Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 336/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 336/
Ședința publică din 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, împotriva sentinței nr. 99/20 ianuarie 2009 Tribunalului Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că cererea de recurs este legal timbrată, fiind achitată taxa de timbru de 10,00 lei prin chitanțele CEC depuse la filele5-9 dosar și s-au anulat timbre judiciare de 1,0 lei.
De asemenea se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței la data de 27 martie 2009, din partea recurenților, practică judiciară.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 99 din 20.01.2009, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamanții -, și, împotriva pârâtului Primarul Comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici și că, potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, beneficiază de sporul de dispozitiv doar personalul vizat de legea respectivă, chiar dacă ulterior apariției ei, în anul 2003, MI și s-au reorganizat prin comasare formând MAI. În baza dispozițiilor art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003, a fost emis Ordinul 496/2003 în modificarea și completarea Ordinului nr. 275/2002, iar reclamanții, nefiind salarizați conform Legii nr. 138/1999, nici dispozițiile pct. 9.2. din Ordinul nr. 496/2002 nu le este aplicabil. S-a considerat că nu este vorba de discriminare reală întrucât funcționarii publici din aparatul Primarului comunei nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr. 138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către reclamanți.
Recurenții au considerat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale invocate, deoarece prin Ordinul 496/2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fiind vorba de personalul militar și civil aflat în subordinea și/sau coordonarea instituțiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 138/1999, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial ai personalului din cadrul aceleiași autorități. Se invocă practica neunitară a instanțelor deoarece unor funcționari publici din aceeași instituție învecinată li s-a acordat prin hotărâre irevocabilă acest spor de dispozitiv.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că ambele recursuri sunt fondate.
Nu se contestă faptul că reclamanții sunt angajații Primăriei, autoritate publică locală. În această calitate, reclamanții nu pot beneficia de indemnizație de dispozitiv lunară prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999 rivind p. salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, deoarece, un ordin al ministrului administrației și internelor, dat în executarea unei legi, nu poate avea incidență, în ceea ce-i privește pe funcționarii publici, ori unei instituții publice subordonată altei autorități decât cele vizate de Legea nr. 138/1999. Executarea legii la care se referă Ordinul de care se prevalează reclamanta, este Legea nr. 138/1999, lege care nu se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale, aspect care nu are nicio legătură cu restrângerea drepturilor salariale sau discriminarea. și simplu, reclamanții nu sunt angajații instituțiilor și autorităților publice la care face referire Legea nr. 138/1999 în executarea și aplicarea căreia s-a emis Ordinul nr. 496/2003.
Practica judiciară și precedentul judiciar invocate de reclamantă nu pot impune instanței o soluție dată cu nerespectarea prevederilor legale, cu o greșită interpretare și aplicare a legii. De altfel, și soluțiile de principiu adoptate de Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție B sunt în aceeași manieră de interpretare.
În concluzie, trebuie reținut că sfera de adresabilitate a Legii nr. 138/1999 privește salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii și nu se poate extinde și funcționarilor publici din administrația locală, iar trimiterea la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că beneficiază de sporul de dispozitiv și personalul civil, dar cel din unitățile publice pe care legiuitorul le-a avut în vedere și anume: cele cuprinse în Legea nr. 138/1999.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții -, și, toți cu domiciliul ales în comuna, nr. 352, județul H, împotriva sentinței civile nr. 99 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-23.04.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
