Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 345/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.345
Ședința publică din data de 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 3: Adrian
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în B,-, județul B împotriva sentinței nr.1406/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, sectorul 3 șiINSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele-reclamante și, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, prin intermediul serviciului registratură al instanței intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a depus la dosarul cauzei întâmpinare, înregistrată la registratura acestei instanțe sub nr.2901/24.02.2009, după care:
Recurenta-reclamantă depune la dosarul cauzei procura dată de recurenți pentru reprezentarea în dosarul nr- și, având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Recurenta-reclamantă, personal având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Față de împrejurarea că recurenta-reclamantă nu are studii juridice și nici nu este rudă cu părțile pentru care a depus procura de reprezentare, Curtea pune în vedere părților prezente să își expună punctul de vedere fiecare pentru el.
Recurenta-reclamantă, personal având cuvântul, critică soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât s-a reținut în mod eronat că recurenții nu au dreptul la sporurile invocate în condițiile în care există un proiect de act normativ privind modul unic de salarizare a funcționarilor publici, proiect care se cunoaște că este în discuție de foarte mult timp și asupra căruia părțile nu pot ajunge la un consens.
Susține recurenta că soluția este netemeinică, alte persoane au câștigat aceste drepturi, sens în care a depus la dosarul cauzei în copie hotărâri pronunțate de Tribunalul Buzău, reprezentând practică judiciară.
Arată recurenta că întradevăr Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a promovat până în prezent modul de cuantificare a sporurilor solicitate, dar practica judiciară unitară a putut determina aceste procente, așa cum rezultă din sentința definitivă și irevocabilă depusă la instanța de fond, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în care reclamanții erau funcționari publici din cadrul Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor
Recurenta arată că sporul trebuie să fie în cuantum de 25% potrivit art.29 și art.31 din Legea nr.188/1999, acest cuantum fiind stabilit de sindicatul național, precum și de practica judiciară în materie, aceste sporuri fiind acordate de angajator conform art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Solicită recurenta admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a-și angaja alt apărător.
Fără cheltuieli de judecată.
Recurenta-reclamantă, personal având cuvântul, pune aceleași concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău, însă arată că nu poate preciza textul de lege în care este prevăzut cuantumul acestui spor ca fiind de 25%.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, la data de 27.10.2008, reclamanții, -, au solicitat in contradictoriu cu paratii Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale Si Inspectoratul Teritorial Pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor B pronunțarea unei sentințe prin care sa se dispună obligarea acestora la plata suplimentului postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, pentru perioada 01.01.2004 pana la plata efectiva, actualizate la zi cu indicele de inflație, în conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 republicata.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că deși în perioada respectiva au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Semințelor si Materialului Săditor B nu au beneficiat de un drept legal si imperativ dispus prin lege - dreptul de a primi un salariul ca cuprindă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de baza.
Au precizat reclamanții ca Legea 188/1999 - legea privind statutul funcționarilor publici, a fost modificata si completata prin Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnității publice, a funcțiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției, introducând elemente noi in ceea ce privește salariul funcționarilor publici.
Astfel, art. 29 din Legea nr.188/1999, devenit art. 31 fost modificat si completat ulterior in sensul ca: " (1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime in munca;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Au menționat reclamanții ca pana in prezent nu au beneficiat de aceste elemente care compun salariul unui funcționar public, întrucât aplicarea acestor prevederi normative au fost suspendate succesiv prin art.44 din OUG nr.92/2004 si prin art.48 din OG 2/2006, iar pentru anii 2007 si 2008 aceasta suspendare nu a mai fost menținuta, in mod nelegal, nu au fost acordate cele doua componente ale salariului funcționarului public.
De asemenea, reclamanții au precizat ca au fost încălcate si prevederile art. 40 alin.2 lit c din Codul muncii, potrivit cărora angajatorii au obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, iar potrivit art.38 alin.2 din Constituția României din anul 1991, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct.20 din Legea de revizuire, salariații au dreptul la masuri de protecție sociala.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, paratul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția de necompetenta materiala a Tribunalului Buzău, precum si excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.
Pe fondul cauzei paratul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea acțiunii in principal ca inadmisibila si in subsidiar ca nefondata, arătând ca prin legile bugetului de stat, acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost suspendata succesiv potrivit OUG 92/2004, OG 2/2006 si OG 6/2007.Suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice pana la încetarea cauzei de suspendare. Dispozițiile prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr.188/1999, republicata cu modificările si completările ulterioare, au fost suspendate prin legi succesive, fără întrerupere, pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, paratul a arătat ca potrivit dispozițiilor art. 64 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificările si completările ulterioare, in cazuri speciale, in aplicarea unui act normativ poate fi suspendata printr-un alt act normativ de același nivel, sau de nivel superior, in aceasta situație, prevăzându-se în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum si durata ei determinata. Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ, ori a dispoziției suspendate, poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.
de aceste prevederi legale, prin acte normative succesive, au fost suspendate dispozițiile art. 31 alin.1 lit c si din Legea 188/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
A precizat paratul ca potrivit art.3 din OG nr.6/2007, cu modificările si completările ulterioare, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigura de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare si în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Astfel, funcționarii publici au un statut legal si nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit art.31 alin.3 din Legea 188/1999 republicata, se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
La termenul de judecata din 09 decembrie 2008, reclamanții, prin apărător, au precizat ca își restrâng cadrul procesual in sensul ca înțeleg sa cheme in judecata doar paratul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor, nu si Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, astfel încât excepțiile invocate în întâmpinare rămân fără obiect.
Prin sentința nr.1406/09 decembrie 2008 Tribunalul Buzăua luat act ca s-a renunțat la judecata cu paratul Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, a respins excepțiile invocate de paratul Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, ca ramase fără obiect și a respins acțiunea formulata de reclamanții, în contradictoriu cu paratul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la instanță, reclamanții, -, au solicitat în contradictoriu cu paratii Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor si Materialului Săditor pronunțarea unei sentințe prin care sa se dispună obligarea acesteia la plata suplimentului postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza pentru perioada 01.01.2004 pana la plata efectiva, actualizate la zi cu indicele de inflație, in conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 republicata.
În motivarea cererii formulate reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată în 2004 art.29 devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007.
Potrivit art.29 alin.1 lit.c) și d) ( devenit ulterior art.31) " pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului și d) suplimentul gradului."
Art.31 alin.3 " salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici ".
Art.29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediu de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și OG nr.21/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Au mai fost de asemenea invocate dispozițiile OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici in anul 2007.
Față de cadrul legislativ prezentat mai sus prin care este reglementat salarizarea funcționarilor publici tribunalul a considerat că cererea reclamanților este neîntemeiată deoarece potrivit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În completarea acestuia legiuitorul a stabilit la art.31 alin.3 din 188/1999 că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Din interpretarea cumulativă a acestor doua texte normative rezultă că cele două componente solicitate de funcționarii publici urmează a fi reglementate prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În condițiile în care această lege nu a fost adoptată până acum de către legiuitorul român, funcționarilor publici le sunt aplicabile în acest moment prevederile din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care s-au acordat funcționarilor publici în anul 2007 cu modificările ulterioare
Potrivit dispozițiilor art.1 din OG nr.6/2007 actul normativ "reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, astfel încât că este evident faptul că OG nr.6/2007 este un act normativ distinct de legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici la care se face trimitere in cuprinsul art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 prin care a fost reglementat un sistem de salarizare distinct provizoriu fapt pentru care funcționarii publici nu pot solicita în baza OG nr.6/2007 plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzut la art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
drepturilor salariale prevăzute de art.29 din Legea nr.188/1999 devenit ulterior art.31 din Legea nr.188/1999 va avea loc la momentul adoptării legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În acest sens, în aplicarea dispoziției legale la care s-a făcut referire, Agenția Națională a Funcționarilor publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa un mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind conform dispozițiilor art.89 din Legea 188/1999 mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din componentele la care s-a făcut referire mai sus, însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea ( cuantificarea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului)
Pentru a fi posibilă cuantificarea ( calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existenta unor dispoziții date în aplicarea ( executarea) art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, atribuții ce revine fie legiuitorului în cadrul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege fie guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea 188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii reprezintă o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că " instanțele judecătorești nu au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept efectiv prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectiv.
Față de cele reținute mai sus tribunalul a luat act ca s-a renunțat la judecata cu paratul Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, a respins excepțiile invocate ca ramase fără obiect, si a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termenul legal reclamanții, criticând-o pentru următoarele motive:
1. în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a reținut că recurenții nu au dreptul la sporurile invocate în condițiile în care există un proiect de act normativ privind modul unic de salarizare a funcționarilor publici, proiect care se cunoaște că este în discuție de foarte mult timp și asupra căruia părțile nu pot ajunge la un consens.
2. Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a promovat până în prezent modul de cuantificare a sporurilor solicitate, dar practica judiciară unitară a putut determina aceste procente, așa cum rezultă din sentința definitivă și irevocabilă depusă la instanța de fond, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în care reclamanții erau funcționari publici din cadrul Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor S, însăși instanța de fond reproducând textul Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care se stipulează că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege.
3. până în prezent nu au beneficiat de elementele care compun salariul unui funcționar public întrucât aplicarea acestor prevederi normative exprese au fost suspendate succesiv, această suspendare fiind contrară dispozițiilor art.18, art.38 și art.39 alin.1 lit.a și d din Legea nr.53/2003.
4. salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor din salariu efectuate în conformitate cu prevederile legale, orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu fiind lovită de nulitate absolută.
5. au fost încălcate prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii conform cărora angajatorii au obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
5. respingând acțiunea, instanța de fond a încălcat prevederile deciziei nr.820/2008 care dă posibilitatea ca aceste sporuri să poată fi cuantificate de instanță sau de ordonatorul principal de credite.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în cursul judecății, la instanța de fond, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au renunțat la judecata în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, astfel cum reiese din sentința recurată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 189/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul funcționarilor publici la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost introdus prin Legea nr. 161/2003, care a modificat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 189/1999, devenit art. 31 după republicarea din anul 2007.
Aceste drepturi au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004, suspendare care și-a produs efectele până la data de 1.01.2007.
Instanța de fond a reținut în mod corect că această suspendare nu echivalează cu desființarea dreptului la acordarea celor două sporuri, astfel încât nu se poate considera că acest drept nu a existat pentru perioada în care exercițiul său a fost doar suspendat.
Curtea reține că prin dispozițiile art. 31 din Legea nr. 189/1999 se recunoaște dreptul funcționarilor publici la acordarea celor două sporuri fără a stabili cuantumul acestora, nici în sumă fixă și nici în sumă procentuală raportată la salariul de bază.
Una din condițiile de fond ale unui raport juridic este reprezentată de existența unui obiect al raportului juridic care să fie determinat sau determinabil.
În cazul de față, obiectul raportului juridic între funcționarul public și autoritatea publică îl reprezintă dreptul funcționarului la acordarea celor două sporuri, respectiv obligația corelativă a autorității de a acorda aceste sporuri.
Acest obiect nu este însă nici determinat și nici determinabil, deoarece nu s-a stabilit cuantumul celor două sporuri, iar autoritatea publică nu poate fi obligată să acorde un spor fără a se preciza cuantumul acestuia.
Acest cuantum se poate stabili prin lege sau alt act normativ având forța juridică a legii, printr-un act normativ având forța juridică inferioară legii sau pe calea unui acord colectiv între autoritatea publică și funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia.
Curtea mai reține că până în prezent nu s-a stabilit cuantumul celor două sporuri printr-un act normativ, colectiv sau individual, astfel încât obligația autorității publice de acordarea sporurilor, obligație cunoscută de lege, nu poate forma obiectul unei acțiuni în justiție.
Reclamanții au solicitat acordarea celor două sporuri în cuantum de 25 % din salariul de bază, fiecare, fără ca vreo dispoziție legală să stabilească acest cuantum.
În mod legal prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanți deoarece aceștia nu au putut indica dispoziția legală care să stabilească acest cuantum de 25% din salariul de bază.
În consecință, Curtea constată că nu există un drept subiectiv al funcționarului public la acordarea celor două sporuri, un astfel de drept existând în patrimoniul funcționarilor publici din momentul stabilirii cuantumul sporului.
Susținerile recurenților privind împrejurarea că alte acțiuni ale funcționarilor publici având același obiect au fost admise de alte instanțe urmează a fi înlăturată deoarece jurisprudența nu constituie izvor de drept.
De asemenea, existența unui proiect de act normativ privind modul unic de salarizare a funcționarilor publici, prin care s-ar acorda aceste sporuri, nu reprezintă un temei pentru admiterea recursului, deoarece actele normative nu se pot aplica decât din momentul publicării în Monitorul Oficial.
Soluția adoptată de instanța de fond este în concordanță cu Decizia Curții Constituționale nr.820/2008 deoarece cuantumul celor două sporuri nu a fost stabilit prin nici un act normativ.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții,toți cu domiciliul ales în B,-, județul B împotriva sentinței nr.1406/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, sectorul 3 șiINSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red./CC
2 ex/26.03.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Valentina GheorgheJudecători:Valentina Gheorghe, Adriana Florina Secrețeanu, Adrian
