Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 346/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 346
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL JUDETULUI G, cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.425/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul Consiliul Județului G și intimații - Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului G ȘI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, și recurentul Consiliul Județului Gas olicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanta a chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL JUDEȚULUI G și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G, solicitând plata primei de concediu de odihnă pe anii 2002-2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin sentința nr. 425/19.02.2008 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâtele să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând primă de vacanță pentru perioada 2002-2004 actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean G și plata primei de concediu de odihnă pe anii 2002-2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamanta este funcționar public în cadrul pârâtei
Potrivit disp.art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Această prevedere legală a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2005 prin următoarele texte legale: art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004.
Deoarece normele legale de suspendare mai sus invocate nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței, cenzurarea egalității acestor suspendări succesive potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, revine instanței de fond, și nu Curții Constituționale.
Astfel, instanța a apreciat că aceste norme legale de suspendare contravin prevederilor art.41 și art.53 din Constituție. Dreptul la prima de concediu constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental al dreptului la muncă. Ca atare, potrivit art.53 din Constituție, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Totodată normele legale de suspendare contravin și art.16 alin.1 din Constituție (reclamanta fiind discriminată față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă) precum și art.15 alin.2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2002-2004, aceasta suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Din moment ce dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu au caracter temporar, rezultă că suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru ca aceasta ar însemna însăți înlăturarea acestui drept.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Consiliul Județean G, invocând că dreptul funcționarilor publici la prima de vacanță a fost suspendat încă din data de 02.03.2001 prin nr.OUG33/2001, aprobată prin Legea nr.386/2001.
Termenul de suspendare prevăzut de art.III alin.2 din nr.OUG33/2001 a fost prelungit succesiv printr-o serie de texte de lege care au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Motivat de faptul că legislația bugetară (2201-2006) nu a permis acordarea drepturilor bănești, respectiv primele de vacanță, stabilite inițial prin Legea nr.188/1999, Consiliul Județului Gaa cționat conform legislației aplicabile, respectiv nu a acordat aceste drepturi funcționarilor din aparatul de specialitate subordonat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 C:proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDETULUI G, cu sediul în G,-, județul G, împotriva sentinței civile nr.425/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VS/18.06.2008
Tehno ZE/18.06.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
