Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3561/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3561
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței nr.1526 din 1.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1526 din 1.04.2009 Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române.
A respins excepția prescripției invocată de pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției Române.
A respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative (actualmente Ministerul Administrației și Internelor), Inspectoratul General al Poliției Române, și Inspectoratul General al Poliției Române.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul are calitatea de polițist în cadrul M, iar prin acțiunea formulată a solicitat acordarea primei de concediu de odihnă pentru anii 2002 -2003 cerere întemeiată pe prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit dispozițiilor art. 78 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului ispozițiile acestui act normativ se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Conform art.78 alin.2 din același act normativ, până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, s-a reținut că polițiștilor le sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999 numai în măsura în care în domeniile respective nu există o reglementare în legislația specifică, iar în domeniul salarizării, li se aplică prevederile Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În ceea ce privește perioada în care salarizarea polițiștilor a fost reglementată de Legea nr.138/1999, se constată că aceasta a fost 2002-2003, întrucât la data de 01.01.2004 a intrat în vigoare nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Prin urmare, pentru a se stabili dacă reclamantul beneficiază de primă de concediu pentru anii 2002 și 2003 este necesar a se analiza Legea nr.138/1999, ori din dispozițiile acestui act normativ nu rezultă că în patrimoniul polițiștilor a existat dreptul la primă de concediu întrucât legea nu a prevăzut acordarea primei de concediu pentru personalul care intra sub incidența acestei legi.
Invocarea de către reclamant a dispozițiilor art.37 pct.2 din nr.OG38/2003 care stabilesc că la plecarea în concediu polițistul are dreptul la o primă de concediu nu are relevanță în cauză întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la 01.01.2004 și nu se aplică în mod retroactiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantul a invocat prevederile art.28 alin.1 din Legea 360/2002, art.78 alin.1 și 2 din aceeași lege.
Examinând actele cauzei, precum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
Reclamantul are calitatea de polițist în cadrul M, iar prin acțiune a solicitat acordarea primei de concediu de odihnă pentru anii 2002 și 2003, cerere întemeiată pe prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
A precizat reclamantul în acțiune că prin legea 360/2002 privind statutul polițistului au fost reglementate drepturile polițiștilor și că același act normativ prevedea în art.78 alin.1 că dispozițiile acestuia se completează cu prevederile Legii 188/1999, situație în care în baza art.35 alin.2 din această lege polițiștii au dreptul la prima de concediu.
De asemenea, în acțiune s-a arătat că până la intrarea în vigoare a OG 38/2003 sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999 și că în caz contrar s-ar ajunge la o îngrădire a exercitării dreptului.
Recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Salarizarea polițiștilor a fost reglementată expres și unitar prin OG 38/2003, act normativ care a intrat în vigoare, conform art.60, la 01 ianuarie 2004.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediu, polițistul are dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Din analiza prevederilor art.60 și art.37 alin.2 din OG 38/2003, Curtea constată că funcționarii publici cu statut special, care se încadrează în categoria polițiștilor, au dreptul să primească primă de concediu începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru perioada anterioară acestei date, sunt aplicabile în materia salarizării polițiștilor prevederile din Legea 138/1999.
Instanța de fond, examinând cererea reclamanților, a apreciat că sunt fondate susținerile acestora privind aplicabilitatea prevederilor art.35 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Aprecierea s-a întemeiat pe dispozițiile art.78 alin.1, care reglementează completarea Legii 360/2002 cu prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și a altor acte normative aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în situația specifică polițistului.
S-a omis însă a se observa reglementarea cuprinsă în alin.2 al aceluiași art.78 din Legea 360/2002, reglementare care conține norma tranzitorie în materia salarizării polițiștilor.
Astfel, textul respectiv dispune că, până la intrarea în vigoare a Legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de modul în care este redactat textul citat și de conținutul acestuia, se constată că în materia salarizării polițiștilor nu sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999, ci acelea conținute în Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Legea 138/1999, aplicabilă de la data intrării în vigoare a statutului polițistului, respectiv Legea 360/2002, și până la 01.01.2004, când a intrat în vigoare art.37 alin.2 din OG 38/2003, nu a prevăzut acordarea primei de concediu pentru personalul care intra sub incidența acestei legi.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind acordarea primei de concediu de odihnă prevede că în anii 2002-2003 acest text nu era în vigoare și deci nu putea fi suspendat, suspendarea poate să vizeze numai o normă legală existentă, producătoare de efecte juridice, și nu ceea ce nu există.
Suspendarea a intervenit ulterior anului 2004, prin legi speciale, însă obiectul pretențiilor îl constituie prima de concediu pentru anii 2002 și 2003, perioadă în care textul art.37 nu avea aplicabilitate, pentru motivul că, pe de o parte, în anul 2002 legea nici nu a fost adoptată, iar după data adoptării - ianuarie 2003, chiar în cuprinsul ordonanței, în art.60, s-a indicat data de intrare în vigoare a acesteia, respectiv data de 01 ianuarie 2004.
Curtea arată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999, deoarece în materia salarizării polițiștilor, în baza art.78 alin.2 din Legea 360/2002, erau aplicabile dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, drepturi reglementate prin Legea 138/1999.
Având în vedere considerentele prezentei hotărâri, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței nr.1526 din 1.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M
Ex.2//30.09.2009
Jud. fond M
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
