Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal

DOSAR NR. - -

DECIZIE NR. 36/CA/2010 - R

Ședința publică din 21 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Filimon Marcela Olimpia- JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona

- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc

- - judecător

- grefier

********

Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurentul reclamant SINDICATUL NATIONAL AL POLIȚIȘTILOR "PRO " REPREZENTANT AL MEMBRILOR DE SINDICAT- B, sector 2,-,. 23, împotriva Sentinței comerciale nr. 251/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cuintimatul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE- B, sector 1, P-ța -, nr. 1A,intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SM-S M, Str. -, -. 5A, Județ S M, având ca obiect -litigiu privind funcționarii publici statutari.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza fiind la primul termen de judecată, intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat judecarea cauzei și în eventuala absență a părților de la dezbateri, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Constată că prin Sentința nr. 251/CA/2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr- în ședința publică din data de 23.04.2009, a fost respinsă acțiunea formulată de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR "PRO " în numele membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S M, pentru reparare prejudiciu și altele. A fost respinsă de asemenea excepția ridicată în cauză.

Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 02.12.2008 reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", în numele membrilor de sindicat din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului SMa chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și, respectiv, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S M, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să-i oblige pe pârâți să repare prejudiciul cauzat polițiștilor - membri de sindicat - ca urmare a discriminării prin neacordarea majorării salariale de 5%, începând cu data de 01.01.2007 (față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007 /față de nivelul din luna martie 2007) și cu 11% începând cu data de 01 octombrie (față de nivelul din luna septembrie 2007); indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficienților de inflație) începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire - 1 ianuarie 2007 și până în momentul efectuării plății efective a drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării și efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în dosarul personal al fiecărui membru de sindicat.

În motivare s-a arătat că membrii de sindicat sunt angajați ai Inspectoratului de Poliție a Județului SMd in cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și au calitatea de funcționari publici.

În anul 2007 Guvernul României a emis un număr de trei Ordonanțe prin care a dispus majorarea salariului - începând cu 01 ianuarie 2007, tuturor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și salariaților contractuali.

Legea nr. 232 din 06 iulie 2007 publicata în Of. -. 171 din 16 iulie 2007 pentru aprobarea nr.OG 6/2007, modificând art. 39 alin.2 al acestuia prevede majorări salariale în cotă de 7% aplicată la salariul din 2006 si de 11% cu începere de la 01 octombrie 2007 aplicată la salariul din luna septembrie 2007 pentru toți funcționarii publici, însă la aplicare au fost exceptați polițiștii.

OG nr. 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.

Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.

Prin excluderea polițiștilor de la acordarea majorărilor salariale mai sus arătate s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din OG nr. 137/2000 constând în lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea - salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire.

De asemenea, exceptarea membrilor de sindicat de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG nr. 10/2007, contravine cu prevederile directivei 2000/78/CE, de creare de cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de munca și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.

S-a solicitat a se observa faptul ca membrii de sindicat sunt polițiști - funcționari publici cu statut special si primesc pentru activitatea desfășurata un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de munca, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.

Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține cu salariul nominal.

Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.

Tocmai în acest sens, intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.

În acest sens, s-a procedat la majorarea salariilor conform art.1 din OG nr.10/2007, majorare de la care au fost excluși membrii sindicatului reclamant, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art.2 din OUG nr. 137/2000.

Art.16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.

Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.

Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Le gea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Conv enție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.

Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1995 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la

protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.

De asemenea și Carta Sociale Europeană revizuită și ratificată prin Legea nr.74/1999 prevede la art.4 că există obligația garantării unei salarizări suficiente pentru asi gurarea unui trai decent.

Este cunoscută opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în soluționarea recursului în interesul legii declarat într-o cauză similară, în care a dispus că "pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nupoate fi considerat că nu a existat în perioada [.] pentru care exercițiul lui a fostsuspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a căruiexistențăeste recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de oricevalooare.

De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege"(Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005).

În același sens s-au pronunțat și o serie de instanțe din țară care au apreciat că dreptul solicitat există, iar Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost obligat la plata acestuia (a se vedea Sentința nr.1379 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă șiirevocabilăprin Decizia Curții de Apel Craiova nr.2241 din 04.11.2008).

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 232/2007, OG nr. 6/2007, OG nr. 10/2007, Legii nr. 74/1999 și art. 16 din Constituție.

Prin întâmpinare Ministerul Internelor și Reformei Administrative a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii.

În motivarea acesteia a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În motivarea acestei soluții, Curtea Constituțională a reținut că luând în considerare dispozițiile art. 27 alin. (1) din.OG nr. 137/2000, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în unele cauze - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru ntre subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.

Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

Conform art. 147 din Constituția României, republicată, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Astfel, începând cu data de 16 iulie 2008, dispozițiile invocate mai sus sunt suspendate de drept, iar începând cu data de 31 august 2008 și-au încetat efectele juridice.

În cauza dedusă judecății reclamantul a invocat faptul că discriminarea este rezultatul prevederilor nr.OG 6,10,11/2007 prin care s-au prevăzut creșteri salariale doar pentru anumite categorii de salariați bugetari, între care nu se regăsesc și polițiștii.

Prin urmare, a solicitat să se constate că se află tocmai în situația analizată de Curtea Constituțională, solicitând admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind inadmisibilă.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii; s-a arătat că membrii de sindicat au calitatea de funcționari publici cu statut special și își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului SMs alarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care nu prevede acordarea creșterilor salariate prevăzute în actele normative invocate de reclamant.

Totodată, s-a precizat că, începând cu data de 01.01.2007 polițiștii au beneficiat de creșteri salariate ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006 privind aprobarea nr.OG 57/2006 privind modificarea nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

Așadar, fără a avea temei legal, reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi bănești pentru membrii săi, ca urmare a creșterilor salariale prevăzute pentru anumite categorii de salariați bugetari din care aceștia nu fac parte.

S-a considerat că reclamantul nu poate solicita instanței de judecată obligarea instituției pârâte la plata dobânzii legale pentru despăgubirile egale cu prejudiciul suferit ca urmare a neacordării drepturilor bănești solicitate.

Actul normativ care reglementează dobânda legală este nr.OG 9/2000, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 356/2002.

Potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 8 din actul normativ mai sus-menționat, "părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate". Or, în cauza dedusă judecății, instituția pârâtă nu numai că nu a stabilit printr-o convenție dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituției pârâte se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Rezultă deci, că nu există temei legal care să permită achitarea de către instituția pârâtă a dobânzii legale la majorările salariate solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, obligația restituirii sumei de bani reprezentată de majorările salariale, sub sancțiunea achitării de către instituția pârâtă a dobânzii legale, în raport cu dispozițiile art. 5 și ale art. 968 din Codul civil, contravine prevederilor legale.

Față de cele învederate, a solicitat să se constate că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea ca atare.

În cauză a formulat întâmpinare și pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S M, solicitând respingerea acțiunii. S-a invocat de către pârât faptul că în opinia reclamantului cadrul legal incident în cauză ar fi Lg.nr.232/2007 pentru aprobarea OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.

Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului SMa apreciat că beneficiarii acestor creșteri salariale sunt funcționarii publici numiți în temeiul Legii 188/1999, nu și polițiștii membri de sindicat care sunt funcționari publici cu statut special ale căror raporturi de serviciu sunt reglementate de Legea 360/2002 privind statutul polițiștilor.

Totodată s-a susținut că neacordarea majorărilor salariale este justificată prin faptul că drepturile polițiștilor sunt reglementate printr-un act distinct, respectiv prin OG nr.38/2003.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii, ridicată în cauză de pârâtul, Tribunalul a constatat că în motivarea excepției s-au evocat considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.819/2008, referitoare la soluția adoptată în privința neconstituționalității prev.art.1, art.2 alin.2 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Interpretarea pe care instanța de contencios constituțional a dat-o textelor de lege menționate nu exclud însă dreptul persoanei care se consideră discriminată să se adreseze instanțelor pentru restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, precum și pentru acordarea unor despăgubiri.

Așa fiind, Tribunalul a apreciat că excepția de inadmisibilitate a acțiunii nu se justifică, aceasta echivalând cu împiedicarea dreptului de acces la instanță, motiv pentru care, în baza art.137 Cod procedură civilă, a fost respinsă.

Cu privire la fondul pretenției, Tribunalul a constatat că acțiunea este lipsită de temei.

Astfel, s-a reținut în fapt calitatea de funcționari publici cu statut special a membrilor de sindicat polițiști în cadrul IPJ S M și ca urmare a acestui statut faptul că drepturile de natură salarială cuvenite acestora sunt stabilite prin lege. Actul normativ care realizează reglementarea salarizării corpului polițiștilor este OG nr.38/2003.

de către legiuitor a unor norme referitoare la drepturi de natură salarială cuvenite altor categorii socio-profesionale (în speță, funcționarilor publici) nu poate determina aplicarea reglementării direct și pe seama reclamantului. În același timp, câtă vreme intenția legiuitorului nu a fost aceea de a extinde prevederile creșterilor salariale și la alte categorii de personal, este evident că interpretarea și aplicarea normei va fi restrânsă la categoriile cuprinse în lege.

În acord cu considerentele Deciziei nr.819/2008 a Curții Constituționale, Tribunalul a apreciat că în temeiul art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 pentru restabilirea situației anterioare și anularea situației create printr-o pretinsă stare de discriminare, instanța nu poate să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept în raport cu care persoana care a sesizat o instanță de judecată se consideră discriminată.

Practic acțiunea reclamantului este lipsită de temei juridic, drepturile pretinse neavând justificare legală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen SINDICATUL NATIONAL AL POLIȚIȘTILOR "PRO " solicitând instanței să dispună admiterea recursului și, pe cale de consecință a acțiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că Legea nr. 232/06.07.2007 pentru aprobarea OG 6/2007 prevede majorări salariale pentru toți funcționarii publici. Potrivit art. 43 din OG 38/2003 "salariile stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanță, sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar", în speță, majorarea salarială urmând a se face în conformitate cu Legea 232/2007, care, modificând art. 48 din /2007 stipulează că "prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii 188/1999", precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.

Recurentul consideră că interpretarea instanței conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor pe motiv că aceștia sunt încadrați în baza legii 360/2002, contravine prevederilor OG 38/2003, care stipulează clar că salariile prevăzute în acest act normativ - adică ale polițiștilor - se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar. Acțiunea nu a fost întemeiată pe dispozițiile OG 10/2007, așa cum eronat a reținut prima instanță, ci pe dispozițiile OG 6/2007.

Prin întâmpinare intimatul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. Intimatul susține că membrii recurentulu-reclamant în numele cărora a fost promovată acțiunea dedusă judecății au calitatea de funcționari publici dar cu statut special, fiind polițiști, iar actele normative invocate atât în susținerea cererii cât și în motivarea recursului, nu sunt aplicabile acestei categorii de funcționari publici. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 819/2008 s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții d Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Intimatul susține că prevederile respective sunt evident neconstituționale, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.

Având în vedere că persoanele în numele cărora a fost promovată acțiunea au calitatea de funcționari publici cu statut special și își desfășoară activitatea în cadrul IPJ S M, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care nu prevede acordarea acestor creșteri salariale. Intimatul mai precizează că, începând cu data de 01.01.2007 polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor conform legii 491/2006 privind aprobarea OG 57/2006 privind modificarea OG 38/2003.

Examinând hotărârea recurată,prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.

Membrii de sindicat ai recurentei reclamante au calitatea de funcționari publici, fiind angajați ai Inspectoratului de Poliție al Județului S-M, iar prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat polițiștilor ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, de 2% începând cu data de 01.04.2007 și de 11% începând cu data de 01.10.2007.

În susținerea acțiunii reclamanta recurentă a invocat dispozițiile nr.OG6/2007, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.232/2007, art.39 al.2 și dispozițiile nr.OG10/2007.

Potrivit art. 39 din G nr. 6/2007 astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.232/2007 "(1)Pentru funcționarii publici și posturile corespunzătoare funcțiilor publice specifice preluate de Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene,în condițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările și completările ulterioare, se păstrează salariile de bază și celelalte drepturi salariale acordate până la data de 31 decembrie 2006.

(2) de bază ale funcționarilorpublici prevăzuți la alin. (1)se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care intră în vigoare legea de aprobare a prezentei ordonanțe cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007."

Din aceste dispoziții rezultă că majorările prevăzute de art.39 al.2 se aplică doar funcționarilor publici expres indicați în al. 1 al aceluiași articol, astfel că dispozițiile art. 48 din același act normativ sau ale nr OG38/2003 invocate de recurentă nu prezintă relevanță atâta timp cât legiuitorul a indicat expres categoria de funcționari publici ce poate beneficia de aceste creșteri salariale.

Prin Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 au fost reglementate creșterile salariale care urmau sa se acorde în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.

Ori, întrucât drepturile de salarizare ale polițiștilor sunt reglementate prin Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, instanța retine că acestei categorii profesionale nu i se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 10/2007.

Deși în recurs recurenta afirmă că acțiunea sa nu a fost întemeiată pe prevederile nr.OG 10/2007, această afirmație nu poate fi primită câtă vreme în susținerea acțiunii a invocat faptul că prin exceptarea polițiștilor de la majorările salariale prevăzute de nr OG10/2007 s-a produs o discriminare,iar prejudiciul, ce se solicită a fi reparat, este raportat la majorările din acest act normativ,recurenta încercând de fapt să schimbe în recurs cauza acțiunii.

Este nefondată și susținerea reclamantei referitoare la faptul că polițiștii sunt discriminați față de alte categorii profesionale care beneficiază de creșterile salariale prevăzute de actele normative invocate. Astfel, în art. 1 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 se prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoane aflate în situații comparabile. În același sens, și Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Ori, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu al diferitor funcționari publici fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.

Astfel, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați a determinat soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta soluție să se încalce principiul egalității.

De asemenea, nu în ultimul rând trebuie avut în vedere faptul că, în condițiile în care salarizarea polițiștilor, funcționari publici este reglementată de nr.OG38/2003 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea de către instanță a altei modalități de salarizare decât cea prevăzută de actele normative, reprezintă un exces de putere săvârșit de către aceasta prin îndeplinirea unor atribuții ce revin exclusiv puterii legislative și executive, rolul instanțelor fiind doar acela al aplicării și interpretării legii.

În acest sens în mod corect instanța de fond a reținut și Decizia nr. 819/03.07.2008 a Curții Constituționale.

Pentru aceste motive arătate recursul urmează a fi respins în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant SINDICATUL NATIONAL AL POLIȚIȘTILOR "PRO " REPREZENTANT AL MEMBRILOR DE SINDICAT - B, sector 2,-,. 23, împotriva Sentinței nr. 251/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cuintimatul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE- B, sector 1, P-ța -, nr. 1A,intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SM-S M, Str. -, -. 5A, Județ S, sentință pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

Red. hot.; 28.01.2010

Jud. fond:

Dact. I; 30.01.2010; 5 ex.

- 3 exemplare comunicate cu:

-recurentul reclamant SINDICATUL NATIONAL AL POLIȚIȘTILOR "PRO " REPREZENTANT AL MEMBRILOR DE SINDICAT- B, sector 2,-,. 23.

-intimatul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE- B, sector 1, P-ța -, nr. 1A.

-intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SM-S M, Str. -, -. 5A, Județ S

- 3 comunicări emise la ___. 01.2010; predate la expediție la ___.01.2010.

Președinte:Filimon Marcela Olimpia
Judecători:Filimon Marcela Olimpia, Marinescu Simona, Sotoc

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Oradea