Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 3411/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3411
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL LOR EXTERNE și MINISTERUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII, COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul și pârâtul Ministerul lor Externe, prin consilier juridic, lipsind pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea Curții, reclamantul arată că înțelege să atace Ordinul nr. 601/31.01.2005 al Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de. Cu privire la acest ordin arată că nu a îndeplinit procedura prealabilă.
Curtea acordă cuvântul pe excepțiile necompetenței materiale și autorității de lucru judecat, invocate de pârât, prin întâmpinare și pe excepția inadmisibilității capătului de cerere privind Ordinul nr. 601/31.01.2005, pe care o invocă din oficiu.
Pârâtul Ministerul lor Externe, prin consilier juridic, arată că înțelege să invoce și excepția inadmisibilității față de obiectului cererii, reclamantul dorind să se stabilească care dintre cele două ministere să fie obligat la plata drepturilor salariale. Or, instanța nu are calitatea de organ de cercetare. Consideră că reclamantul trebuie să-și precizeze acțiunea. Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității Ordinului nr. 601/31.01.2005 solicită respingerea acestuia ca prematur introdus.
Reclamantul susține că Ordinul nr. 601/31.01.2005 nu privește Ministerul lor Externe, actul fiind emis de Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de.
Pârâtul Ministerul lor Externe, prin consilier juridic, față de calitatea reclamantului, de angajat contractual solicită admiterea excepției de necompetență materială. Competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București. Curtea de APEL BUCUREȘTI era competentă în situația în care reclamantul avea calitatea de funcționar public. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că pentru judecarea cauzei cu privire la raporturile de muncă ale contestatorului cu Ministerul lor Externe, competența aparține Tribunalului București - Secția a VIII- Solicită admiterea și a excepției autorității de lucru judecat având în vedere că au mai existat două dosare cu același obiect.
Reclamantul solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat susținând că nu există identitate de părți și obiect. Cu privire la excepția de inadmisibilitate, pune concluzii de respingere a acesteia. Solicită respingerea și a excepției de necompetență susținând că nu a avut contract individual de muncă cu nici un minister pârât, a avut contract individual cu Ministerul Economiei și Comerțului pe durată nelimitată. Apoi a fost transferat la Ministerul lor Externe, cu care nu a încheiat nici un contract. La interpelarea Curții, arată că Ordinul nr. 601/31.01.2005 i-a fost comunicat târziu, în cursul anului 2005.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepțiile de necompetență materială, a autorității de lucru judecat, a inadmisibilității.
CURTEA
Asupra actiunii civile de fata;
Prin cererea inregistrata la 26.03.2009 sub nr 2828/2 reclamantul a chemat in judecata pe paratii MINISTERUL LOR EXTERNE si MINISTERUL PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ȘI MIJLOCII, COMERȚ ȘI MEDIULUI DE, entru p. ca prin hotararea ce se va pronunta sa stabileasca instanta care din cele doua institutii se face vinovata de faptul ca in perioada 1.01.2004-25.02.2004 a ramas salariatul nimanui si sa fie obligat paratul vinovat la plata drepturilor banesti.
A mai solicitat obligarea la plata dpreturilor salariale si a contributiilor legale pe perioada 1.02.2005 si pana la data comunicarii deiciziei de pensionare pentru limita de varsta de catre casa teritoriala de pensii.
In fapt, reclamantul a aratat ca a fost angajat in cadrul Ministerului Comertului incepand cu data de 1.11.1972, prin contract de munca pe perioada nedeterminata, in functia de economist, dupa absolvirea Facultatii de Comert din cadrul Academiei de Studii Economice
In baza HG94/1993, Ministerul Comertului si Cooperarii Economice Internationale a fost desfiintat si inclus in Ministerul Comertului, sub denumirea de Departamentul Comertului, departament in care subsemnatul lucram.
In baza HG26/1997, Departamentul Comertului a fost preluat, prin transfer, de catre Ministerul Industriei, care apoi s-a numit Ministerul Industriei si Comertului.
In 2001, conform HG 21/2001 (reorganizare), Departamentul de Comert a fost preluat, prin transfer intre ministere, in cadrul Ministerului lor Externe, reclamantul devenind astfel angajat in cadrul acestui minister, incepand cu data de 10.01.2001.
In baza Ordinului ministrului afacerilor externe nr.572/21.03.2002, a fost trimis in misiune permanenta, de 4 ani, la Ambasada Romaniei de la, in functia de consilier diplomatic.
Prin HG636/2002, Departamentul de Comert ( ) a fost trecut in subordinea Secretariatului General al Guvernului, fara personalitate juridica, si ulterior, in anul 2003, in subordinea Ministerului Economiei si Comertului (), insa a ramas in continuare angajatul, nefiind transferat la. Acest lucru rezulta din inscrierile efectuate in cuprinsul carnetului de munca, pozitia nr. 95 - unde consemnarea privind transferul in cadrul Secretariatului General al Guvernului, conform HG nr. 636/2002, a fost de catre, ceea ce dovedeste ca a ramas in continuare angajat al acestui minister.
Totodata, prin infograma nr. /3266/30.07.2002 emisa de paratul, acesta recunoaste faptul ca reclamantul, in urma preluarii in cadrul Secretariatului General al Guvernului, a ramas in schema externa a acestui minister, in functia de consilier diplomatic, la Ambasada Romaniei din,.
Prin adresa DX 3107/03.11.2003, reclamantul a fost instiintat de catre de faptul ca isi va incheia misiunea in exterior incepand cu data de 31.12.2003, urmand sa-si reia activitatea in cadrul
A formulat o cerere privind prelungirea misiunii in exterior pana la implinirea celor 4 ani, asa cum prevede art.35 alin.(5) din Legea nr.269/17.06.2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al Romaniei.
Prin adresa nr. DX 3993/8.12.2003, a informat ca nu mai este posibila prelungirea misiunii in exterior.
Cu infograma nr.DX/4346/13.12.2003, conducerea a informat Ambasada Romaniei de la ca reclamantul urmeaza sa-si incheie misiunea in exterior la data de 31.12.2003 si ca isi voi relua activitatea in structura
In baza acestor comunicari, a intreprins demersurile necesare pentru intoarcerea in tara la sfarsitul anului 2003.
La 15 decembrie 2003, declarat ca a fost sunat de dl., director, Directia din cadrul Departamentului de Comert, cerandu-i-se sa anuleze biletul de avion de revenire in tara si sa suporte cheltuielile cu penalizarile solicitate de compania de aviatie, intrucat a hotarat sa il mentina la post pe schema lor.
Cu adresa nr.DX/366/14.01.2004, si-a dat acordul privind ramanerea sa la Ambasada Romaniei de la.
La inceputul lunii februarie 2004, reclamantul a aratat ca a fost informat de conducerea ca, in urma consultarii Consiliului National al Functionarilor Publici, nu a fost posibila preluarea subsemnatului prin transfer de la. ci numai prin concurs, pentru acuparea postului vacant de consilier economic de la.
La 25 februarie 2004, s-a prezentat la concurs si l-a castigat.
Ministerul Economiei si Comertului a emis Ordinul nr.91/09.03.2004 privind angajarea sa incepand cu data de 26.02.2004, in functia de consilier diplomatic.
A reclamat la. neprimirea drepturilor banesti pe perioada 01.01 - 25.02.2004, insa nu am primit nici un raspuns.
In perioada 1.01.2004-25.02.2004, a ramas in cadrul Ambasadei Romaniei de la, unde si-a indeplinit sarcinile stabilite prin fisa postului si a executat ordinele primite de la seful misiunii diplomatice si de la conducerile si
Reclamantul a invederat ca in acesta perioada nu i-a comunicat nici o decizie de incetare a raporturilor de munca in conformitate cu prevederile art. 55 si urmatoarele din Codul muncii, desi conform adreselor comunicate, acesta isi reitera sustinerea ca raporturile de munca au incetat la data de 31.12.2004.
Cu infograma nr. Nr.E XI -1/7986/01.07.2004, a comunicat la Ambasada Romaniei de la, unde isi desfasura activitatea, ca in perioada 01.01. - 26.02.2004 a ramas salariatul nimanui.
A solicitat conducerii sa-i precizeze temeiul legal al desfacerii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, la 31.12.2003, la care nu am primit nici un raspuns.
Carnetul de munca al subsemnatului a fost transferat de la. la. fara ca sa fi efectuat mentiunile obligatorii ce ii reveneau, mentiuni privind incetarea raporturilor de munca, temeiul de drept al incetarii raporturilor de munca, data incetarii raporturilor de munca.
Datorita lipsei acestor mentiuni obligatorii si a neinchiderii carnetului de munca conform legislatiei in viguare, nici nu a efectuat mentiunile proprii.
Prin ordinul nr. 601/31.01.2005 emis de, reclamantul a fost pensionat pentru limita de varsta, incepand cu data de 01.02.2005, urmand sa demareze formalitatile pentru obtinerea deciziei de pensionare.
In acest scop, s-a adresat Casei Teritoriale de Pensii a Sectorului 3, la data de 21.02.2005, formuland o cerere in acest sens, insotita de toate documentele necesare, inclusiv carnetul de munca.
Cererea reclamantului nu a fost insa primita si solutionata in mod favorabil tocmai datorita faptului ca in cuprinsul acestui inscris, carnetul de munca, nu sunt efectuate toate completarile obligatorii, conform legislatiei in vigoare, de catre institutiile in cadrul carora si-a desfasurat activitatea.
A invederat ca nici pana in prezent, nu beneficiaza de drepturile legale privind acordarea pensiei pentru limita de varsta, dupa peste 40 de ani de munca neintrerupta, datorita indeplinirii necorespunzatoare a obligatiilor legale privind completarea si inchiderea carnetului de munca de catre cele doua institutii centrale.
Reclamantul a mai solicitat:
1.Plata salariilor in valuta si a indemnizatiilor in valuta pentru sotie pe lunile ianuarie si februarie 2004 (01-25 februarie), precum si a contributiilor legale (contributiile la asigurarile sociale si altele).
2.Plata sporului la salariu pentru munca suplimentara necompensata prin ore libere platite (recuperari).
3.Plata de despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligatiilor contractuale privind depasirea duratei normale a timpului de munca de 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
4.Plata de desagubiri pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligatiilor contractuale privind asigurarea unei perioade de repaus de 24 de ore dupa o durata zilnica a timpului de munca de 12 ore.
5. biletului de avion cumparat de subsemnatul, la 19 februarie 2004, pe tronsonul -
6.Plata de catre a unei despagubiri egale cu salariul indexat, majorat si recalculat, precum si a sporurilor si a contributiilor legale, de care as fi beneficiat daca nu eram scos la pensie pentru limita de varsta, de la data de 01.02.2005 si pana la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta de catre casa teritoriala de pensii.
7.Plata de despagubiri, sub forma de dobanzi si penalitati de intarziere, pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutarii obligatiilor de plata a sumelor banesti datorate, de la data ivirii obligatiilor si pana la stingerea efectiva a lor.
A mai solicitat acordarea de dobanzi in lei, valuta si penalitati de intarziere.
In drept, a invocat prevedrile art.52 alin.(1) din Constitutie; art. 998-999 din civ.;art.41 din Legea nr.188/1999; art.269 alin.(1) din Codul muncii.
In dovedirea cererii sale, reclamantul a depus mai multe ordine, infograme, copie de pe carnetul de munca.
La 5.06.2009 paratul a depus intampinare prin care a invocat exceptia necompentei materiale a instantei invocand faptul ca anterior ICCJ a stabilit in dosarul 13467/3/LM/2006 ca in ceea ce priveste raporturile de munca ale reclamantului cu competenta apartine Tribunalului B Sectia a VIII-
A invederat faptul ca reclamantul este in eroare cu privire la calitatea acestuia de functionar public, deoarece membrii personalului diplomatic si consular fac parte din categoria personalului contractual, avand raporturi de munca cu institutia angajatoare.
Au fost invocate mai multe texte din legea nr. 269/2003.
Paratul a mai invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, fata de sentinta civila nr. 3621/1.09.2006 a Tribunalului B Sectia a VIII-a, ramasa irevocabila.
A fost depusa sentinta invocata de parat in intampinare.
La 23.07.2009 reclamantul a depus raspuns la intampinare.
Prin cererea inregistrata la 4.08.2009 a solicitat si daune morale si a depus un set de inscrisuri.
La 2.09.2009 reclamantul a mai depus o completare a actiunii prin care a solicitat sa se constate nulitatea ordinului nr. 601/2005 emis de, actualmente.
La termenul din 21.10.2009 instanta a pus in discutie exceptia necompentei materiale a instantei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea retine, cu privire la exceptia necompetentei materiale a acestei instante, ca reclamantul prin actiunea sa solicita ca instanta sa stabileasca al carui salariat a fost o anumita perioada de timp, precum si obligarea drepturilor salariale si a altor drepturi banesti.
De asemenea a mai solicitat acordarea unor despagubiri pentru nerespectarea unor obligatii contractuale si unor despagubiri urmare a unor prejudicii cauzate de parati.
In ultima precizare a solicitat anularea unui ordin care se refera la incetarea raporturilor de munca cu.
Din analiza tuturor dispozitiilor legii nr. 269/2003 adica din Statutul Corpului Diplomatic si Consular, reiese ca membrii acestui corp au stabilite raporturi de munca si nu de serviciu.
Astfel la art. 51 si 67 din legea sus indicata se folosesc notiunile de "contracte individuale de munca", iar la art. 60, 64 si 66 "raporturi de munca".
Chiar reclamantul in cererea sa foloseste notiunile de angajare, salariat, contract de munca, raporturi de munca si nu numire in functie publica, incetarea unei astfel de functii, raporturi de serviciu.
Astfel chiar daca reclamantul invoca drept temei al unor solicitari ale sale legea nr. 188/1999, nu inseamna ca acesta a avut calitatea de functionar public.
Mai mult din sentinta civila nr. 3621/1.09.2006 a Tribunalului B Sectia a VIII-a reiese ca ICCJ prin decizia nr. 795/8.03.2006 a stabilit competenta de judecare a unei cereri a reclamantului privind plata drepturilor de natura salariala si anularea unor ordine ca fiind de competenta instantei de litigii de munca si nu a instantei de contencios administrativ.
Potrivit art. 3 din legea nr. 269/2003 completarea acestei legi se face in primul rand cu legislatia muncii si apoi cu statutul functionarului public si aceasta numai in masura in care legea nr. 269/2003 nu reglementeaza anumite aspecte.
Ori in privinta incetarii raporturilor de munca, nu se poate retine incidenta dispozitiilor legii nr. 188/1999.
Nu se poate retine nici sustinerea reclamantului in sensul ca actiunea este de competenta acestei instante deoarece ea este formulata in baza art. 1 din legea nr. 554/2004, fiind vatamat de o autoritate publica.
Este incontestabila calitatea de autoritati publice a celor doi parati, insa nu este suficient ca vatamarea unor drepturi sa provina de la o autoritate publica pentru ca sa fie competenta sa solutioneze cauza o instanta de contencios administrativ, ci actul prin care s-a produs vatamarea sa fie un act administrativ.
Ori actul sau actele care se refera la raporturi de munca, asa cum este stipulat in legea nr. 269/2003, nu sunt acte administrative, autoritatile publice neactionand in regim de putere publica ci in calitate de angajator.
Mai mult nici ordinele nr. 91/2004 sau 572/2002 emise de si nu fac trimitere la legea nr. 188/1999.
Mai mult acestea folosesc sintagma de salariu de baza, cand vordesc despre drepturile reclamantului, precum si de angajare.
De altfel functia detinuta de reclamant nici nu se regaseste intre functiile publice prevazute in anexa 1 legii nr. 188/1999.
Prin urmare fata de statutul de salariat al reclamantului, statut stabilit si anterior de ICCJ intr-o speta asemanatoare, se constata intemeiata exceptia necompetentei materiale a acestei instante.
Potrivit art. 281 din legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ) "urisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".
Cum cauza are ca obiect stabilirea angajatorului si a obligatiei de plata a unor drepturi de natura salariala, sau rezultand din raportul de munca dintre reclamant si parati, precum si daune produse de angajator se constata ca in cauza este incident textul sus invocat din Codul muncii.
Drept urmare va admite exceptia necompetentei materiale a curtii si va declina, in baza textelor de lege mai sus invocate si a art.158 cod procedura civila, competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului B, Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Declină competența de soluționare cauzei privind pe reclamantul, domiciliat in municipiul B,-, bloc 23, scara 3, etaj 6, apartament 116, sector 3, în contradictoriu cu paratii Ministerul lor Externe (), cu sediul in B,-, sector 1, si Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului si Mediului de (), cu sediul in B, Calea nr.152, sector 1, în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-
Cu drept de recurs in 5 zile de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21.10.2009.
PRESEDINTE,
- - GREFIER,
- -
RED. CP (2 ex.)
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
