Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 337/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.337
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.600/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, intimații au depus întâmpinare la dosar, și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de APEL GALAȚI, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr- și apoi, ca urmare a declinării ( Sentința civilă nr. 19F/07 octombrie 2008) la Tribunalul Vrancea - Sectia Comerciala și de Contencios Administrativ, sub nr-, reclamantele:, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL G, și TRIBUNALUL VRANCEA, pentru a dispune obligarea acestora la plata unui spor în cuantum de 15% din salariul de bază brut pentru utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare în raport cu vechimea efectivă în funcția de specialitate a fiecăruia dintre reclamanți, începând cu luna ianuarie 2006 și până în prezent( sume actualizate cu rata inflației) precum și acordarea acestui spor în continuare.
De asemenea au solicitat obligarea pârâtei Curtea de APEL GALAȚI în calitate de angajator să emită deciziile privind acordarea sporului pentru utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare în urma cărora se vor face modificările corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea în fapt, reclamanții au arătat că în calitate de angajați- funcționari publici- în cadrul Departamentului economico-financiar și administrativ; Biroului local de expertiză judiciară și Biroului de informare și relații publice, pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice, folosesc pe durata întregii zile de lucru echipamente cu ecran de vizualizare.
S-a mai menționat că toate lucrările și evidențele pe care le realizează sunt executate sau stocate în format electronic.
În motivare în drept, reclamantele au invocat:
- Hotărârea nr. 1028/9.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, care transpune
- Directiva 1990/270/CEE;
- Hotărârea nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Reclamantele au mai susținut că o eventuală respingere a cererii ar crea o situație de discriminare în raport cu alți funcționari publici cărora le este acordat acest drept, exemplificând în acest sens:J, Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, precum și alte domenii ca cel sanitar, industria chimică și petrochimică.
Tribunalul Vranceaa formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii. S-a arătat că tribunalul este chemat în judecată în calitate de ordonator terțiar de credite și că președintele acestuia răspunde de folosirea conform legii a sumelor primite de la buget și că tribunalul nu este răspunzător de obligația de despăgubire a reclamanților. S-a mai menționat că între atribuțiile președintelui unui tribunal nu se regăsește aceea de a aproba stimulentele bănești.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând:
- să se pună în vedere reclamanților să precizeze modalitatea calculării sporului;
- respingerea cererii ca neîntemeiate susținând că;
* Sporul de lucru la calculator, la care se referă reclamantele în acțiune nu reprezintă altceva decât o reglementare sub nomen juris propriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct așa cum afirmă reclamantele, spor care de altfel nu este reglementat ca atare în favoarea acestora prin nici un act normativ;
* Art. 16 și 17 din Ordonanța nr.2/2006 prevăd sporul pentru condiții vătămătoare ( de până la 10% din salariul de bază) și sporul pentru condiții periculoase ( în cuantum de până la 50%);
* Din interpretarea textelor de lege incidente în materia salarizării funcționarilor publici, mai sus menționate rezultă că acordarea sporului de 15% este condiționată de stabilirea pe baza unei expertize de specialitate a existenței unor condiții de muncă care pot fi deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Prin urmare, susține pârâtul,dispozițiile legale invocate nu pot fi interpretate în sensul imperativității acordării sporului de mai multe ori, sporul în discuție putând fi acordat o singură dată și numai pentru anumiți funcționari publici și anume s-ar acorda funcționarilor publici care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj în urma aprecierii de ansamblu a unui expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei instanțe în parte a condițiilor prevăzute de legiuitor.
S-a mai arătat de către pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI că stabilirea condițiilor și procedurilor de acordare a sporului de 15% reprezintă o problemă de legiferare și că pe cale judecătorească nu pot fi acordate asemenea drepturi, fiindcă instanțele urmează să se conducă după principiul consacrat prin art.124 alin.3 din Constituția României, conform căruia" judecătorii sunt independenți și se supun numai legii"
S-a mai susținut de pârâtul Ministerul Justiției că nu pot fi primite nici capetele de cerere referitoare la actualizarea sumelor pretinse și nici acordarea în continuare, invocându-se disp.art.1088 cod civil și faptul că dreptul este nenăscut și nejustificat.
La termenul de la 19.11.2008, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat instanței să dispună comunicarea cererii de chemare în judecată, arătând că în absența comunicării se află în imposibilitatea formulării apărării și depunerii întâmpinării.
Instanța, prin încheierea de la 19.11.2008, a constatat că solicitantul pârât se află în eroare și că nu este necesară comunicarea, fiindcă acțiunea era deja comunicată de Curtea de APEL GALAȚI ( prima instanță învestită) și pârâtul Ministerul Justiției formulase și depusese deja întâmpinare. Aceste aspecte au fost aduse la cunoștință prin mențiune expresă pe citația comunicată pârâtului solicitant.
La aceeași dată, reclamantele au arătat că înțeleg să solicite sporul de 15%, fără a se avea în vedere vechimea în muncă.
Din lucrările dosarului instanța a reținut că reclamantele au calitatea de funcționari publici în cadrul Departamentului economico-financiar și al Birourilor de expertiză judiciară și relații publice de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Instanța a constatat ca fiind de notorietate faptul ( necontestat de altfel de nici unul dintre pârâți) că pentru realizarea sarcinilor de serviciu pârâtele, pe durata întregii zile de lucru utilizează în permanență echipamente cu ecran de vizualizare.
Instanța a mai reținut încă un aspect care este de notorietate, referitor la situația că o parte a acestei categorii de funcționari publici ( chiar angajații pârâților) beneficiază deja, fiindu-le recunoscut dreptul la sporul de 15% pentru utilizarea echipamentului cu ecran de vizualizare
De acest spor mai beneficiază și alte categorii de funcționari publici aparținând altor domenii de activitate.
Aserțiunea pârâtului Ministerului Justiției cum că dacă instanța ar acorda dreptul solicitat în prezenta cauză și-ar aroga atribuții de legiferare, nu poate fi primită tocmai pentru faptul că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, principiu consacrat de art.124 alin.3 din Constituție, principiu invocat și de pârât în întâmpinare.
Instanța a constatat că punctual de vedere evocat în întâmpinare, potrivit căruia soluționarea pozitivă a cererii reclamantelor ar echivala cu un act de legiferare și implicit de depășire a competențelor autorității judecătorești nu poate fi primit și pentru următoarele considerente.
Aserțiunea menționată denotă o interpretare eronată dată actului de justiție și exprimă " filozofia " potrivit căreia dacă executivul nu vrea sau omite să se pronunțe afirmativ sau negativ cu privire la un drept al angajaților ( funcționari publici ) și să reglementeze astfel salarizarea unitară, corectă și echitabilă a acestora, instanțele de judecată investite să soluționeze cererile angajaților autorităților administrative, ar fi ținute de inexistența normelor, ceea ce instanța de față consideră că ar conduce la denegrarea de dreptate.
Soluționând cererea, instanța nu legiferează, ci supunându-se principiilor constituționale susmenționate și examinând cererea în raport cu normele interne și internaționale existente și văzând că dreptul cerut este deja în beneficial categoriei de funcționari publici. este plătit de unii angajatori bugetari, constatând omisiunea altor bugetari ordonatori principali de credite de a examina și de a reglementa acest drept, instanța consideră că nu poate să respingă de plano acțiunea de față, așa cum a solicitat în apărare MINISTERUL JUSTIȚIEI și că este obligată să se pronunțe după examinarea cererii în lumina dispozițiilor constituționale.
Este îndeobște admis și recunoscut atât în teorie cât și în practica judiciară că drepturile și libertățile sunt universale și indivizibile. De aceea și Constituția instituie că cetățenii beneficiază de drepturile consacrate prin Constituție și prin alte legi ( art. 15 alin.1 ).
Un alt principiu pe deplin incident în soluționarea cauzei de față este cel al supremației ( priorității ) reglementărilor internaționale. Constituția României, prin art. 20 stabilește atât principiul susmenționat cât și regulile privitoare la aplicarea acestui principiu. Prima regulă constă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor privind drepturile și libertățile cetățenești în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte, iar cea de a doua regulă acordă prioritate reglementărilor internaționale în raport cu legile interne, în caz de neconcordanțe. Trebuie menționat că această prioritate este acordată numai reglementărilor din domeniul drepturilor omului.
Instanța consideră că în litigiul de față, principiul consacrat de art. 20 din Constituție este pe deplin aplicabil, fiindcă:
- în situația în care instanța și-ar însuși punctul de vedere al pârâtului Ministerul Justiției, ar însemna să achieseze la nerecunoașterea drepturilor și libertăților fundamentale înscrise în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Protocolul nr. 12 din 4 noiembrie 2000 al Convenției, ratificat și de țara noastră arată că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurat fără nici o discriminare și că nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricărei situații.
Totodată instanța observă că:
- în baza Hotărârii Guvernului nr. 281/1993 art.8 s-a dispus acordarea sporului de
15% pentru condiții grele personalului din unitățile bugetare și că acest spor poate să distingă și sporul pentru utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, spor diferit și care nu trebuie nici confundat și nici suprapus cu cel referitor la depășirea concentrațiilor de noxe.
- potrivit Hotărârii Guvernului nr.1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare care transpune Directiva 1990/270/CEE ( publicată în Oficial al Comunității Europene nr. L 156/1990) angajatorul este obligat să planifice astfel sarcinile angajatului încât acesta să fie protejat de suprasolicitarea muncii în fața echipamentelor electronice cu vizualizare
În raport cu aspectele precizate mai sus rezultă că:
1. Instanța se află în fața existenței unor norme în materia protejării dreptului la sănătate în muncă și implicit la viață, norme interne și europene, deci nu este pusă în situația de a legifera și în consecință nici nu va depăși limitele puterii judecătorești.
2. În speță ne aflăm în fața unei evidente discriminări în ce privește acordarea drepturilor. Faptul că discriminarea acordării dreptului privind sporul în discuție se manifestă atât în sistemul judiciar cât și în alte domenii și că până în prezent nu s-au stabilit în mod unitar pentru salariații din sistemul bugetar nici condițiile și nici procedurile de acordare a sporului de 15% constituie turpitudinea autorităților administrative executive cu atribuții în domeniul inițiativei legislative între care se numără și Ministerul Justiției, atât pentru reglementarea generală privind angajații bugetari precum și pentru reglementarea sectorială privitoare la angajații din sistemul judiciar pentru care ministerul d e resort este ordonator principal de credite.
Instanța consideră că sporul de lucru la calculator nu trebuie confundat cu sporul pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase. Desigur că termenii de mai sus au semantice care se întrepătrund în unele cazuri până la sinonimie, dar atâta timp cât cauzele care determină condițiile grele, vătămătoare sau periculoase sunt diferite și sporurile ( drepturile) cuvenite trebuie să nu fie confundate, suprapuse. De o concretă reglementare în sensul celor arătate mai sus ar trebui să se îngrijească tot autoritățile competente ( chiar pârâtul Ministerul Justiției ca inițiator sau, după caz, avizator al legislației din România)
Pentru cele arătate mai sus, instanța nu va primi apărarea prin care se invocă sporul de lucru la calculator ca fiind reglementarea sub nomen juris propriu, a sporului pentru condiții grele de muncă.
Tribunalul va constata pentru motivele arătate mai sus și nerelevanța invocării disp.art.16 și 17 din Ordonanța nr.2/2006.
De altfel pârâtul Ministerul Justiției, adoptând o poziție aparent conciliantă, afirmă în întâmpinare că reclamantele ar trebui și ar putea să beneficieze de acordarea sporului de 15%, dar condiționat de stabilirea pe bază de expertiză a condițiilor deosebite grele, vătămătoare sau periculoase de muncă și că acest spor poate fi acordat o singură dată.
În fapt susținerea de mai sus este o pseudorecunoaștere a dreptului, fiindcă dacă
s-ar da curs celor afirmate, pârâtul, ca ordonator principal de credite, ar invoca unicitatea sporului cu consecința neacordării sporului pentru utilizarea calculatorului, știut fiind faptul că unii funcționari publici din sistem sunt beneficiarii sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, cunoscut sub denumirea empirică " spor pentru ".
Față de notorietatea influențelor nocive ale calculatorului și ecranului acestuia asupra sănătății, motiv pentru care prin Directiva 1990/270/CEE s-au stabilit pentru angajatori obligații de planificare și reducere asupra solicitării în fața ecranului de vizualizare, instanța nu a mai considerat pertinentă efectuarea unei expertize.
În același timp, instanța constată incidența în speță a dispozițiilor primului act adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, în sensul că:
- dreptul la sporul salarial solicitat este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun;
Drept consecință a aserțiunii de mai sus, instanța a respectat și a soluționat cauza în armonie cu principiul instituit de Convenție, potrivit căruia " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului ".
În raport cu considerentele de mai sus, instanța a constatat că reclamantele sunt îndrituite să beneficieze de sporul pentru utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, urmând ca cererea să fie admisă astfel cum este formulată și având în vedere și precizarea prin care reclamantele au arătat că nu trebuie avută în vedere vechimea în muncă.
Instanța nu a primit apărarea pârâtului Ministerului Justiției prin care se solicită neacordarea actualizării sumei cuvenite dreptului cu motivarea că în condiții de inflație prejudiciul suferit nu poate fi acoperit integral decât calcularea drepturilor aplicându-se rata inflației.
Totodată instanța a obligat pe pârâtul angajator să dispună înscrierea mențiunilor referitoare la spor în carnetele de muncă și acordarea sporului retroactiv până la limita temporală a prescripției ( începând cu data solicitată, 01.01.2006) și în viitor.
În motivare recurentul a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că a acordat drepturi neprevăzute de lege. Instanța trebuia să constate că reclamanții sunt salarizați în temeiul unor legi speciale care stabilesc în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, numai legiuitorul putând stabili situațiile în care se acordă aceste sporuri.
Hotărârea este lipsită de temei legal, sporul solicitat de reclamanți nefiind prevăzut ca atare prin nici un act normativ.
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor Ordonanței nr.2/2006, sentința pronunțată fiind nelegală și netemeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea, constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, pronunând o sentință nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
Sporul de lucru la calculator, la care se referă reclamantele în acțiunea formulată nu reprezintă altceva decât o reglementare sub nomen juris propriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct, așa cum afirmă reclamanții, spor care, de altfel, nu este reglementat ca atare în favoarea acesteia prin niciun act normativ.
Astfel, art.16 și 17 din Ordonanța nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici prevedea ca:
Art.16" (1) Spor pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj.
(2) Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin.(1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
(3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin.(1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens".
Art.17 - "(1) Spor pentru condiții periculoase, în cuantum de până la 50% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care participă efectiv în campaniile de prevenire și combatere a zoonozelor deosebit de grave și altele asemenea, stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, numai pe perioada cât participă la aceste campanii.
(2) Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului prevăzut la alin.1 și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Din interpretarea textelor de lege incidente în materia salarizării a funcționarilor publici mai sus-menționate rezultă cu claritate că acordarea sporului de 15% este condiționată de stabilirea, pe baza unei expertize de specialitate, a existenței unor condiții de muncă, care pot fi deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Prin urmare, dispozițiile legale invocate nu pot fi interpretate în sensul imperativității acordării sporului de mai multe ori, sporul în discuție poate fi acordat o singură dată și numai pentru anumiți funcționari publici și anume se acordă funcționarilor publici care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj, în urma aprecierii de ansamblu a unui expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei instanțe în parte a condițiilor prevăzute de legiuitor.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.600/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința civilă nr.600/3.12.2008 și în rejudecare respinge acțiunea reclamanților, ,.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 26 martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VD/15.05.2009
Tehno ZE/15.05.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
