Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3317/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3317
Ședința publică de la 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - - - Judecător
-- - - - Președinte Secție
-- - Judecător
Grefier -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1249 din data de 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant, intimații pârâți Ministerul Administrației Și Internelor, Inspectoratul General Al Poliției Române, Inspectoratul De Poliție Al Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal.
S-a arătat că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1249 din 18.03.2009 Tribunalul Mehedinția respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative (actualmente Ministerul Administrației și Interne).
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române.
A respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative (actualmente Ministerul Administrației și Interne), Inspectoratul General al Poliției Române, și Inspectoratul de Poliție al Județului
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Inadmisibilitatea unei cereri poate interveni numai atunci când dreptul nu este recunoscut de lege sau dacă condițiile de admisibilitate ale căii procedurale exercitate nu sunt îndeplinite în raport de reglementarea legală. Ori, în cauză, drepturile bănești solicitate de reclamant sunt prevăzute în mai multe acte normative, fiind deci recunoscute de lege. dispozițiilor legale invocate de reclamant și în ceea ce-l privește pe acesta constituie o problemă de fond ce va fi analizată de instanța de judecată.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul General al Poliției Române, s-a constat că aceasta este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Inspectoratul General al Poliției Române are calitatea de ordonator secundar de credite care repartizează credite bugetare ordonatorului terțiar, respectiv IPJ Or, în conformitate cu dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fond, din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-au reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special, respectiv polițist, în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M și se află în raporturi de serviciu cu acesta de la data de 01.12.1991, așa cum rezultă din adresa nr.147/25.02.2009 depusă la dosarul cauzei.
Prin acțiunea formulată, acesta a invocat faptul că a fost discriminat în raport cu demnitarii, cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu judecătorii Curții Constituționale, cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi, dar și cu funcționarii publici ai Ministerului Internelor și Reformei Administrative sau cu personalul contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M întrucât acestora li s-au majorat salariile începând cu 01.01.2007 cu procentele menționate, fiind excluși însă de la aceste majorări numai polițiștii. A invocat în susținerea acțiunii sale trei acte normative care reglementează creșteri salariale pentru anul 2007.
Potrivit art.1 din nr.OG10 din 31.01.2007, în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31.12.2006, se majorează în trei etape, astfel: cu 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
OG nr.16/2007, alt act normativ invocat de reclamant, reglementează creșterile salariale acordate în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate.
Prin nr.OG27/2007, s-au reglementat creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi salarizați potrivit nr.OUG160/2000.
Actele normative menționate anterior prevăd în mod expres beneficiarii majorărilor salariale acordate stabilind, în mod limitativ, care sunt actele normative în temeiul cărora sunt salarizați funcționarii publici care beneficiază de creșteri salariale.
S-a constat că printre beneficiarii majorărilor salariale acordate pentru anul 2007 nu se numără și polițiștii, având în vedere că actul normativ de salarizare a acestora, respectiv nr.OG38/2003, nu este menționat în ordonanțele enumerate anterior.
Cu toate acestea, s-a reținut că, prin Legea nr.491/2006 privind aprobarea OG nr.57/2006 pentru modificarea OG nr.38/2003 s-au reglementat creșteri salariale și pentru polițiști, începând cu data de 01.01.2007, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Potrivit art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenție la care România este parte și a ratificat-o la data de 20.05.1994, și art.1 din Protocolul nr.12 al Convenției (ratificat prin Legea nr.103/25.04.2006), "exercitarea oricărui drept trebuie asigurată fără nici o discriminarea bazată pe, în special pe sex, pe rasă, pe culoare, religie, limbă opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere naștere sau orice altă situație. Nimeni nu va fi discriminat de nici o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful nr.1 ".
În dreptul intern, discriminarea este definită de art.2 din nr.OG137/2000, unde se arată că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege".
S-a apreciat că neacordarea de către legiuitor a majorărilor salariale și polițiștilor nu contravine principiului egalității în drepturi consacrat de art.16 alin.1 din Constituție și nici nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor categoriile de persoane aflate în aceeași situație.
De altfel, principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă presupune soluții diferite pentru situații juridice diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, legată de aplicarea garanției instituită de art.14 din Convenție, a subliniat că o diferență de tratament are natură discriminatorie, doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
De asemenea, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere, pentru a determina dacă, și în ce măsură, diferențele dintre situații analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim, existând așadar, o marjă de apreciere a statelor, în materie.
Or, în cauză, nu se poate vorbi de un tratament preferențial sau de existența discriminării în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât nu ne aflăm "în situații analoage sau comparabile", astfel cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța apreciază că reglementarea modalității de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituțiile publice constituie opțiunea legiuitorului, neputând fi extrapolată și la alte categorii socio-profesionale, dacă legea nu prevede în mod neechivoc acest lucru.
În consecință, voința legiuitorului fiind aceea de a acorda sporurile numai la anumite categorii de persoane, stabilite în mod expres, printre care nu se încadrează și polițiștii, se apreciază că aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea sporurilor respective.
De altfel, prin decizia nr.1325 din 4 decembrie 2008 Curții Constituționale, definitivă și general obligatorie, s-a statuat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs, a arătat că Legea 232/2007 pentru aprobarea OG 6/2007, modificând art. 39 alin. 2 prevede majorări salariale pentru toți funcționarii publici iar potrivit art.43 din OG 38/2003, iar potrivit art.43 din OG 38/2003, majorarea salarială a urmat să fie făcută în conformitate cu prevederile Legii 232/2007 care modificând art.48 din Og.6/2007 stipulează că aceasta se completează cu prevederile legii 188/1999 R precum și cu dispozițiile actelor normative speciale ce reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Astfel, se consideră că interpretarea instanței de fond conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor, așa cum a fost aplicată funcționarilor publici, contravine textelor de lege specială menționate.
A mai criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul reținerii eronate de către aceasta a solicitării extinderii sferei de aplicare altor dispoziții legale și categoriei din care fac parte reclamanții întrucât există dispoziție chiar în actul normativ ce reglementează salarizarea polițiștilor, potrivit căreia indexarea salariilor se face în baza dispozițiilor legale privind personalul din sectorul bugetar.
Menționează că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 și nu pe dispozițiile OG 10/2007 așa cum eronat s-a reținut de prima instanță, aceasta fiind menționată doar cu titlu de exemplu.
A solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii pentru ca dreptul consacrat de legea specială OG 38/2003, privind majorarea salariilor polițiștilor în funcție de reglementările personalului din sectorul bugetar, să nu devină doar un drept lipsit de conținut, fără posibilitatea valorificării sale.
În drept a invocat dispozițiile art.3041, Legea 232/2007, OG nr.6/2007 și OG 38/2003.
Recursul este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamantul este funcționar public cu statut special - polițiști în cadrul
Prin acțiunea introdusă, reclamantul a solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
Se mai reține și că începând cu data de 01.01.2007, polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2006 privind modificarea OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Această modalitate a creșterilor salariale acordate polițiștilor evidențiază și mai pregnant inaplicabilitatea nr.OG 10 din 31 ianuarie 2007, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică angajaților MIRA.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că, recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1249 din data de 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2009.
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea - - - | JUDECĂTOR 3: Sanda - |
Grefier, |
Red. Jud. SL
Ex.2//17.07.2009
Jud. fond M
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Adina Calotă Ponea, Sanda
