Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 345/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 345/R/2008 Dosar Nr-
Ședința publică din data de 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Clara
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.4190/com din 11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că la data de 29.08.2007, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Brașova chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului solicitând obligarea pârâților la plata primei de concediu de odihnă pentru anii 2004-2006.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului -, al Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța a pronunțat sentința nr. 4190/com/11.12.2007, prin care a dispus următoarele: au fost respinse excepțiile invocate de intimații și, prin DGFP
S-a admis acțiunea formulată de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL BRAȘOV în numele reclamanților:, -, -, - -, G, G, -, -, -, -, -, G, în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului și în consecință:
Au fost obligați intimați să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de vacanță pe anii 2004, 2005, 2006 și sporul de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu rata inflației până la data plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure intimaților fondurile necesare plății drepturilor salariale în cauză.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții, sunt polițiști în cadrul J
Acțiunea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 133 Cod procedură civilă, fiind semnată atât de sindicat cât și de reclamanți, conform tabelului de la fila 68, astfel că excepția invocată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, urmează să fie respinsă.
Art. 37, alin. 2 din nr.OUG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că: " La plecarea în concediu de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Art. 6 din același act normativ stipulează că: " Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, de4 ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordinul ministrului de interne".
Deși îndeplineau condițiile pentru a beneficia de drepturile respective reclamanților nu li s-a acordat, întrucât textele de lege citate mai sus au fost suspendate prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv prin O:U:G: nr. 118/2004 în ce privește sporul de fidelitate.
Drepturile la prima de concediu și la sporul de fidelitate însă au existat pe întreaga perioadă, nefiind abrogate, iar realizarea lor este conformă cu principiul constituțional al garantării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prim a de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 05.02.2007.
Situația sporului de fidelitate fiind similară, ca dovadă fiind faptul că, în anul 2006 s-a reluat plata lui.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea și i-a obligat pe intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului să plătească reclamanților primele de concediu pe anii 2004, 2005, 2006 și sporul de fidelitate pe anul 2005, ținând cont de data încadrării fiecăruia.
În conformitate cu dispozițiile art. 1082 și 1084 Cod civil, coroborate cu cele ale art. 161, alin. 4 din Codul muncii, sumele care urmează fi plătite vor fi actualizate în raport cu rata inflației până la data plății efective, în scopul acoperii integrale a prejudiciului suferit de reclamanți prin neplata la termen a drepturilor în cauză.
Împotriva acestei hotărârii a declarat în termen legal recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și al Statului Român criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Prin recursul declarat, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepțiilor invocate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Statul Român reprezentant de Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în angajare și salarizarea reclamanților.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul român și cu bugetul de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Atribuții în angajarea salarizarea reclamanților o are numai Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin instituțiile subordonate.
Motivarea instanței de fond este criticabilă, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să vizeze Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante. Instanța de judecată în mod greșit a admis această cerere în împrejurarea în care necesarul de fonduri de natură salarială se aprobă după o fundamentare din partea ordonatorilor principali de credite care au responsabilitatea gestionării acestora.
În apărarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat astfel în cauză excepția privind inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative B pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în garnițe este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca acesta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garnițe la plata sumelor ci titlu de salarii.
Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garnițe sau de despăgubire care nu există în sarcina Ministerului Finanțelor Publice. Așa cum este reglementată în art.60- 63 Cod pr.civ. instituția chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă uneia din părți posibilitatea de a introduce în cauză pe acele persoane ce ar putea avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul.
Temeiul unei astfel de cererii trebuie să îl constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, iar simplu fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantului, nu îi conferă acestuia nici o garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Ministrul finanțelor publice, ministrul administrației și internelor sunt ordonatori principali de credite, iar conform art. 23 alin. 3 din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice (în vigoare până la data de 1. 01.2003 și nr. 500/2002 care intra în vigoare la 01.01.2003, art. 19-35): " creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sune de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Doctrina juridică a statuat că cererea de chemare în garnițe nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale și nici în litigiile de muncă, pe același considerent că raporturile de muncă există între instituția angajatoare, alta decât Ministerul finanțelor Publice și angajați - reclamntul din litigiu.
În drept și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
În cauză, nu s-au solicitat probe iar intimatul reclamant nu a formulat Întâmpinare.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului sentința civilă atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, constată recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B că este nefondat pentru următoarele considerente..
În ce privește recursul MEF prin DGFP și pe excepție și pe fond, se constată că în mod corect a respins, instanța de fond excepția inadmisibilității chemării în garanție a MEF, de către MIRA și în mod corect a fost soluționată pe fond cererea reclamanților privind dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate.
Față de aspectele criticate de pârâta MEF se constată că toate criticile aduse sentinței Tribunalului Brașov sunt neîntemeiate și nelegale, urmând a fi înlăturate, iar recursul fiind nefondat se va respinge în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În concluzie, criticile formulate de recurentă cu privire la sentința atacată sunt neîntemeiate și nelegale atât pe excepție cât și pe fond, sens în care vor fi înlăturate și se va respinge recursul declarat, menținând sentința instanței de fond ca legală și temeinică
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta în teritoriu pentru chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.4190/com din 11.12.2007, a Tribunalului Brașov - secția comercială și contencios administrativ pronunțată în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. -23.05.2008
Dact. - 26.05.2008/2 ex.
Jud. fond. -. /.
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
