Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 350/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.350
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr.914/17.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent, lipsă avocat, iar în reprezentarea pârâtei - intimate se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei - intimate depune la dosar delegație de reprezentare și copia sesizării penale cu privire la reclamant înregistrată sub nr.6586/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului - recurent solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei - intimate pune concluzii de respingere a recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 27 08 2008, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A anularea deciziei nr.351/10.07.2008 emisă de pârâtă, suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea contestației și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri constând în cuantumul stimulentelor acordate în medie șefilor administrațiilor financiare orășenești pentru perioada august 2007 și până la rămânerea irevocabile a hotărârii judecătorești, contravaloarea cheltuielilor de transport pentru perioada detașări nelegale la Administrația Finanțelor Publice I (18.02.2007 - 14.02.2008), cheltuielile de transport A - L începând cu data de 14.07.2008 și până la încetarea detașării la Administrația Finanțelor Publice L, indemnizația de detașare la Administrația Finanțelor Publice L și daune morale de 150.000 lei.
În motivarea cererii a arătat că decizia nr.351/10.07.2008 este lovită de nulitate absolută întrucât în partea dispozitivă nu se face nici o mențiune cu privire la faptele concrete pentru care a fost dispusă sancțiunea disciplinară a retrogradării și mutării pe o perioadă de 1 an, iar în considerente sunt menționate două fapte pentru care a fost sancționat și pentru care nu mai putea fi sancționat în mod legal deoarece nu a comis cele imputate și pentru aceleași fapte a mai fost sancționat prin detașare la Vișeul de, jud. M, la I și la Reclamantul a considerat că decizia atacată este nulă deoarece prin sancțiunea aplicată s-a adăugat la lege în sensul că din retrogradarea din funcția publică s-a ajuns la schimbarea locului de muncă, element fundamental al raportului de muncă ce nu poate fi modificat decât în anumite condiții strict prevăzute de lege.
A mai susținut că faptele imputate și pentru care a fost sancționat prin decizia atacată, nu au fost săvârșite deoarece cu privire la punerea la dispoziția organelor de control a unui număr de 9 dosare de executare silită atribuțiile în acest sens aparțineau compartimentului ce se ocupă de executarea silită și cu privire la a doua faptă imputată, respectiv că nu ar fi respectat dispozițiile directorului executiv de a nu părăsi unitatea fără aprobare, decizia dată în acest sens este ulterioară datei de 20.11.2007 când se susține că ar fi părăsit unitatea fără aprobare, iar echipa de control de la Agenția Națională de Administrare Fiscală B s-a prezentat la unitate după programul de lucru, respectiv orele 1612.
Prin întâmpinarea pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului invocând excepția tardivității cererii, deoarece decizia nr.351/10.07.2008 a fost comunicată reclamantului la data de 12.07.2008 iar acțiunea formulată de acesta înregistrată la data de 27.08.2008, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut expres de art.268 alin.5 din Codul muncii.
A solicitat respingerea cererii de suspendare ca fiind inadmisibilă cu motivarea că potrivit art.215 alin.2 Cod procedură fiscală, suspendarea nu poate fi dispusă decât după depunerea unei cauțiuni și potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții nedovedite de reclamant în susținerea cererii de suspendare.
Pe fond a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii deoarece sancțiunea disciplinară a fost corect aplicată iar decizia atacată cuprinde toate elementele prevăzute de legislația în vigoare reclamantul refuzând în mod repetat să pună la dispoziția echipei de control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, documentele solicitate prin adresa nr.36302/15.11.2007 respectiv, dosarele fiscale și de executare silită a 9 societăți care aveau legătură cu obiectivele acțiunii de revizie aflată în curs de derulare la Direcția Generală a Finanțelor Publice
Menționează că reclamantul a încălcat prevederile deciziei directorului executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice A nr.1192/23.11.2007 în a cărei subordine se regăsește Administrația Finanțelor Publice în sensul că solicitarea de părăsire a unității din orice motiv de către șefii de administrație, se face prin cerere scrisă adresată conducerii Direcției Generale a Finanțelor Publice A iar părăsirea unității se va face numai după primirea aprobării, acesta părăsind fără aprobare unitatea în datele de 28 și 29.XI.2007, fapte care constituie abateri disciplinare conform art.77 alin.2 lit. c) și i) din Legea nr.188/1999.
Prin sentința civilă nr.914/17.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A pentru anularea Deciziei nr.351/10.07.2008 emisă de pârâtă, despăgubiri reprezentând stimulente, contravaloare cheltuieli transport pentru perioada 18.02.2007 - 14.02.2008 și 14.07.2008 - la zi, și daune morale de 150.000 lei, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii, instanța a constatat că aceasta nu este întemeiată deoarece decizia contestată a fost comunicată reclamantului la data de 12.07.2008 și acesta a formulat plângere împotriva ei care a fost înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice A sub nr.22357/14.07.2008 astfel că, deși contestația a fost înregistrată la o instituție necompetentă, ea s-a făcut în termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art.268 alin.5 Codul muncii, aspect față de care nu se poate reține că decizia a fost contestată tardiv.
Reclamantul are calitatea de funcționar public fiind șeful Administrației Finanțelor Publice și prin decizia nr.351/10.07.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ost sancționat disciplinar potrivit art.77 alin.3 lit. d) din Legea nr.188/1999 cu retrogradarea din funcția publică pe o perioadă de 1 an din șef administrație Administrația Finanțelor Publice în funcția de consilier clasa I grad profesional superior, treapta I în cadrul Administrației Finanțelor Publice
Așa cum rezultă din motivarea deciziei de sancționare, sancțiunea a fost aplicată pentru fapta reclamantului care a refuzat în mod repetat să pună la dispoziția organelor de control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală documentele solicitate prin adresa nr.36302/15.11.2007, și fapta de a nu respecta prevederile deciziei directorului executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice A nr.1192/23.11.2007 care stabilește regimul de părăsire a unității de către șefii de administrații și șefii de administrații adjuncți.
Conform raportului comisiei de disciplină, s-a constatat că faptele imputate reclamantului constituie abateri disciplinare și se încadrează în prevederile art.77 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, constituind abatere gravă de la statutul funcției publice și punând în pericol buna desfășurare a serviciului.
Analizând legalitatea deciziei nr.351/10 07 2008 contestată de reclamant, prin prisma motivelor de nulitate invocate de acesta, instanța a constatat că aceasta a fost emisă în urma efectuării cercetării prealabile efectuată de comisia de disciplină potrivit art.78 alin.3 din Legea nr.188/1999, comisie care a stabilit că faptele imputate reclamantului constituie abateri disciplinare conform art.77 alin.2 lit. c) și i) din Legea nr.188/1999 constând în absențe nemotivate de la serviciu în datele de 28 și 29.XI.2007, absențe constatate și de către echipa de control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală care s-a deplasat la sediul Administrației Finanțelor Publice și nu l-a găsit pe reclamant la locul de muncă și refuzul de a îndeplini sarcinile de serviciu raportat la faptul că reclamantul în calitate de șef Administrația Finanțelor Publice a refuzat în mod repetat să pună la dispoziția echipei de control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală un număr de 9 dosare de executare silită precum și dosarele fiscale și fișele sintetice pe plătitor editate la data de 15.11.2007.
Apărările reclamantului cu privire la faptul că nu avea atribuțiuni de serviciu pentru punerea la dispoziție a dosarelor de executare silită nu sunt întemeiate deoarece în calitate de șef administrație avea obligația de a asigura buna funcționare a întregii instituții pentru care o conducea și de a înlesni desfășurarea activității de control pe problemele activității de administrare fiscală.
Potrivit art.77 alin.3 lit. d) alin.4 și alin.5 din Legea nr.188/1999, încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin, se sancționează cu retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la 1 an.
La individualizarea sancțiunii se ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile legii.
Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult un an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
Față de aceste reglementări, instanța a constatat că adoptarea deciziei nr.351/10.07.2008 de sancționare a reclamantului, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale astfel că a respins acțiunea pentru anularea acesteia.
Având în vedere că a fost respins capătul principal de cerere privind anularea deciziei nr.351/10.07.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, instanța a respins și capetele de cerere cu privire la plata despăgubirilor reprezentând stimulente, contravaloarea cheltuielilor de transport și a daunelor morale solicitate de reclamant, ca fiind neîntemeiate raportat la faptul că măsura de sancționare a retrogradării în funcție pe timp de 1 an, este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, considerând-o ca netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită:
Casarea sentinței în temeiul art.304 alin.5 Cod procedură civilă și trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanțe și în subsidiar
II. Modificarea sentinței în temeiul art.304 alin.7 și 9 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Arată că, la data de 10.11.2008 a depus prin Registratura tribunalului o cerere prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol deoarece acesteia i se amânase pronunțarea, printre motive indicând și acela că la termenul din acea dată se depuseseră înscrisuri de către pârâtă care trebuiau să îi fie comunicate pentru a formula apărări dacă era cazul.
Totodată a arătat faptul că din punctul său de vedere se impunea conexarea la dosarul acestei cauze a unui alt dosar având ca obiect anularea unei alte decizii a pârâtei, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție.
Cu privire la motivele de modificare a hotărârii a menționat că pârâta nu a făcut dovada respectării normelor procedurale prevăzute de capitolul 8 al Legii nr.188/1999.
Menționează că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care ea se sprijină. Astfel prima instanță nu face decât să reia pe scurt starea de fapt prezentată în raportul comisiei de disciplină și să citeze temeiurile legale pe care se sprijină sancționarea sa. Hotărârea nu ia însă în discuție faptele de care este acuzat, modul în care ele au fost sau nu probate, vinovăția sa, individualizarea sancțiunii ce i s-a aplicat în funcție de criteriile prevăzute de lege.
Prima faptă pentru care a fost sancționat se referă la așa zisul său refuz de a preda unei echipe de inspecție un număr de 9 dosare de executare silită. Prima instanță a ignorat complet faptul că activitatea de coordonare a operațiunilor de executare silită nu intră în atribuțiile sale ea fiind delegată doamnei Fântânar prin măsura 13/25.10.2007 a. Aceeași doamnă Fântânar a fost desemnată prin măsura nr.10/31.07.2007 drept înlocuitor al său preluând toate atribuțiile sale pe perioada concediului precum ți în orice alte situații obiective cum a fost și cea în care în lipsa sa i s-au cerut dânsei dosarele de executare silită. De asemenea, nu s-a ținut cont de faptul că nu era prevăzută în sarcina sa furnizarea către inspectorii a documentației solicitate de aceștia. O astfel de îndatorire referitoare la gestionarea dosarelor nu este cuprinsă în fișa postului său, inspectorii având posibilitatea de a se adresa direct persoanei care avea în atribuții gestionarea acestor documente. Astfel că sancționarea sa s-a realizat pentru neîndeplinirea unei activități ce nu se numără printre îndatoririle sale de serviciu. Mai mult decât atât se susține nedovedit că dosarele respective s-ar fi găsit la data inspecției în posesia sa, fapt nedovedit și nereal de altfel. Se ignoră astfel că nici nu ar fi avut posibilitatea obiectivă de a se conforma acestei solicitări, neavând în gestionare respectivele dosare.
Mai mult decât atât, la data de 21.12.2007 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arado sesizare penală împotriva sa care face obiectul cercetărilor în dosarul nr.6586/P/2007. Una dintre faptele de care este acuzat prin aceasta este tocmai sustragerea înscrisurilor despre care se face vorbire în decizia nr.351, având în vedere că s-a constatat lipsa acestora. Prin urmare, până la soluționarea dosarului penal și stabilirea exactă a ceea ce -a întâmplat cu acele dosare orice măsură sau procedură administrativă împotriva sa trebuia suspendată potrivit art.77 alin.6 din Legea nr.188/1999 până la soluționarea acelui dosar. Prin urmare decizia nr.351/2007 este lovită de nulitate.
Pe de altă parte este evident că dacă dosarele lipseau din sediul era în imposibilitate obiectivă să le prezinte chiar dacă ar fi fost de datoria sa. Acest aspect ridică serioase semne de întrebare cu privire la modul în care a fost dovedită vinovăția sa.
Cu privire la cea de a doua faptă prin care ar fi încălcat Decizia nr.1192/23.11.2007, arată în primul rând că aceasta a fost comunicată la sediul unității la data de 28.11.2007 dată la care nu se afla în unitate aflându-se așa după cum a arătat și pârâta la sediul acesteia. Astfel că sancționarea sa pentru încălcarea ei la data la care a fost comunicată la sediul sau la data imediat următoare adică anterior ca ea să îi fie comunicată este inadmisibilă. Dacă se ia în considerare și faptul că la data de 28.11.2007 era absent din unitate pentru că era în A la sediul, în mod evident în interes de serviciu devine cât se poate de clar caracterul abuziv al sancționării sale pentru acest motiv.
Se mai arată și că sancțiunea aplicată este abuzivă, iar individualizarea acesteia nejustificată.
Recursul este neîntemeiat.
Relativ la primul motiv de recurs invocat, privind nerepunerea cauzei pe rol urmarea cererii pe care a formulat-o în termenul de amânarea pronunțării, motivat de existența unui alt dosar având ca obiect anularea unei alte decizii prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție, pentru a fi conexate, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță nu i-a dat curs.
Și aceasta întrucât, cele două litigii având drept obiect anularea unor decizii diferite, nu prezenta interes pentru o bună administrare a justiției, în temeiul dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă.
Nefondate sunt și susținerile reclamantului privind nemotivarea sentinței primei instanțe, dat fiind că din examinarea acesteia, rezultă că aceasta conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe, răspunzând exigențelor reglementate de dispozițiile art.261 Cod procedură civilă.
de probe sunt și afirmațiile reclamantului potrivit cărora sancțiunea aplicată nu ar fi fost corect individualizată, iar pe de altă parte prima instanță a ignorat faptul că activitatea de coordonare a operațiunilor de executare silită nu intră în atribuțiile sale de serviciu și nici cea de gestionare a dosarelor privind executarea silită, iar în privința deciziei nr.1192/23.XI.2007, arată că i s-a comunicat la data de 28.XI.2007, dată la care era absent din unitate fiind la sediul
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără echivoc, că reclamantului nu i s-au imputat aspectele relevate de către acesta, constând în coordonarea activității de executare silită sau gestionarea dosarelor de executare silită, ci faptul că nu a pus la dispoziția organelor de control din cadrul Bau nui număr de 9 dosare de executare silită, cât și a dosarelor fiscale și a fișelor sintetice pe plătitor editate la 15.XI.2007, fiind nesocotite în acest mod dispozițiile art.45 alin.2 din Legea nr.188/1999 cât și dispozițiile art.4 alin.8 din Ordinul Președintelui nr.388/31.05.2008.
Relevante în acest context sunt absențele nemotivate înregistrate de către reclamant în zilele de 28 și 29 noiembrie 2007 și aceasta independent că a luat sau nu la cunoștință de conținutul deciziei nr.1192/23.XI.2007.
Cât privește decizia nr.351/10.07.2008, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că aceasta a fost emisă în condiții de legalitate și temeinicie, sancțiunea aplicată fiind conformă cu abaterile săvârșite.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr.914/17.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/09.04.09
TEHNORED:/10.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
