Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 36/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 36/F-
Ședința publică din 05 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Diana Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanții, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual Avocat, din Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B,-, sector 6, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești, bd - nr 118, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru reclamanți, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se comunică apărătorului reclamanților o copie a cererii de chemare în garanție și o copie a întâmpinării Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta arătând că nu solicită termen pentru a lua cunoștință.
Apărătorul reclamanților depune la dosar adresa nr.-/11.02.2008.
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de acesta întâmpinare și acordă cuvântul pe excepție și pe fond.
Apărătorul reclamanților solicită respingerea excepției și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față, deliberând:
Constată că la data de 14 decembrie 200t, reclamanții -, salariați ai Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru care comunicarea actelor de procedură urmează să se facă prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtului Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor să plătească reclamanților prima de vacanță pe perioada 2004-2006, precum și sporul de fidelitate pe anul 2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății, calculate în raport cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și perioada în care a avut calitatea de polițist, cât și obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Finanțelor să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții, în perioada 2004-2006 au fost salariați ai Inspectoratului Național Pentru Evidența Persoanelor, având calitatea de funcționari publici cu statut special, pentru care beneficiau de dreptul la prima de vacanță reglementată de art.37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 și de art. 33 din Legea nr. 188/1999, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, precum și de sporul de fidelitate reglementat de art. 6 din nr.OG 38/2003, care se acordă în raport cu vechimea în muncă. Drepturile respective au fost suspendate până în anul 2006, printr-o serie de acte normative: nr.OUG 33/2001, Legea nr. 379/2005, nr.OUG 118/2004. Aceste acte contravin dispozițiilor art. 53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin decizia nr. XII/05.02.2007. Pentru că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat și asigură fondurile necesare, s-a solicitat obligarea acestuia, împreună cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative să asigure pârâtului Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor, fondurile necesare plății acestor drepturi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 11 ianuarie 2008, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de DGFP A, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că doar răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat și nu are raporturi de muncă cu reclamanții.
S-a formulat întâmpinare și de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât a fost suspendată plata acestor drepturi printr-o serie de acte normative, iar în fondurile sale nu s-a mai prevăzut plata acestora.
Același pârât a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru a fi obligat să vireze sumele necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți.
Examinând cererea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, curtea constată următoarele:
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, pe baza interpretării dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că acțiunea este întemeiată doar în parte, respectiv în ceea ce privește plata sumelor reprezentând primă de concediu pe anii 2004-2006 și spor de fidelitate pe anul 2005, de către Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că, potrivit art.37 pct.2 din nr.OG38/2003, "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Potrivit art.6 din același act normativ, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Condițiile concrete de stabilire a procentului au fost adoptate prin Ordinul nr.132/09.02.2004.
Prin art.9 alin.(7) din Legea nr.507/2003, art.8 alin.(7) din Legea nr.511/2004 și art.5 alin.(5) din Legea nr.379/2005, aplicarea prevederilor legale sus-menționate cu privire la prima de concediu a fost suspendată succesiv, până la 31.12.2006.
De asemenea, prin art.2 alin.(1) din nr.OUG118/2004, aplicarea dispozițiilor cu privire la sporul de fidelitate a fost suspendată pentru anul 2005.
Curtea reține că măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuși.
Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului consfințit prin lege devine executorie.
Dreptul la acțiune se naște din momentul încetării perioadei de suspendare - 31.12.2006 (pentru prima de vacanță), respectiv 31.12.2005 (pentru sporul de fidelitate).
Prin decizia nr.XII din 5.02.2007 pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că, în interpretarea art.37 pct.2 teza I din nr.OG38/2003, aprobată prin Legea 353/2003, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
Astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXIII/12.12.2005, ale cărei considerente sunt aplicabile și prezentei cauze, mutatis mutandis, nu se poate contesta existența dreptului pe perioada în care aplicarea prevederilor a fost suspendată deoarece ar fi încălcate dispozițiile art.53 din Constituția revizuită (art.49 din Constituția României anterioară) privind cazurile în care se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, în perioada în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.146/19.12.2007, privind aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, al cărei art.2 alin.(1) prevede că: "Personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006, urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în trei tranșe, respectiv: în luna martie - pentru anii 2001 și 2002; în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004; în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006", sunt doar de natură să confirme dreptul reclamanților la plata efectivă a acestor sume.
Pentru considerentele mai sus menționate, se va admite acțiunea față de cei doi pârâți, care vor fi obligați la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, calculată conform art.37 alin.(2) din nr.OG38/2003, respectiv contravaloarea sporului de fidelitate pe perioada 01.01.2005-31.12.2005, calculat conform art.6 din nr.OG38/2003 coroborat cu Ordinul nr.132/09.02.2004, ambele actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, în raport de perioadele în care fiecare dintre reclamanți a fost angajat al Inspectoratului Național Pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Reținând că măsura suspendării exercițiului dreptului este constituțională, instanța precizează că suspendarea nu poate afecta substanța dreptului, ci doar executorialitatea acestuia, motiv pentru care reține că obligația de plată a primelor a devenit executorie la data încetării suspendării - 31.12.2006, iar obligația de plată a sporului de fidelitate de la 31.12.2005, momente de la care sumele datorate urmează a fi actualizate la data efectuării plății, prin aplicarea indicelui de inflație. Sumele datorate cu acest titlu se actualizează în raport de indicele de inflație, aceasta reprezentând o modalitate în care se păstrează o anumită valoare atunci când, din motive obiective sau subiective, creanța nu a fost îndestulată la termen.
În ce privește acțiunea formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice, respectiv cererea de chemare în garanție, Curtea constată că, potrivit atribuțiilor sale legale, stabilite prin art. 3 alin. 2 din nr.HG 208/2005, "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
Deci această instituție nu are printre atribuții obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ, prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite. Între minister și pârâți nu există obligații de garanție, în speță fiind aplicabile și prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, care stipulează că creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite
Având în vedere obiectul acțiunii și al cererii de chemare în garanție - obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea de fonduri din bugetul de stat a sumelor destinate plății acestor drepturi -, curtea constată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic (nu are calitatea de debitor față de reclamanți sau față de vreunul dintre ceilalți pârâți) în baza vreunei dispoziții legale, motiv pentru care constată că nu se justifică îndreptățirea de a sta în judecată în procesul având ca obiect achitarea acestor drepturi a căror plată a fost suspendată.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, respectiv chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și va respinge atât acțiunea cât și cererea de chemare în garanție îndreptată față de acesta.
Se va lua act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual Avocat, din Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B,-, sector 6.
Obligă pe acești pârâți să plătească reclamanților sumele reprezentând prime de vacanță pe perioada 2004-2006, actualizată cu coeficientul de inflație la data plății, calculată în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și perioada în care a avut calitatea de polițist, precum și a sumelor reprezentând spor de fidelitate pe anul 2005, actualizate și calculate în raport de aceleași criterii.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești, bd - nr 118, județul A și respinge acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, față de acest pârât.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Pt.,
detașat, semnează
Președinte,
Grefier,
Red.
9 ex./03.04.2008
Președinte:Elena Diana UngureanuJudecători:Elena Diana Ungureanu, Ingrid Emina Giosanu
