Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 338/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 338/CA/2008
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ împotriva sentinței civile nr. 245/CA/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat reclamant conform tabelului anexă, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică reclamantul intimat, personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurentul solicită judecarea cauzei în lipsă, intimații depun prin serviciul registratură întâmpinare și solicită judecarea cauzei în lipsă și precizare prin care confirmă primirea comunicărilor făcute în dosar.
Intimatul reclamant arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului reclamant.
Intimatul reclamant, pe fondul cauzei, solicită instanței respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, sentință prin care s-a admis cererea reclamanților, susținând: în primul rând, conform Legii 188/1999, această primă de vacanță este dreptul funcționarilor publici și, în al doilea rând, solicită instanței să aibă în vedere și prevederile deciziei ÎCCJ și cele ale OG nr. 146/2007, ordonanță ce reglementează aceste drepturi care nu le-au fost acordate reclamanților. În ce privește cererea de chemare în garanție, susține că MIRA are calitatea de ordonator principal de credite. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de lucrările dosarului și cele expuse de intimatul reclamant prezent, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- reclamanții -, -, -, -, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a de Stat -Unitatea Teritorială 345 Sibiu să fie obligată prin hotărâre judecătorească la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2001- 2006, raportat la perioada efectiv lucrată, actualizată cu indicele de inflație de la data la care este datorată și până la data plății efective. În motivarea cererii se arată că reclamanții în calitate de funcționari publici beneficiază de aceste drepturi în temeiul dispozițiilor art. 34 din 188/1999 și că suspendarea succesivă a plății este nelegală și contrară Codului muncii și Constituției.Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Naționale a de Stat și Ministerului Internelor și Reformei Administrative care la rândul său a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând a se dispune obligarea acestora să prevadă în buget sumele necesare plății.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 245/CA/2007 admis acțiunea reclamanților obligând pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001- 2002, raportat la perioada efectiv lucrată de reclamant, suma actualizată cu indicele de inflație de la data la care este datorată și până la data plății efective.a admis și cererea de chemare în garanție Administrației Naționale a de Stat și Ministerului Internelor și Reformei Administrative,care în calitate de ordonatori de credit au fost obligați să prevadă în buget sumele necesare plății.A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor apreciindu-se ca irelevantă atribuția acestuia de gestionare a bugetului statului.
Prin considerentele expuse, instanța a reținut că reclamanții au aceste drepturi, dar nu au fost achitate deoarece plata a fost suspendată succesiv, suspendarea operând și asupra cursului prescripției. Suspendarea nu înseamnă că aceste drepturi au fost înlăturate, ci doar s-a amânat plata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii. În drept s-au invocat prevederile art. 304 indice 1, 304 pct. 5,7 și 9 Cod procedură civilă, iar recursul este scutit de plata timbrajului potrivit art. 17 din 146/1997.
Prin motivele de recurs se critică soluția instanței sub aspectul că dreptul de a solicita primele de concediu nu este actual atâta timp cât a fost suspendat prin dispoziții succesive. Totodată, recurentul a susținut că primele de vacanță reprezintă drepturi salariale suplimentare a căror stabilire și acordare intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului și nu reprezintă drepturi sau libertăți fundamentale al căror exercițiu să poată fi restrâns numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 53 din Constituția României.
Un alt motiv de recurs a vizat greșita soluționare a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor apreciindu-se ca sunt întrunite cerințele art. 60.pr. civ,chematul în garanție având atribuția de gestionare a bugetului statului.
Reclamanții intimați și DGFP ca reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului,considerând că instanța a interpretat corect prevederile legale stabilind că drepturile reclamanților sunt actuale,iar chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor nu se mai impune față de poziția exprimată de legiuitor în OUG 146/2007..
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:
Critica recurentului privind nelegala acordare a primelor de vacanță pentru perioada 2001-2006 nu este fondată. Astfel, se reține că reclamanții au calitatea de funcționari publici. Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispozițiile 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, OUG 192/2002, iar în prezent prin OUG 92/2004. Potrivit art.33 (2) din 188/1999, devenit art. 34 după republicare, funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. De asemenea, potrivit art.4 (2) din OUG 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar în art.23 din aceeași ordonanță se stabilește că funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă în condițiile legii. Ulterior, a fost adoptată OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, (OF.108/2.03.2001), intrată în vigoare la data de 2 03 2001, care prevede prin art. III (1) că aplicarea art. 33(2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din 188/1999 (OF.600/8 12 1999) cu modificările și completările ulterioare se suspendă până la 1 01 2002.
Prin 473/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, (OF.784/11 12 2001), intrată în vigoare la data de 11 12 2001, în art. 12(4) se arată expres că termenele prevăzute la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31. 12. 2002.
Prin Legea nr.631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, (OF.863/29 11 2002), intrată în vigoare pe data de 29.11.2002 se prevede în art. 10 (3) că termenele stipulate la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31.12.2003.
Ulterior, prin Legea nr.507/2003, (OF.853/2 12 2003) intrată în vigoare la data de 5.12.2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, prin art.9 (7) se stabilește că termenele prevăzute în art.III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31.12.2004, iar prin art. 8 (7) din Legea nr. 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005, s-a prevăzut suspendarea acestor drepturi până la data de 31.12.2005. Prin art.5 (5) din Legea nr.379/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006,se arată că prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.
Este adevărat că aplicarea prevederilor privind primele de concediu a fost suspendata prin acte normative succesive,dar această suspendare nu înseamnă abrogarea acestor texte legale. Suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.Reclamanții au investit instanța de judecată la data de 6 august 2007, iar instanța a pronunțat hotărârea la data de 20 noiembrie 2007, dată la care s-a epuizat suspendarea legală dispusă până la data de 31.12.2002.
Este adevărat că suspendarea plății acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispozițiilor 24/2000 privind normele de tehnica legislative si potrivit art. 64 în care se prevede că în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. Dar, este la fel de adevărat că același articol in aliniatul (2) stipulează ca la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
În consecință, acordarea primei de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și chiar dacă aplicarea dispozițiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu împiedică instanța de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin. În aceste condiții nu au relevanță nici deciziile pronunțate de Curtea Constituțională privind respingerea excepțiilor invocate.
Însă între timp a apărut OUG146/2007 prin care legiuitorul a înțeles să repună în drepturi funcționarii publici indiferent de faptul că au acționat sau nu în instanță în termenul legal de prescripție. Astfel în art.1 se arată că "ordonanța reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006.
Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției,membrii corpului diplomatic și consular al României,precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale." Față de acest nou temei juridic soluția instanței de fond în ce privește acordarea drepturilor pentru perioada anilor 2001-2006 apare ca legală și va fi păstrată.
În ce privește motivul privind respingerea cererii de chemare în garanție, chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor nu se mai justifică față de poziția exprimată de legiuitor în OUG 146/2007 de a se cuprinde în buget sumele necesare plății primelor tuturor funcționarilor publici.
Nefiind incidente prevederile art. 304 pct.9,304 /1 Cod procedură civilă se va fi respinge recursul chematului în garanție ca nefondat potrivit art.312 al. 2 Cod procedură civilă și va fi menținută hotărârea atacată ca legală.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
(continuare decizia nr. 338/CA/2008 din dosar nr-)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat chematul în garanție Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 245/CA/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /2 ex/09.04.2008
Jud. Fond:,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș
