Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 338/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 338
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Gabriel Adrian
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta împotriva Sentinței civile nr. 1498 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici Legea nr.188/1999.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 04.02.2010 se înregistrează din partea intimatei, Casa de Asigurări de Sănătate S-înscrisurile solicitate de către instanță la termenul de judecată anterior.
Curtea reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1498 pronunțată la data de 19 iunie 2009 în dosar nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă acțiunea precizată de reclamanta împotriva pârâtei casa de Asigurări de Sănătate
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că pretenția reclamantei de a i se calcula și acorda retroactiv anumite sume bănești pe motiv că în anul 2006 fost greșit încadrată apare ca fiind lipsită de fundament legal atâta vreme cât decizia ce a stat la baza încadrării nu a fost în nici un fel desființată sau modificată în condițiile legii.
În plus reține instanța că potrivit art.31 din OG nr.2/2006, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor și a altor drepturi salariale ce se acordă potrivit prevederilor acestei ordonanțe este de competența ordonatorilor de credite. Contestația se poate depune în termen de 5 zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a acestor drepturi, se soluționează în termen de 10 zile de la înregistrare iar împotriva măsurilor dispuse persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii în termen de 30 de zile de la data comunicării soluției contestației.
Neprocedând în acest mod reține instanța pretenția privind plata retroactivă a unor diferențe pe motiv că în anul 2006 fost greșit încadrată, eludându-se astfel dispozițiile legale mai sus enunțate este nefondată.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, anularea sentinței și rejudecând a fi admisă cererea formulată privind obligarea la plata sumei de 7792,10 lei indexat cu rata inflației până la data plății integrale.
În motivare recurenta arată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea avându-se în vedere neîndeplinirea procedurii prevăzute de art.31 din OG nr.2/2006 deoarece această normă se referă la persoane care ocupau deja o funcție și a căror salarii pe anul 2006 urmau să fie stabilite conform anexelor la acest act normativ. Cazul său atipic fiind nu poate fi încadrat în niciuna din prevederile legale privind funcționarii publici și aceasta datorită unei greșite interpretări făcute de pârâtă. În acest context aplicarea în tocmai prevederilor legale este imposibilă. Prin neaplicarea în mod injust a prevederilor Legii nr.188/1999, republicată, modificată și completată, privitoare la mutarea și obligarea sa la participarea la concurs ca și când atunci ar fi intrat în corpul funcționarilor publici, a făcut ca în ceea ce o privește să nu-și găsească aplicabilitatea în integralitate, nici una din normele legale privind funcționarii publici.
Pe de altă parte la data la care a fost pusă în situația de a participa la concurs pentru ocuparea acestui post și ulterior când s-a făcut încadrarea, respectiv stabilirea nivelului de salarizare, nu a avut cunoștință de prevederile legale care i s-au aplicat, convinsă fiind de faptul că angajații compartimentului resurse umane cunosc normele legale. Ulterior și-a dat seama de greșeala făcută și a încercat să discute atât cu colegele din compartimentul menționat mai sus cât și cu președintele casei, însă fără rezultat.
Prin urmare concluzionează recurenta a fost nevoită să se adreseze instanței pentru recuperarea în termenul general de prescripție a prejudiciului suferit datorită unei greșeli a angajatorului potrivit codului muncii.
Față de cele arătate ulterior prin dezvoltarea adusă recurenta mai arată că articolul 6 pct.2 al OG nr.2/2006 invocat prin decizia de numire nr.33/2006 și în baza căreia pârâta a înțeles să facă încadrarea este neaplicabil în cazul de față, deoarece legiuitorul la acest punct din articol face distincția clară între persoanele care vor ocupa o funcție publică în anul 2006 și funcționarii publici existenți deja la acea dată tratați la celelalte puncte ale articolului. Dacă interpretarea acestui articol și punct al OG nr.2/2006 ar avea interpretarea făcută de către pârâtă, ar însemna ca legiuitorul să restricționeze dezvoltarea carierei funcționarilor publici, ar însemna ca aceștia de câte ori ar ocupa o altă funcție publică, prin concurs să fie retrogradați. Ori, conform Legii nr.188/1999 privind funcționarii publici Secțiunea 1 - Modificarea raportului de serviciu, art.75 pct.b, în fapt a avut loc o mutare în cadrul altui compartiment al CAS
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport cu actele dosarului, normele juridice incidente și dispozițiile art.304 pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
Astfel, se reține că în cursul anului 2006 recurenta a fost numită începând cu data de 16 mai în funcția publică de execuție de consilier de clasă I grad superior treapta 3 în cadrul Compartimentului Control cu un salariu în sumă de 1120 lei și un spor de vechime în procent de 20%.
Acest act nu a fost contestat de recurenta la organul emitent. Ori în această situație neobținând anularea actului administrativ de autoritate prin care instituția publică a procedat la numire și a stabilit elementele de salarizare, cuantumul acestora recurenta nu este în drept să solicite obligarea angajatorului la plata unui salariu diferit. Prin urmare câtă vreme actul administrativ de numire prin care au fost stabilite și drepturile salariale nu a încetat a produce efecte nu se poate vorbi de un refuz nejustificat, autoritatea fiind ținută a-l respecta.
Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că recurenta nu numai că nu a solicitat explicit desființarea sau modificarea actului de numire respectiv de stabilire a dreptului salarial, dar a omis să parcurgă și procedura specială prevăzută de legiuitor prin dispozițiile actelor normative ce reglementează salarizarea funcționarilor publici atât la momentul emiterii actului administrativ mai sus menționat cât și ulterior. Ori din această ultimă perspectivă reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor OG nr.2/2006 soluția primei instanțe nu poate fi greșită.
Ca atare necerând și neobținând desființarea actului administrativ prin care s-a dispus numirea și stabilit elementele de salarizare, și neprocedând la parcurgerea procedurii speciale cu privire la cuantumul și determinarea salariului recurenta nu poate solicita obligarea intimatei la plata diferenței salariale întrucât soluționarea unei astfel de cereri ar presupune ca instanță să se substituie în raportul de serviciu fără a se fi cercetat legalitatea actului prin care raportul de serviciu și respectiv obligațional a luat naștere.
Desigur susține recurenta prin completarea recursului că a ocupat postul în urma unui concurs, iar prin modalitatea în care s-a înțeles a fi încadrată s-a produs modificare a raportului de serviciu proecție a avut loc mutare. Aceste argumente nu pot fi reținute deoarece nu au constituit aspecte de verificare invocate în prima instanță iar în raport cu dispozițiile art.303 alin.2 pr.civ. sunt tardiv formulate.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 pr.civ. Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1490 din 19 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
4 ex./12.02.2010
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Adrian
