Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3529/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3529
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
-- - - JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 590 din data de 16 martie 209, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă și intimatul pârât Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și că este scutit de taxa de timbru.
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.590 din 16 martie 2009 Tribunalului Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu Consiliul Local.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 09.02.2009 reclamanta, a chemat în judecata Consiliul Local, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul în cauză să îi achite drepturile bănești constînd în spor de dispozitiv, aferente perioadei 01.12.2006-01.02.2008.
În motivare a arătat că instituția pârâtă nu s-a achitat de obligațiile rezultate din HCL 39/2006 și respectiv HCL 8/2007, prin care s-a aprobat sporul de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază al funcționarilor publici și aparatului propriu de specialitate al primarului din cadrul Consiliului Local, jud.
Mai arată că aceste hotărâri au fost constatate și considerate nelegale și netemeinice de către Instituția Prefectului, însă prin sentința nr.581 din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constata că cele două hotărâri sunt temeinice și legale.
Consideră că este de datoria pârâtului să plătească drepturile bănești reactualizate ale angajaților începând cu data de 01.12.2006 dată la care a început să-și producă efecte juridice HCL 39/2006.
De asemenea tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin.1 coroborat cu art.3 alin.3 din Legea 554/2004, în conformitate cu care actul emis de autoritățile publice locale, atacat de către Prefect în instanță, este suspendat de drept.
Ca atare, HCL nr.39/2006 a fost suspendată până la 04.04.2008, când s-a soluționat irevocabil cauza, astfel că nu și-a produs nici un efect, iar reclamanta nu poate solicita plata drepturilor pe perioada în care hotărârea a fost suspendată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta reclamantă a arătat că sentința este nelegală, întrucât revocarea HCL nr.39/2006 a fost respinsă irevocabil, ca atare aceasta trebuie să-și producă efecte de la data emiterii acesteia - 01.12.2006.
Recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin.3 din Legea nr.554/2004, fiind suspendată aplicarea HCL nr.39/2006 până la soluționarea cauzei având ca obiect contestarea actului administrativ de către Prefect.
Analizînd însă cauza în temeiul art.3041Curtea reține,în ceea ce privește acordarea sporului de dispozitiv solicitat de către recurenta reclamantă, următoarele considerente:
Indemnizația de dispozitiv reglementată de art. 13 din Legea nr. 138/1999, este instituită ca un spor salarial specific personalului militar (cadrelor militare în activitate, militarii asigurați pe bază de contract) și salariaților civili din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
Ordinul MAI nr. 496, pct. 9.2 prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin personal civil, în sensul acestui ordin, (pct. 31.1) se intelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Curtea apreciază că indemnizația de dispozitiv este un spor specific doar cadrelor militare și personalului civil definit la pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/2003 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, astfel că salariaților din cadrul unei autorități a administrației publice locale nu le este aplicabil Ordinul nr. 496/2003 întrucât nu sunt angajați ai Ministerului Administratiei si Internelor.
Autoritățile și instituțiile administrației publice locale nu sunt subordonate Ministerului Administratiei si Internelor, întrucât așa cum rezultă din art. 3 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA, acest minister are doar atribuția de a îndruma și sprijini autoritățile publice locale și aparatul de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege.
Din analiza dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din OUG 30/2007, coroborate cu anexa 1 nr. 4161/2007, organele administrației publice locale nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, iar existența în cadrul ministerului a unor direcții care coordonează relațiile cu aceste instituții nu determină un raport de subordonare,ci, asigură realizarea atribuției de îndrumare prevăzută în sarcina ministerului d e actele normative în vigoare.
De altfel, art. 1 din Legea nr. 215/2001 Republicată -legea administrației publice locale - dispune ca administrația publică în unitățile administrativ teritoriale funcționează printre altele în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar potrivit art. 4 din lege, autonomia locală este administrativă și financiară și se exercită în baza și în limitele prevăzute de lege.
Dispozițiile legale invocate în adoptarea Hotărârii nr. 26/2008, nu asimilează situația salariaților din cadrul Primăriei cu cea a personalului civil din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale care-și desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare și care beneficiată de sporul de dispozitiv.
Cum indemnizația de dispozitiv este un spor specific personalului militar ce nu se aplică instituțiilor cu caracter eminamente civil, în lipsa unui fundament juridic care să reglementeze acordarea sporului de dispozitiv în mod expres și angajaților unei autorități publice locale, Curtea apreciază că Hotărârea nr.26/2008 este nelegală.
Deși jurisprudența Curții de APEL CRAIOVA în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2din Legea nr. 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României statuat "că divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
Față de cele arătate anterior, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 590 din data de 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
LF/ 2 ex/07.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Alina Răescu
