de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, potrivit OUG nr. 10/2007, repararea prejudiciului cauzat ca urmare neachitării majorărilor salariale menționate, plata dobânzilor legale calculate potrivit OUG 9/2000 pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății, indexarea sumelor cu coeficientul de inflație începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire 01.01.2007 și până la momentul efectuării plății, precum și obligarea pârâților la înscrierea mențiunilor în cărțile de muncă ale reclamanților.
S-a constatat că începând cu luna ianuarie 2007 au fost emise un număr de trei ordonanțe prin care s-a dispus majorarea drepturilor salariale tuturor funcționarilor publici - nr.OG 6/24.01.2007 privind unele măsuri salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, OG10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalului bugetar salariat și OG16/31.01.2007 privind de asemenea creșterile salariale pentru anul 2007 ale personalului salarizat.
Deși, în nr.OG 6/2007 la alin. 1 se specifică faptul că "Prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici" și "se aplică funcționarilor publici numiții în temeiul Legii 188/1999" nu s-a procedat la creșterile salariale, mai ales că prin OG16/2007 aceste creșteri salariale se aplică numai funcționarilor publici din administrația centrală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri pârâții Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor Din Ministerul Administrației Și Internelor și Ministerul Administrației Și Internelor, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs, pârâții au arătat că salarizarea polițiștilor este reglementată de nr.OG 38/2003, susținând că polițiștii au dobândit calitatea de funcționar public cu statut special prin Legea nr. 360/2002 și nu au fost numiți în temeiul Legii nr. 188/1999.
De asemenea s-a menționat că în prezenta cauză nu sunt aplicabile prevederile celor trei ordonanțe de Guvern menționate de către reclamant - OG 6/2007, OG 10/2007, și OG 16/2007 - prin care s-a dispus majorarea drepturilor salariale tuturor funcționarilor publici.
Recursurile declarate de pârâți sunt fondate, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special - polițist în cadrul
Prin acțiunea introdusă, reclamanții au solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arată următoarele:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplică direct, în baza art.11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridică internă a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiarității, fiecare stat contractant al Convenției garantează și aplică direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, primul judecător al Convenției este judecătorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrată în art.20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua măsuri ca legislația internă să fie compatibilă cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arată că prevederile din OG 38/2003 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natură a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminării.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în această Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi.
Din redactarea textului rezultă că principiul nediscriminării implică egalitatea tuturor în fața legii și că toate persoanele au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție.
Prin Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere generală a discriminării.
În art.1 al acestui protocol s-a arătat că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Din analiza atât a art.14 din Convenție, cât și a art.1 din Protocolul nr.12, rezultă că discriminarea se referă la drepturile și libertățile prevăzute în Convenție.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, așa încât în baza art. 312 Codul d e procedură civilă, recursurile vor fi admise, se va modifica sentința primei instanțe, se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor Din Ministerul Administrației Și Internelor și Ministerul Administrației Și Internelor, împotriva sentinței nr. 189 din data de 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2009.
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea - - - | JUDECĂTOR 3: Sanda - |
Grefier, |
Red. Jud. T
.2//16.07.2009
Jud. fond m TH.
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Adina Calotă Ponea, Sanda
