Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 344/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 344/
Ședința publică din 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta, domiciliat în M C,-.30 județul H, împotriva sentinței nr.130/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 03.04.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la 10.04.2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 130 din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta H, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate în cuantum de 50% din salariul de încadrare începând cu 1 aprilie 2004, data înscrierii în asociația profesională a Consilierilor Juridici la nivelul județului H, la operarea modificărilor survenite în încadrarea și stabilirea drepturilor și obligațiilor precum și în cartea de muncă, obligarea pârâtei la plata efectivă a sporului de 50%, aplicat la salariul de încadrare începând cu 1 aprilie 2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, actualizat la zi cu indicele de inflație în funcție de data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public, îndeplinind funcția de consilier juridic în cadrul instituției pârâte și că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar funcționarii nu își pot negocia drepturile salariale, ci desfășurându-și activitatea în baza unui contract de drept public sau administrativ, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală. În esență s-a reținut că Legea nr. 188/1999, nu cuprinde dispoziții legale care să stabilească sporul de mobilitate și de confidențialitate.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de reclamantă care a solicitat modificarea în tot în sensul celor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși se recunoaște că reclamanta are potrivit art. 16 din Legea nr. 514/2003 obligația de a păstra secretul și confidențialitatea activității sale, în condițiile legii, nu s-a ținut cont de dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 514/2003, art. 60 din Statut. S-a apreciat de către recurentă că din moment ce legiuitorul și unitatea pârâtă au instituit obligația specială de confidențialitate, această obligație reprezintă și trebuie să reprezinte cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice de plată a drepturilor salariale, respectiv a sporurilor aferente. S-a susținut chiar că prin hotărârea pronunțată, instanța ar fi încălcat și principiul imparțialității în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În privința cuantumului celor două sporuri, recurenta a lăsat la aprecierea instanței stabilirea în concret a cuantumului acestora, subliniind și că împrejurarea reținută de instanță în sensul că textul art. 60 din Statut și art. 246 alin. 2 din legea nr. 514/2003, s-ar aplica numai consilierilor juridici care au posibilitatea legală să-și negocieze remunerația, este un exemplu tipic, clasic de discriminare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt legată de statutul de funcționar public conferit consilierilor juridici ce funcționează în cadrul instituției pârâte și reglementările legale aplicabile acestor categorii de personal. Drepturile salariale ale funcționarilor publici, inclusiv ale recurentei din prezenta cauză, nu sunt stabilite de Legea nr. 514/2003 ci de Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare, iar sporurile de care beneficiază funcționarii publici, sunt prevăzute de acte normative speciale, aplicabile acestor categorii de angajați.
Întrucât reclamanta-recurentă nu îndeplinește funcția de consilier juridic în baza unui contract de muncă în sensul reglementat de Legea nr. 514/2003, nu este inclusă în categoria personalului contractual, ci este numit în această funcție potrivit normelor specifice funcționarilor publici. Această din urmă categorie, nu are posibilitatea de negociere a drepturilor salariale și a sporurilor și nu este o împrejurare care constituie caz tipic de discriminare față de ceilalți funcționari publici, angajați cu contract de muncă la alte unități sau instituții. Obligațiile funcționarului public sunt conferite de statutul lui special și nu atrage obligația corelativ la plata unor sporuri aferente, așa cum greșit înțelege recurenta. Faptul că prima instanță a dat eficiență unor dispoziții legale specifice funcționarilor publici, nu înseamnă că a încălcat principiul imparțialității și dreptul la un proces echitabil.
Recurenta este în eroare cu privire la conținutul acestor principii și condițiile în care se consideră fi încălcate. Din moment ce recurenta reclamantă a ales să acceadă la un post de consilier juridic în cadrul unei instituții publice și să-i fie conferit statut special de funcționar public, a acceptat și exigențele acestor funcții și implicit cadrul normativ aplicabil, diferit de cadrul general aplicabil consilierilor juridici reglementat de Legea nr. 514/2003.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în M C,-.30 județul H, împotriva sentinței nr.130/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-19.05.2008- GREFIER,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
