Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 349/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 349/
Ședința publică de la 2 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței nr.353/ din 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit intimații, și recurentul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 353//2008 a Tribunalului Brăilas -a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al com., dispunându-se în consecință obligarea acestuia la plata către reclamanți a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.08.2003 până la data de 12 noiembrie 2008, sumă actualizată cu indicii de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță reținut că potrivit Ordinului nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, funcționarii publici și personalul contractual din structurile Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază, textul punctului nr.2 din ordinul precizat prevăzând că indemnizația se acordă personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.
Noțiunea de dispozitiv presupune faptul că angajații trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune administrația publică.
Consiliile locale sau județene pot hotărâ să acorde salariaților săi indemnizația de dispozitiv, în temeiul principiului autonomiei locale prevăzut de art.3 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, și pot asigura condițiile materiale și financiare necesare desfășurării de către aparatele lor proprii a activităților prevăzute de lege, în conformitate cu art. 104 al.1 lit.m din Legea nr.215/2001 având asigurate și sursele financiare necesare acordării acestei indemnizații personalului propriu.
Așadar dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege și nu poate fi tăgăduit sau înlăturat pe calea unei interpretări excesive a autonomiei locale, prin ignorarea chiar a prevederilor constituționale.
De asemenea și din prevederile art.47 din Legea nr. 38/1999 coroborate cu prevederile art. 13 rezultă că sporul de dispozitiv se primește și de personalul din domeniul administrației publice.
În situația în care s-ar aprecia că personalul din autoritățile administrației publice nu ar avea dreptul la acest spor de dispozitiv, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional și legal al egalității între cetățeni.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci din contră, se asigură egalitatea de tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități, fiind întemeiat pe prevederile ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 care se aplică și în cazul autorității publice locale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privind salarizarea funcționarilor publici.
Legea nr.188/1999 republicată nu prevede acordarea sporului de dispozitiv în cazul reclamanților.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf. art.304 /1 Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie și cu aprecierea integrală a materialului probator administrat în cauză.
Urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice generate de organizarea Guvernului în cursul lunii iulie 2003, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003, se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii-cel al internelor cu cel al administrației publice.
Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, ordinul menționat mai sus, aduce elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice după normele care, anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor, erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
Astfel, personalul din administrația publică urmează a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază.
Acest drept este reglementat de pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 astfel:"Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice."
Actul normativ mai sus arătat precizează că personalul civil din Minister beneficiază de toate drepturile stabilite prin lege, cu excepția celor din domeniul Administrației Publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13. din Legea nr. 138/1999, adică tocmai indemnizația de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de bază.
Începând cu anul 2003, conform prevederilor legale in materie de salarizare (OUG nr. 192/2002-privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 modificat prin Ordinul Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003), personalul civil-funcționarii publici și personalul contractual care funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, beneficiază în afara salariului de bază de o serie de sporuri și indemnizații.
Astfel, pe lângă sporurile prevăzute de OUG nr. 192/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 161/2003, Ordinul nr. 496/2003 stabilește în mod cert o indemnizație de 25% din salariul de bază de care trebuie să beneficieze personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din enunțarea și analiza textelor de mai sus rezultă expres și fără echivoc competența de reglementare a Ministerului Administrației și Internelor în cazul administrației publice, fără a se face o distincție între autoritățile centrale și cele locale. legală a Ministerului Administrației Publice de a reglementa in domeniul administrației publice este și rezultanta atribuțiilor legale ale Ministerului respectiv. Astfel, conform art. 14 lit. a, pct. 1.4 și 8 din OUG nr. 63/2003 Ministerul Administrației și Internelor monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale, după cum, împreună cu autoritatea publică locală, colaborează la realizarea unor programe.
Așadar, dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege și nu poate fi tăgăduit sau înlăturat, pe calea unei interpretări excesive a autonomiei locale, prin ignorarea chiar a prevederilor constituționale.
Astfel, Constituția României tratează în cap. V- Administrația publică, atât administrația publică locală, cât și Instituția prefectului, ceea e creează premisa unui regim unitar de reglementare.
Din analiza pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 rezultă că indemnizația de
dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul
administrației publice. Soluția rezultă și din prevederile art.47 din Legea nr. 138/1999, coroborată cu prevederile art. 13 din aceeași lege în sensul că sporul de dispozitiv se primește și de personalul din domeniul administrației publice.
În art. 1, alin. 2 din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și exercitarea drepturilor economice. (lit. e).
În transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a egalității de tratament și de șanse. In acest context, trebuie analizat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 care creează un sistem unitar de acordare a unor drepturi salariale și în domeniul administrației publice locale.
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, ținând seama că toți desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale.
Din prevederile art. 14 din OUG nr. 192/2002 (act normativ care reglementa sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii ordinului nr. 496/2003), rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici.
Acesta, atât în acel moment, cât și in prezent, cuprinde salariile de bază, premiile, stimulente și alte drepturi. Sporul de dispozitiv face parte din categoria "alte drepturi", pe care ordonatorul de credite trebuie să le acorde personalului în condițiile în care Ordinul 496/2003 reglementează expres acest spor.
În situația în care s-ar aprecia ca personalul din autoritățile administrației publice nu ar avea dreptul la acest spor de dispozitiv, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al egalității între cetățeni.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală ci din contra, se asigură egalitate de tratament economic salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Așadar în art.1 al.2 din Lg.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor fiind garantată.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței nr.353/ din 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./04.05.2009
Tehnored./2ex./06.05.2009
Fond -
CU OPINIE SEPARATĂ
JUDECĂTOR
- -
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
