Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 35/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 16.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR 35
Ședința publică din 19 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, reclamantele și și pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 521/PI/CA/08.05.2009 pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Timiș în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, -, S, -, -, și și pârâta intimată DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 12 ianuarie 2010 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 19 ianuarie 2010, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș la data de 05.11.2008, sub nr-, reclamanții, Oprin, S, Carsta, și au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor B, și Ministerul Finanțelor Publice să dispună: obligarea pârâților in solidar la plata actualizată a sporului de 15% pentru activități care se desfășoară in condiții de stres, prevăzut de art. 14 lit.b din Legea 435/2006, calculat la salariul de baza brut lunar, începând cu data de 01.01.2007 si pana la data de 01.10.2008; să se efectueze mențiunile corespunzătoare in cărțile de munca și să fie obligați parații la plata eventualelor cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art. 14 lit. b din Legea 435/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea in sistemul sanitar veterinar, în raport cu condițiile in care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu acordul Ministerul Muncii, Solidarității sociale si familiei si al Ministerului Sănătății publice..pentru activități care se desfășoară in condiții de stres sau în condiții deosebite, un spor de maximum 15% din salariul de baza". Ulterior, a fost elaborat si aprobat prin Ordinul președintelui nr. 56232/11.06.2007 Regulamentul privind stabilirea si acordarea sporurilor la salariile de baza in conformitate cu prevederile art. 14 din Legea 435/2006.
De asemenea, acest regulament a fost avizat de către Ministerul Muncii, Familiei si egalității de șanse cu nr.l060/PP/19.06.2007, precum si de Ministerul Sănătății Publice cu nr. EN 6340/15.06.2007.
Totodată prin ordinul președintelui nr. 56232/11.06.2007, s-a stabilit ca sporurile prevăzute in sus amintita lege se acorda personalului începând cu data de 01.01.2007, sens in care serviciile de Resurse umane din cadrul DSVSA vor lua masuri pentru acordarea drepturilor bănești cuvenite.
Reclamanții menționează că deși potrivit Ordinului președintelui nr. 56232/11.06.2007, si a anexei nr.4 la Regulamentul privind stabilirea si acordarea sporurilor la salariile de baza, in conformitate cu art. 14 lit. b din Legea 435/2006, aveau dreptul la acordarea unui spor de 15% pentru condiții de stres, calculat la salariul de baza începând cu data de 01.01.2007, acest spor nu le-a fost acordat decât începând cu 01.10.2008.
Având în vedere ca in cadrul altor Direcții Sanitare Veterinare Județene, acest spor a fost acordat si anterior datei de 01.10.2008 (data de la care reclamanților li s-a acordat acest spor), se creează o inegalitate vădita intre nivelul salariilor acordate reclamanților si cel al salariaților altor Direcții Sanitare Veterinare care lucrează in aceleași condiții.
Reclamanții învederează că modul de salarizare arătat este astfel in contradicție cu principiul egalității cetățenilor in fata legii, consacrat in art. 16 alin 1 din Constituția României, cu cel al egalității de tratament salarial pentru munca egala, instituit prin art.23 alin.2 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut in art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile si politice si art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor Omului si a libertăților fundamentale, precum si cu dispozițiile art. l alin l din primul protocol adițional la convenție.
Legal citat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor deoarece, pe de o parte, intre reclamanți si Ministerul Economiei si Finanțelor nu exista absolut nicio relație de serviciu, iar pe de alta parte, Ministerul Economiei si Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul R sau cu bugetul de stat.
Deși reclamanții au solicitat judecarea in contradictoriu si cu Ministerul Economiei si Finanțelor, aceștia nu au precizat motivele pentru care înțeleg sa se judece si cu acest parat, deși acțiunea este formulata in contradictoriu cu ordonatorul principal de credite - Autoritatea Naționala Sanitar - Veterinară si pentru Siguranța Alimentelor si cu ordonatorul secundar de credite - Direcția Sanitara Veterinara si pentru Siguranța Alimentelor
Referitor la cererea reclamanților privind obligarea paraților la efectuarea mențiunilor in carnetele de munca ale reclamanților, se precizează ca in conformitate cu dispozițiile art. 3, 4 si 6 ale Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, carnetele de munca ale reclamanților sunt întocmite, sunt completate si se păstrează doar de către angajator, acesta având obligația de a efectua eventualele mențiuni in carnetele de munca.
Pârâta învederează ca rolul Ministerului Economiei si Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementata potrivit art. 16 - 30 din Legea nr. 500/2002, modificata, privind finanțele publice.
Ca urmare, raportat si la dispozițiile art. 18 alin. 2 lit. b) si art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002, modificata, privind finanțele publice, numai Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare si repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite in conformitate cu legea bugetara anuala.
În subsidiar, pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamanți ca fiind neîntemeiata.
Pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanți în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Cu prioritate în apărarea sa, pârâta a invocat excepția inadmisibilității (prematurității) cererii de chemare în judecată din punct de vedere ai neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Pârâta învederează că o parte din reclamanții din această cauză nu îndeplinesc calitatea de funcționar public în cadrul DSVSA T, respectiv:, motiv pentru care apreciază competența instanței de contencios administrativ cu privire la soluționarea prezentului litigiu doar cu privire la reclamanții care îndeplinesc calitatea de funcționar public.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea ca neîntemeiată a prezentei cereri de chemare în judecată.
Pârâta învederează că potrivit art. 14 alin. l lit. b din Legea nr. 435 din 27 noiembrie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar (publicată în Monitorul Oficial nr. 980 din 7 decembrie 2006), acordarea sporului de stres este condiționată de obținerea avizului organelor de specialitate, respectiv cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Sănătății Publice.
Prin Adresa cu nr. 48251/11.07.2007, înregistrată la DSVSA T cu nr. 10364/16.07.2007, Ordinul cu nr. 56232/11.06.2007, înregistrat la DSVSA T cu nr. 10365/16.07.2007, Regulamentul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și al Ministerului Sănătății Publice nr. 1060/PP/l9.06.2007//15.06.2007, înregistrat la DSVSA T cu nr. 10363/16.07.2007, modificat prin Regulamentul nr. 1060/PP/13.12.2007/EN 12717/29.11.2007, Nota de serviciu a cu nr. -514/21.12.2007, înregistrată la DSVSA T cu nr. 18195/21.12.2007 s-a stabilit că sporul de 15% pentru condiții de stres se acordă pentru "Personalul din sistemul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor care își desfășoară activitatea în condiții de stres, determinat de riscul de a e accidenta sau îmbolnăvi, stabilite cu avizul organelor competente din cadrul Ministerului luncii, Familiei și Egalității de Șanse și al Ministerului Sănătății Publice".
Urmare a acestor adrese și în considerarea prevederilor art. 14 alin. 1 lit. b din actul normativ indicat mai sus, DSVSA Tao bținut Buletinul de analiză emis de Institutul de Sănătate Oblică T "Prof. Dr. "-Secția medicina muncii, înregistrat cu nr. 6582/29.09.2008, avizat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă (înregistrat la DSVSA T cu nr. 17420/30.09.2008), prin care, în urma investigațiilor de specialitate ale oboselii neuro-psiho-senzoriale a lucrătorilor selectați din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor T, rezultatele investigațiilor subiective și obiective ale oboselii neuro-psiho-senzoriale au reliefat existența fenomenului de oboseală, constatându-se desfășurarea activității în condiții de stres.
Ulterior primirii acestui înscris (30.09.2008), acest Buletin de analiză a fost transmis ordonatorului principal de credite (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ), în vederea aprobării acordării sporului de stres.
Pârâta menționează că potrivit art. 4 din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar "salarizarea se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii, după aprobarea legii bugetului de stat, respectiv a bugetului de venituri și cheltuieli, fiecare instituție sanitar-veterinara cu personalitate juridică urmând a-și întocmi anual statul de funcții, cu încadrarea în normativele de personal, numărul maxim de posturi repartizat și în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.
Acest stat de funcții se aprobă prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor sau de celelalte ministere cu rețea sanitar-veterinara proprie ori de direcția de sănătate publica, după caz, în funcție de subordonare, potrivit art. 30 din textul de lege invocat, iar potrivit art. 33 din aceeași lege, "sumele necesare pentru plata salariilor de baza, a sporurilor, a premiilor, a sumelor pentru promovarea personalului în grade și trepte profesionale și a celorlalte drepturi salariale trebuie sa se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli".
Astfel, prin Ordinul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor au fost aprobate statele de funcții pentru personalul din cadrul DSVSA T valabile de la data de 15.10.2008, dată cu care instituția a plătit acest spor, în condițiile legii, motiv pentru care instituția nu putea plăti acest spor cu data de 01.01.2007, astfel cum au solicitat reclamanții.
Pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că reclamanții nu au raporturi de serviciu cu, fiind angajați în cadrul DSVSA T, iar potrivit dispozițiilor HG nr. 130/2006 privind organizarea și funcționarea și a unităților din subordinea acesteia și OG nr. 42/2004 privind organizarea activității veterinare, unitățile centrale stau în proces prin unitățile din subordine, unități care, în conformitate cu dispozițiile acelorași acte normative, au personalitate juridică proprie, având astfel capacitate procesuală.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților, arătând că nu a aplicat sporurile începând cu data aprobării Regulamentului privind stabilirea și acordarea sporurilor la salariile de bază prin Ordinul nr. 56232/11.06.2007 emis de Președintele, din cauza faptului că existau unele discrepanțe între modul în care au fost expertizate locuri de muncă aparținând unui același tip de unități sanitar veterinare, demarându-se procedura consultării în vederea întocmirii unui nou Regulament care să fie uniform și echitabil pentru toți lucrătorii în domeniul sanitar veterinar.
Reclamanții, și au formulat cerere de disjungere a cauzei în ceea ce îi privește, solicitând trimiterea dosarului disjuns la un complet specializat în judecarea litigiilor de muncă, având în vedere că sunt angajați cu contract de muncă pe perioadă determinată și nu au calitatea de funcționari publici.
Prin încheierea de ședință din data de 24.02.2009 s-a respins cererea de disjungere iar la termenul de judecată din data de 05.05.2009 instanța, din oficiu a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, și, care nu au calitatea de funcționari publici.
De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 24.02.2009 s-a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei de timbrare și s-a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr.521/08.05.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, și, care nu au calitatea de funcționari publici și respinge acțiunea formulată de aceștia; a admis acțiunea formulată de reclamanții, a, Oprin, S, Carsta, și (), în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtele să plătească acestor reclamanți un spor de 15% din salariul de bază pentru perioada cât au fost funcționari publici în intervalul 01.01.2007-01.10.2008; s-a dispus obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile de muncă ale reclamanților a căror acțiune a fost admisă, respingând cererea reclamanților privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Este necontestat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T că reclamanții, a, Oprin, S, Carsta, și () sunt funcționari publici în cadrul acestei instituții. Calitatea de funcționari publici a acestor persoane rezultă și din adeverința de la filele 18-19 dosar.
În schimb, așa cum rezultă din adeverința de la fila 20 și din statul de funcții de la filele 92-93 dosar, reclamanții, și nu sunt funcționari publici ci persoane angajate în temeiul unui contract de muncă în cadrul aceleiași pârâte. În ce privește pe pârâtele și, acestea nu au făcut dovada că ar fi funcționari publici sau persoane angajate în temeiul unui contract de muncă la vreunul din pârâți.
Potrivit art. 14 al. 1 lit. b din Legea 435/2006, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate persoanelor care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar, cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Sănătății Publice, pentru activități care se desfășoară în condiții de stres sau în condiții deosebite, un spor de maximum 15% din salariul de bază.
Sporul a fost efectiv acordat prin Ordinul nr. 56232/11.06.2007 al Președintelui Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor prin care s-a aprobat Regulamentul privind stabilirea și acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu art. 14 din Legea 435/2006, aprobat de Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 1060/PP/19.06.2007 și de Ministerul Sănătății Publice sub nr. EN 6340/15.06.2007.
Potrivit art. 3 din ordinul mai sus amintit, regulamentul se aplică personalului din cadrul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și instituțiilor publice din subordinea acesteia începând cu data de 01.01.2007.
În ciuda acestui ordin, care nu a fost revocat până în prezent, reclamanții nu au beneficiat efectiv de spor decât începând cu luna octombrie 2008.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, și, tribunalul a admis-o deoarece aceștia nu au calitatea de funcționari publici iar potrivit art. 109 din Legea 188/1999, numai cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
În măsura în care pretind că și personalul angajat în temeiul unui contract de muncă are dreptul la sporul de 15 % ce face obiectul prezentei judecăți, acești reclamanți se pot adresa instanței competente în materia dreptului muncii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerului Economiei și Finanțelor și Agenția Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, tribunalul a respins-o deoarece, deși nu există raporturi juridice de serviciu între reclamanți și acești pârâți, drepturile salariale ale reclamanților le sunt totuși opozabile deoarece Agenția Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor este ordonator principal de credite iar Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în ce privește virarea fondurilor necesare plății sporului solicitat de reclamanți.
Dreptul reclamanților ar fi iluzoriu dacă nu ar putea fi opus acestor doi pârâți deoarece nu s-a făcut dovada că pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T deține fonduri proprii suficiente pentru plata sporului.
În ce privește capătul de cerere referitor la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă, tribunalul a înțeles că acesta este îndreptat exclusiv împotriva pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, ca și deținătoare a cărților de muncă, nu și împotriva celorlalte două pârâte.
Cu privire la fondul pricinii, tribunalul, văzând starea de fapt și prevederile legale mai sus menționate, a apreciat că cererea reclamanților este întemeiată deoarece după ce Legea 435/2006 a conferit în mod potențial reclamanților dreptul la sporul în discuție, Ordinul nr. 56232/11.06.2007 al Președintelui Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor l-a acordat în mod efectiv începând cu data de 01.01.2007.
Or, dreptul recunoscut în condițiile amintite nu poate fi teoretic și iluzoriu ci concret și efectiv și de natură să ducă la realizarea lui întocmai în beneficiul reclamanților.
Așa fiind, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanții, a, Oprin, S, Carsta, și (), care au calitatea de funcționari publici și a obligat pârâtele să plătească acestor reclamanți un spor de 15% din salariul de bază pentru perioada cât au fost funcționari publici în intervalul 01.01.2007-01.10.2008.
Pe cale de consecință, a obligat pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile de muncă ale reclamanților a căror acțiune a fost admisă.
Văzând că unii reclamanți au căzut în pretenții prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active iar ceilalți nu au făcut dovada vreunor cheltuieli de judecată, tribunalul, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, reclamantele și și pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice se solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de acest recurent, prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive.
În motivarea recursului se arată că soluția dată de prima instanță în sensul respingerii excepției este nelegală în condițiile în care între reclamant și MFP nu există absolut nici o relație de serviciu sau de muncă, iar reclamanții deși au solicitat chemarea în judecată a acestui pârât nu au indicat motivele pentru care au înțeles să se judece cu acesta.
Rolul MFP este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura prevăzută de art. 16 -30 din Legea 500/2002 privind finanțele publice.
În condițiile în care pârâtul nu are atribuții în angajează și salarizarea reclamanților atunci nu poate avea calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și umăt,
Prin recursul declarat de reclamantele și se solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulate de acestea arătându-se că în mod greșit prima instanță a reținut că nu au calitatea de funcționari publici. Recurentele învederează instanței că au această calitate de la data de 01.06.2001, figurând pe lista funcționarilor publici depusă la dosar de către pârâta DSVSA T, calitate necontestată de această pârâtă, astfel încât soluția primei instanțe apare ca fiind o eroare.
Recurenta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin recursul formulat în cauză a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată față de această recurentă, prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive.
În motivarea recursului se arată că Direcțiile Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene sunt instituții publice cu personalitate juridică și sunt finanțate din subvențiile acordate de la bugetul de stat și din venituri proprii, având astfel capacitate procesuală în raporturile directe de serviciu cu reclamanții.
Soluția primei instanțe prin care s-a procedat la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive este nelegală, întrucât atribuțiile recurentei reținute de instanța de fond se referă la reglementarea activității sanitar veterinare și nu la reglementarea drepturilor salariale ale angajaților din unitățile din subordine.
Recurenta nu se află în raporturi directe de serviciu cu reclamanții și ca atare orice obligația de plată a drepturilor salariale revine DSVSA
Pe fondul cauzei, se arată că soluția primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât sporurile reglementate de art. 14 din Legea 435/2006 pot fi acordate numai cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și al Ministerului Sănătății Publice, avize ce au fost acordate numai la data de 19.06.2007.
În aplicarea prevederilor legale menționate președintele a emis Ordinul nr. 56232/11.06.2007 care a prevăzut locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor. Acest ordin a fost ulterior modificat prin Ordinul nr. 56507/18.12.2007 pentru a se asigura aplicarea uniformă și echitabilă a legii pentru toți lucrătorii în domeniul sanitar veterinar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.
Intimata DSVSA T prin Notele scrise depuse la termenul de judecată din 12.01.2010 a achiesat la motivele de recurs prezentate de recurenta arătând că se impunerea admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților, câtă vreme drepturile salariale pentru personalul instituției puteau fi plătite numai în baza unui stat de funcții aprobat prin ordinul Președintelui iar acestea au fost aprobate începând cu 15.10.2008, dată de la care instituția a și plătit acest spor. Instanța de fond a conchis în mod greșit că Ordinul Nr.56232/11.06.2007 a acordat în mod efectiv reclamanților dreptul la sporul în speță începând cu 01.01.2007, întrucât se preciza clar că acordarea acestui drept este condiționată de obținerea buletinelor de specialitate care nu erau obținute la acea dată.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041c Cod Penal, Curtea reține că recursurile sunt întemeiate după cum urmează:
În privința recursului declarat de reclamantele și se observă că prima instanță a procedat la respingerea acțiunii reținând lipsa calității procesual pasive a acestora, pe considerentul că nu au calitatea de funcționari publici, dar această soluție este rezultatul erorii în care s-a aflat instanța cu privire la calitatea de funcționari publici a reclamantelor întrucât, aceste nu figurează în adeverința eliberată de pârâta DSVSA T privind reclamanții ce au calitatea de personal contractual, iar pe de altă parte, conform adeverinței nr. 13614/14.07.2009 reclamantele au calitatea au funcționari publici începând cu data de 01.06.2001.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că se impune admiterea recursului declarat de reclamante și în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3.c Cod Penal va proceda la modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulate de acestea, cu consecința obligării pârâtei intimata DSVSA T la plata sporului actualizat de 15% din salariul de bază pe intervalul 01.01.2007 - 1.10.2008.
În privința recursurilor declarate de recurenții Ministerul Finanțelor Publice B reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, Curtea constată că se impune admiterea recursurilor declarate de acestea, soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual pasive, fiind rezultatul aplicării greșite a legii conform art. 304 pct. 9,
Astfel, reclamanții în acțiunea ce are ca obiect plata unor drepturi salariale și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile de muncă, au chemat în judecată și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice fără a motiva o asemenea cerere. În condițiile în care prezenta acțiune este o acțiune ce derivă din raporturile de serviciu ale reclamanților cu instituția angajatoare, chemarea în judecată a MFP B nu-și găsește justificarea întrucât acesta nu se află în relații de serviciu cu reclamanții și în consecință nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale și respectiv la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Rolul MFP este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli prezentate de ordonatorii principali de credite, aspect ce nu are legătură cu prezenta cauză întrucât calitatea de ordonator principal de credite revine Președintelui iar între aceste două instituții nu există nici un raport de subordonare bugetară.
Pentru aceste considerente Curtea, admițând recursul declarat de recurentul MFP prin DGFP va proceda la modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei instituții fără calitate procesual pasivă în cauză.
Aceeași soluție se impune și în ceea ce privește recursul declarat de pârâta Astfel, în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocate de această pârâtă pe considerentul calității de ordonator principal de credite a acestei instituții. Deși recurenta B are calitatea de ordonator principal de credite, aceasta nu justifică calitatea procesual pasivă în cauză întrucât, raporturile de serviciu ale reclamanților sunt legate în mod direct cu instituția angajatoare, respectiv DSVSA
Prezenta acțiune are ca obiect plata unor drepturi salariale și derivă astfel din raportul de serviciu al reclamanților cu instituția la care aceștia sunt angajați și în consecință calitate procesual pasivă poate avea numai pârâta DSVSA T indiferent de aspectul că are sau nu personalitate juridică. În speță pârâta are și personalitate juridică iar în același timp are și capacitatea administrativă legată de plata drepturilor salariale pretinse de reclamanți.
Soluția admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei B, nu echivalează cu o inopozabilitate a prezentei decizii față de această instituție întrucât, aceasta are obligația de a cuprinde în propunerea de buget ce se formulează față de Ministerul Finanțelor, și sumele reprezentând plata drepturilor salariale stabilite față de o instituție din subordonarea sa printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
În consecință, față de dispozițiile art. 304 pct. 9.pc cu raportate la art. 312 alin.1 și 3.c Cod Penal, Curtea va admite recursul declarat de recurenta B și va proceda la modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de această instituție, pentru lipsa calității procesual pasive,
În condițiile în care, în privința recursului declarat de această pârâtă instanța a procedat la admiterea excepției calității procesual pasive pronunțându-se astfel conform. art. 137 alin. 1 c Cod Penal asupra unei excepții ce face inutilă cercetarea în fond a cauzei, nu se va mai proceda la analiza motivelor de recurs invocate în legătură cu fondul cauzei.
Totodată, susținerile intimate DSVSA T în cuprinsul depuse la termenul de judecată din 12.01.2010, nu vor fi analizate ca motive de recurs întrucât această instituție nu a înțeles să exercite calea de atac a recursului împotriva soluției date pe fond privind plata sporului de stres de 15%, iar pe de altă parte nu se poate reține susținerea acesteia potrivit căreia înțelege să achieseze la motivele de recurs a pârâtei B întrucât o asemenea soluție nu-și găsește aplicarea în dispozițiile art. 299 și urmă pc
În condițiile în care această parte era nemulțumită de soluția instanței avea posibilitatea de a declara recurs, cu atât mai mult cu cât recursul ordonatorului principal de credite vizează în principal lipsa calității procesual pasive, și ca atare, actul depus la termenul la termenul de judecată din 12.01.2010 va fi apreciat de instanță ca reprezentând o întâmpinare la recursul ordonatorului principal de credite, nefiind analizat ca și motive de nelegalitate a soluției primei instanței pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către Ministerul Finanțelor Publice B reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 521/PI/CA/08.05.2009 pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Timiș.
Admite recursul declarat de către reclamantele recurente și împotriva aceleiași sentințe.
Admite recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că admite și acțiunea reclamantelor și și obligă pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T să plătească acestor reclamante un spor actualizat de 15% din salariul de bază pentru perioada cât au fost funcționari publici, în intervalul 01.01.2007-01.10.2008.
Respinge acțiunea reclamanților față de pârâtele Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor B și Ministerul Finanțelor Publice B, ca fiind îndreptată împotriva unor instituții fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Cu opinie separată în ce privește
Calitatea procesuală a
GREFIER
Red.MB-20.01.2010
Tehnored LM-21.01.2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor are calitate procesuală pasivă în cauză, așa cum rezultă din chiar atitudinea pârâtei, care prin Nota de serviciu nr.2514/21.12.2007 (aflată la dosarul de recurs) recunoaște că statele de plată ale reclamanților sunt supuse aprobării sale, plata drepturilor salariale fiind condiționată de manifestarea de voință a acesteia.
Calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte este dată atât de modul de organizare cât și de calitatea de ordonator principal de credite pe care o are Președintele.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.30 alin.2 din Legea nr.435/2006, statul de funcții se aprobă prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Tot astfel, potrivit dispozițiilor art.4 alin. 4 și 7 din HG nr.1415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, Președintele Autorității este ordonator principal de credite și conduce Autoritatea și unitățile subordonate, iar potrivit dispozițiilor art.6 alin 5 din Hotărârea menționată, structura organizatorică, numărul de posturi, statele de funcții, precum și regulamentul de organizare și funcționare pentru unitățile subordonate se aprobă prin ordin al președintelui Autorității.
De altfel, sporul solicitat de către reclamanți a fost efectiv acordat prin Ordinul nr. 56232/11.06.2007 al Președintelui Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, împrejurare care confirmă implicarea Autorității menționate în modul de salarizare al funcționarilor din cadrul direcțiilor din subordine.
De asemenea, trebuie observat că și actele normative cu caracter general conțin prevederi în acest sens. Astfel, dispozițiile art.3 din OG nr.6/2007 stipulează căgestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite. În aceeași ordine de idei, art.4 din OG nr. 22/2002 stipulează obligația ordonatorilor principali de credite de a asigura în bugetele instituțiilor din subordine creditele bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Obligațiile instituite prin cele două acte normative menționate, respectiv gestionarea sistemului de salarizare a funcționarilor publici din cadrul instituțiilor din subordine, precum și asigurarea sumelor necesare executării titlurilor executorii, vin să confirme calitatea procesuală pârâtei recurente Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, chiar și în lipsa unor raporturi de serviciu directe cu reclamanții.
Prin urmare, întrucât Direcțiile Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor sunt structuri aflate în subordinea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, și întrucât acestea nu beneficiază de o autonomie totală în gestionarea propriilor bugete, cheltuielile cu personalul fiind condiționate de aprobarea ordonatorului principal de credite, calitatea procesuală pasivă a autorității menționate apare ca fiind evidentă, astfel încât apreciez că recursul acestei pârâte ar fi trebuit soluționat pe fond, în sensul respingerii acestuia ca neîntemeiat, jurisprudența Curții de APEL TIMIȘOARA fiind concordantă cu soluția pronunțată pe fond de prima instanță.
JUDECĂTOR
--- -
Red.-01.02.2010
Tehnored. LM-01.02.2010
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
