Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 34/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. - -
DECIZIA NR. 34/CA/2010 -
Ședința publică din 21 ianuarie 2010 2009
Președinte: - - - JUDECĂTOR 1: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor de contencios administrativ formulate derecurenții pârâți: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițiecu sediul în B,--14, sector 5;Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAcu sediul în O,-, jud. B;Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, jud. B șiMinisterul Finanțelor Publicecu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, - și, toți cu domiciliul procedural ales în O,-, jud. B, împotriva Sentinței nr. 502/CA/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. -, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic în reprezentarea recurenților pârâți: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, lipsă fiind recurentul Ministerul Finanțelor Publice și intimații reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este la al doilea termen, este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta recurenților pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor depune la dosar Deciziile nr.55/31.10.2007 și nr.33/07.04.2008 emise de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, pentru a demonstra că și sunt angajați ca personal contractual.
Depune la dosar și deciziile de numire ale funcționarilor publici, intimați în prezenta cauză.
Solicită disjungerea cauzei cu privire la personalul contractual. Depune la dosar note de ședință.
Depune la dosar Decizia nr.476/CA/2008 - Ra C urții de APEL ORADEA prin care a fost respinsă acțiunea formulată de intimații reclamanți din prezenta cauză. Mai arată că cererea avea alt obiect decât cauza de față. Arată că nu se putea reține de către instanța de fond că asupra calității de beneficiari ai sporului s-a pronunțat irevocabil instanța.
Instanța,față de cele învederate la acest termen de judecată, acordă cuvântul asupra recursurilor, asupra fondului și asupra excepției invocate.
Reprezentanta recurenților pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicită admiterea recursurilor, casarea cu reținere spre rejudecare, solicită admiterea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile și a excepției inadmisibilității acțiunii.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.502/CA/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor și a fost respinsă cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.
A fost admisă cererea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și în consecință au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu luna februarie 2007 până la zi și în continuare, lunar, actualizat cu indicii de inflație de la data plății efective pentru sumele restante. Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor și în consecință a fost obligat chematul în garanție să includă în bugetul pe anul 2009 sumele necesare Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea plății drepturilor salariale stabilite în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul în departamentelor economico-financiare ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și respectiv ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
Tribunalul a apreciat că reclamanții fac parte din categoria "personalului auxiliar de specialitate" astfel cum este definit prin dispozițiile art.106 din 304/2004 privind organizarea judecătorească. De altfel asupra calității procesuale și a calității de beneficiari ai acestui spor s-a pronunțat în mod irevocabil instanța, prin Decizia nr.171/R/2008 a Curții de APEL ORADEA și Sentința civilă nr. 604/D/2008 a Tribunalului Satu Mare și li s-a recunoscut reclamanților acest drept pe o perioadă de trei ani, până în luna februarie 2007, existând așadar putere de lucru judecat, astfel că această chestiune nu mai poate fi supusă analizei.
Cât privește lipsa procedurii reglementate de art. 7 din 554/2004, instanța a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile alineatului 5 al acestui articol, potrivit cărora, în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă. Prin urmare, este exceptat de la obligativitatea urmării acestei proceduri refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin Decizia nr. 21/10 martie 2008, publicată în Of. nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de instanță, s-a reținut, plecând de la definiția calității procesuale (condiție sine qua non de exercitare a acțiunii), potrivit căreia trebuie să existe o identitate între pârâtul în cauză și cel față de care reclamantul își afirmă dreptul, că între reclamanți pe de o parte și pârât de cealaltă parte, nu există un raport de serviciu direct.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de către reclamanți, nu pot fi plătite decât în măsura în care Ministerul Economiei și Finanțelor va aloca sumele necesare plății acestora, astfel că, s-a apreciat ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au formulat recurs recurenții: Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În recursurile declarate, recurenții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au solicitat admiterea acestei că de atac, pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 4, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 304 din același cod, casarea Sentinței civile nr. 502/CA/2009 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor - Secția Comercială, în dosarul nr. 2632/CA/111/2008, admiterea excepțiilor invocate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Ministerul Finanțelor a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție și exonerarea Ministerului Finanțelor Publice de la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
În motivarea recursurilor s-a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând obligarea pârâților la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar începând cu 01.02.2007 și pentru viitor. Ca urmare, prin soluția pronunțată, instanța de fond a adăugat la legea specială de salarizare, însă numai legiuitorul, ca putere legislativă, poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, reclamanții au statut de funcționari publici în departamentele economico-financiare și administrative din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, prin urmare acțiunea acestora este inadmisibilă deoarece raportul de serviciu precum și drepturile și obligațiile ce izvorăsc din acesta nu au căzut niciodată sub incidența Legii 50/1996, deci solicitarea acestora nu are suport legal.
Chiar dacă Decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008 a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un astfel de spor, în condițiile în care Legea 50/1996 a fost abrogată prin OG 8/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea.
Se mai arată că ar fi fost necesară îndeplinirea de către reclamanți a procedurii prealabile prevăzută de Legea 554/2004, parcurgerea acesteia fiind obligatorie pentru a putea fi pornită procedura judiciară.
Nu se poate reține excepția puterii de lucru judecat, deoarece chiar instanța de fond a reținut că cel puțin condiția identității de obiect nu este îndeplinită.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră cererea de chemare în garanțe formulată de către reclamanți ca inadmisibilă, deoarece dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă se întemeiază pe existența unei obligații de garanție, care însă nu există în sarcina recurentului față de angajații Ministerului Public, între aceștia neexistând vreo obligație de garanție în baza legii, contractului, ori a vreunei obligații de restituire, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - Ministerul Public - în mod pretins nejustificat nu a acordat drepturile bănești cuvenite de drept reclamanților, nu îi conferă acesteia nici o garanție legală din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească reclamantei într-un litigiu izvorât dintr-un raport de muncă.
Recurenții mai arată că termenele prevăzute de normele speciale de salarizare ale funcționarilor publici sunt depășite, ceea ce înseamnă că acțiunea este tardiv introdusă.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că în speță nu s-a solicitat revocarea nici unui act administrativ. Acordarea drepturilor solicitate nu se poate face decât prin anularea ordinelor și deciziilor de încadrare. Or, în speță reclamanții nu au realizat procedura prealabilă, ignorând faptul că sunt funcționari publici și că astfel de litigii sunt guvernate de Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Din dispozițiile acestei legi rezultă că singura instanță competentă în soluționarea litigiilor în care una dintre părți este funcționar public este instanța de contencios administrativ.
Recurenții mai precizează că dispozitivul Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie interpretatstricto-sensu, normele statuate neputând fi extinse și la alte categorii de personal. Însă, prin acordarea sporului de 50% reclamanților, instanța de fond a adăugat la legea specială de salarizare a funcționarilor publici, respectiv a interpretat greșit decizia Înaltei Curți, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, ceea ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea legii. Instanța de fond a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, confundând astfel două categorii de personal cât se poate de distincte.
Drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici pe perioada pentru care aceștia au formulat pretenții sunt reglementate și de OUG nr. 92/2004 care se completează cu prevederile Legii 188/1999, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar. Drepturile salariale ale reclamanților funcționari publici diferă de drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate din parchete, datorită atribuțiilor fiecăruia, a complexității fiecărei funcții.
Recurenții au solicitat și respingerea ca nefondată a cererii privind obligarea pârâților la operarea în carnetele de muncă a drepturilor câștigate prin sentința atacată, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, singura categorie de drepturi bănești care se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta. Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, prin urmare, nu pot face obiectul înscrierii în carnetele de muncă.
În drept s-a invocat art. 299 Cod procedură civilă.
Intimații nu și-au precizat poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și casată sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de recurenții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, doi dintre intimații reclamanți, respectiv și sunt încadrați ca și personal contractual în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, astfel cum rezultă din Decizia nr. 55/31.10.2007 și respectiv Decizia nr. 33/07.04.2008, ambele emise de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Față de această situație, instanța de contencios administrativ nu era legal constituită să se pronunțe asupra drepturilor bănești cuvenite acestora, căci, potrivit art. 109 din Legea 188/1999, doar cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Prin urmare, cum în privința personalului contractual nu se aplică această prevedere cu caracter special, rezultă că, dată fiind soluționarea cauzei de către secția de contencios administrativ a Tribunalului Bihor, completul de judecată nu a fost alcătuit în mod legal.
În acest sens, art. 55 alin. 1 din Legea 304/2004 prevede că, pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurările sociale, completul de judecată se constituie din doi judecători și doi asistenți judiciari. Încălcarea acestei dispoziții atrage casarea hotărârii pronunțate, fiind incident motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 304 alin. 3 paragraf final, se impune casarea hotărârii, pentru a se asigura o judecată unitară și disjungerea acțiunii formulată de cei doi reclamanți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Bihor - Secția Civilă.
În ceea ce privește hotărârea pronunțată cu privire la ceilalți reclamanți, aceasta este netemeinică, astfel că, rejudecând cauza în temeiul art. 304 alin. 4 Cod procedură civilă, în urma casării dispuse în baza art. 304 alin. 3 paragraf final Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamanții au invocat, în sprijinul acțiunii formulate, prevederile art. 47 din Legea 50/1996 și au făcut trimitere la Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat, în soluționarea recursului în interesul legii, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG -, aprobată prin Legea 334/2001.
Reclamanții nu fac parte, însă, din cadrul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor sau parchetelor, aceștia făcând parte din departamentele economico-financiare și administrative din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. Titlul VI din Legea 304/2004, intitulatCompartimentele auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor si al parchetelor, arată expres care sunt aceste compartimente auxiliare de specialitate, din cadrul acestora nefăcând parte și personalul departamentului economico-financiar și administrativ, a cărui organizare este reglementată în Titlul VIII al aceluiași act normativ.
Așadar, câtă vreme reclamanții intimați nu fac parte din cadrul personalului auxiliar de specialitate, nu pot invoca aplicabilitatea art. 47 din Legea 50/1996.
Mai mult, reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea sporului solicitat nici în virtutea calității lor de funcționari publici, nefiind aplicabile nici prevederile art. 40 din OUG 92/2004, în conformitate cu care funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, dispoziții cuprinse și în art. 42 din OG 2/2006 și în art. 41 din OG 6/2007. Prin Decizia nr. 23/12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din 30.12.2008, în soluționarea recursului în interesul legii, aceste din urmă dispoziții legale invocate de recurenți au fost interpretate în sensul căfuncționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
În motivarea soluției pronunțate, instanța supremă a reținut că actele normative care reglementează salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi magistrații sau personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, nu îndeplinesc cerința de a constitui o "legislație specifică autorității sau instituției publice" în care funcționarii publici își desfășoară activitatea.
Aceste acte normative fiind de strictă interpretare, dispozițiile lor sunt aplicabile numai categoriei de personal la care se referă și nu întregului personal, astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse și la alte categorii de personal din cadrul autorității sau instituției publice. Pe de altă parte, marea majoritate a sporurilor și altor drepturi salariale acordate magistraților sau personalului auxiliar de specialitate sunt prevăzute și de legislația care reglementează salarizarea funcționarilor publici, astfel încât ele nu mai pot fi acordate încă o dată acestei categorii de personal sau în procentele din salariul de bază specificate pentru magistrați ori personalul auxiliar. Totodată,este de necontestat faptul că atribuțiile, condițiile de încadrare și specificul muncii personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor sunt total diferite de cele ale funcționarilor publici, astfel încât aceștia din urmă nu pot beneficia de aceleași sporuri sau drepturi salariale acordate în mod expres de lege numai unei anumite categorii de personal a puterii judecătorești.
Având în vedere aceste considerente, urmează a fi respinsă în totalitate, ca nefondată, acțiunea reclamanților.
- fi respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, căci în speță nu se pune problema contestării unui act administrativ, ci este vorba despre refuzul acordării unor drepturi bănești la care reclamanții se consideră îndreptățiți, situație în care, potrivit art. 7 alin. 5, rap. la art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004, plângerea prealabilă nu este obligatorie.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, aceasta va fi admisă ca fiind întemeiată, căci obligația de plată a drepturilor bănești poate să revină doar instituției cu care reclamanții au raporturi juridice. Ministerul Finanțelor Publice nu are raporturi juridice cu reclamanții și din acest motiv nu poate fi obligat în mod direct la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale către reclamanți.
Potrivit art. 28 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor are atribuții în elaborarea proiectelor legii bugetului și bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite. Ministerul Finanțelor apare, deci, ca administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege.
În aceste condiții, Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în calitate de pârât și nici de chemat în garanție, pentru că acesta nu are ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat.
Pentru aceste considerente, va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și pentru aceleași motive va fi respinsă și cererea de chemare în garanție a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile declarate derecurenții Ministerul Finanțelor Publicecu sediul în B,-, sector 5,Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițiecu sediul în B,--14, sector 5;Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAcu sediul în O,-, jud. B;Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, - și, toți cu domiciliul procedural ales în O,-, jud. B, împotriva Sentinței nr. 502/CA din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează.
Disjunge acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Finanțelor Publice.
Trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Bihor - Secția civilă.
În rejudecare, respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și respinge cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 11. 02. 2010
Jud. fond:
Tehnored.; 12. 02. 2010; 15 ex.
- 13 exemplare comunicate cu:
recurenții pârâți: Min isterul Public - Parchetul de pe lângă Înal t Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,--14, sector 5; Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA cu sediul în O,-, jud. B; Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în O,-, jud. Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,str.-, nr.17,sector 5intimații reclamanți:, cu domiciliul procedural ales în O,-, jud., cu domiciliul procedural ales în O,-, jud., cu domiciliul procedural ales în O,-, jud., cu domiciliul procedural ales în O,-, jud., cu domiciliul procedural ales în O,-, jud., cu domiciliul procedural ales în O,-, jud., cu domiciliul procedural ales în O,-, jud. -, cu domiciliul procedural ales în O,-, jud., cu domiciliul procedural ales în O,-, jud.- 13 comunicări emise la ___. 02.2010; predate la expediție la ___.02.2010.
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Dosar nr.-
Din 12.02.2010
CĂTRE,
TRIBUNALUL BIHOR,
Întrucât prinDECIZIA NR. 34/CA/21 ianuarie 2010 -Curtea de APEL ORADEAad isjuns acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței nr. 502/CA din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și s-a trimis cauza spre rejudecare la ribunalul Bihor - Secția civilă,
În vederea competentei soluționări, vă trimitem alăturat dosarul nr.- înregistrat la Curtea de APEL ORADEA la 14.08.2009, conținând ____ file, la care se află atașat dosarul nr.- înregistrat la ribunalul Bihor la 09.06.2008, conținând 109 file și dosarul nr.- al Curții de APEL ORADEA, conținând 17 file.
PREȘEDINTE GREFIER
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
