Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3461/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3461
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1165 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru, iar recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 (2)
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1165 din 16 martie 2009, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI M și
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Mehedinția reținut următoarele:
Instanța a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată din următoarele considerente:
Reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special polițist iar prin acțiunea introductivă solicită acordarea unor drepturi salariale de care apreciază că ar fi trebuit să beneficieze începând cu 1 ianuarie 2007.
Împrejurarea că în motivarea acțiunii acesta susține că a fost și este discriminat în raport cu alte categorii socio-profesionale, inclusiv în raport cu funcționarii publici al Ministerului Administrației și Internelor și personalul contractual din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție M, nu poate conduce la concluzia că o astfel de acțiune este inadmisibilă întrucât temeiul legal invocat de reclamant îl constituie dispozițiile OG nr.6/2007, OG nr.10/2007, OG nr.16/2007, OG nr.27/2007, Legea nr.188/1999 și Legea nr.360/2002.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul General al Poliției Române, întrucât acesta are calitatea de ordonator secundar de credite care repartizează credite bugetare ordonatorului terțiar, respectiv IPJ Or, în conformitate cu dispozițiile OG nr.22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fond, examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere deciziile Curții Constituționale nr.818/3 iulie 2008, nr.820/3 iulie 2008, nr.821/3 iulie 2008, nr.819/16 iulie 2008 și nr.1325/2008 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanța a respins cererea de chemare în judecată din următoarele considerente:
Reclamantul este funcționar public cu statut special de polițist și în această calitate i se aplică statutul funcționarilor publici, dar, dispozițiile art.321 din Legea nr.188/1999 prevăd că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu Legea salarizării aplicabilă în domeniul în care își desfășoară activitatea.
Actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor este OG nr.38/2003, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr.491/2006 privind aprobarea OG nr.57/2006 pentru modificarea OG nr.38/2003 reglementându-se totodată și creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite, specifice polițiștilor.
Faptul că, în baza art.115 din Constituție, Guvernul, prin delegare legislativă, a emis în anul 2007 o serie de ordonanțe cu privire la majorarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, demnitarilor, etc. cu excepția polițiștilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, nu conferă instanței competența de a cenzura prevederile legale pe care reclamantul le consideră discriminatorii ori să facă aplicarea în speță a dispozițiilor prevăzute în acte normative care sunt aplicabile altor subiecte de drept.
In virtutea principiului constituțional al separației puterilor în stat, instanța nu are competența de a obliga pârâții să acorde reclamantului drepturi salariale prevăzute de legiuitor exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât cea din care face parte reclamantul.
Prin decizia nr.1325 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a reținut că, Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală; instanțele judecătorești neavând o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția potrivit art.126 alin.(1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa aplicând legea litigiile dintre subiectele de drept, cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
Împotriva acestei a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a arătat că Legea 232/2007 pentru aprobarea OG 6/2007, modificând art. 39 alin.2 prevede majorări salariale pentru toți funcționarii publici iar potrivit art. 43 din OG 38/2003, iar potrivit art. 43 din OG 38/2003, majorarea salarială a urmat să fie făcută în conformitate cu prevederile Legii 232/2007 care modificând art.48 din Og.6/2007 stipulează că aceasta se completează cu prevederile legii 188/1999 R precum și cu dispozițiile actelor normative speciale ce reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Astfel, se consideră că interpretarea instanței de fond conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor, așa cum a fost aplicată funcționarilor publici, contravine textelor de lege specială menționate.
A mai criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul reținerii eronate de către aceasta a solicitării extinderii sferei de aplicare altor dispoziții legale și categoriei din care fac parte reclamanții întrucât există dispoziție chiar în actul normativ ce reglementează salarizarea polițiștilor, potrivit căreia indexarea salariilor se face în baza dispozițiilor legale privind personalul din sectorul bugetar.
Menționează că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 și nu pe dispozițiile OG 10/2007 așa cum eronat s-a reținut de prima instanță, aceasta fiind menționată doar cu titlu de exemplu.
A solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii pentru ca dreptul consacrat de legea specială OG 38/2003, privind majorarea salariilor polițiștilor în funcție de reglementările personalului din sectorul bugetar, să nu devină doar un drept lipsit de conținut, fără posibilitatea valorificării sale.
În drept a invocat dispozițiile art.3041, Legea 232/2007, OG nr.6/2007 și OG 38/2003.
Recursul este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamantul este funcționar public cu statut special - polițist în cadrul
Prin acțiunea introdusă, reclamantul a solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arată următoarele:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplică direct, în baza art.11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridică internă a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiarității, fiecare stat contractant al Convenției garantează și aplică direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, primul judecător al Convenției este judecătorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrată în art.20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua măsuri ca legislația internă să fie compatibilă cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arată că prevederile din OG 38/2003 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natură a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminării.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în această Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi
Din redactarea textului rezultă că principiul nediscriminării implică egalitatea tuturor în fața legii și că toate persoanele au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție.
Prin Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere generală a discriminării.
În art.1 al acestui protocol s-a arătat că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Din analiza atât a art.14 din Convenție, cât și a art.1 din Protocolul nr.12, rezultă că discriminarea se referă la drepturile și libertățile prevăzute în Convenție.
Or, în cauza de față se invocă discriminarea între categorii de salariați care funcționează la un alt nivel, și nu între categorii de funcționari care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții sau autorități.
În ceea ce privește drepturile salariale, nu se poate reține că stabilirea unei grile diferențiate după nivelul organului angajator constituie discriminare, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, așa cum s-a arătat în mai multe cauze în care s-a pronunțat Curtea, a distinge nu înseamnă a discrimina, iar situația unui funcționar aflat în raport de funcție cu un organ superior ierarhic nu este identică cu aceea a funcționarilor de la nivelele inferioare, așa încât nu se poate vorbi despre putere discreționară în aprecierea legiuitorului.
Diferențele de tratament salarial nu înseamnă încălcarea principiului nediscriminării, tratamentul salarial diferențiat având justificare obiectivă și rezonabilă care decurge din ierarhia autorităților în care funcționează personalul respectiv.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că nu a avut loc o încălcare a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că soluția instanței de fond este temeinică și legală, așa încât în baza art. 312 Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1165 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M și
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.DV
CB/2 ex./07.10.2009
Jud.fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Daniela Vijloi, Gabriela Carneluti
