Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 360/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 360
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.629 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză a formulat recurs reclamantul G, recurs declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B pentru anularea actului administrativ nr. 22926/22.09.2008 prin care s-a respins cererea de acordare a drepturilor salariale și obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu data de 01.01.2004 până în prezent actualizată cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii s- arătat următoarele:
Prin cererea înregistrată la B sub nr. 22895/19.09.2008 s-a solicitat acordarea tichetelor de masă, prevăzute Legea nr. 142/1992. La respectiva cerere SBa comunicat prin adresa de răspuns nr. 22926/22.09.2008 că nu poate să acorde tichetele de masă solicitate deoarece în bugetele instituțiilor publice nu sunt prevăzute sume cu aceste destinații.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/09.07.1998:
"Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și ai celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
În conformitate cu art. 5 alin. 1 și următoarele din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare:
"În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii".
Conform art. 41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena în muncă, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Precizează că în calitate de funcționar public la o instituție bugetară, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, a avut și are în continuare dreptul să primească o alocație individuală de hrană, lunară, sub forma tichetelor de masă. Prin încasarea unor asemenea alocații de hrană se asigură protecția privind securitatea muncii.
Faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamantul în calitate de salariat nu are dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină în primul rând seama de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Consideră neîntemeiat refuzul pârâtei Direcția, potrivit căruia nu pot fi acordate asemenea tichete de masă deoarece în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație. Indiferent dacă sunt sau nu prevăzute în bugetul anual sume cu această destinație, pârâta angajatoare are obligația să acorde aceste tichete, iar pentru a fi aplicabilă această reglementare legală din actul normativ cu caracter special, pârâta în virtutea atribuțiilor ce le avea și le are, trebuia să depună diligențele necesare pentru ca aceste sume să fie cuprinse în bugetul de stat deoarece în caz contrar o lege specială nu se aplică din "".
Legea nr. 142/1998 a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv din unitățile bugetare, însă, în mod surprinzător și neechitabil, s-a "ocolit" acordarea tichetelor de masă pentru toți salariații instituțiilor bugetare, fiind acordate doar pentru anumite categorii de salariați, s-a ajuns la o gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială, între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2, art.53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul Muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Posibilitatea acordării tichetelor de masă funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a acestor sume în bugetul de stat, este neîntemeiată și nejustificată. Astfel, pus și simplu este lăsată la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a salariatului și a muncii acestuia, care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
Prin aplicarea discriminatorie a Legii nr. 142/1998 s-a încălcat în mod flagrant un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor României în fața legii.
Ca temei de drept s-au invocat dispozițiile Constituției României, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii și HG nr. 5/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.142/1998.
În întâmpinare pârâta arată că refuzul său a fost în concordanță cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 arătând că în buget nu are prevăzută această cheltuială.
Prin sentința civilă nr. 629 din 05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 23 septembrie 2005.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
Excepția prescripției a fost admisă în baza art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei s- constatat că prin Decizia în interesul Legii nr. 14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda funcționarilor publici aceste beneficii nereprezentând un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs G, invocând faptul că alte instanțe au admis acțiunile având ca obiect acordarea tichetelor de masă, iar în baza principiului egalității în fața legii și ținând cont de dispozițiile art. 41 al. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 al. 3 din Legea 53/1003, art. 41 din CEDO se impune casarea sentinței recurate. Face trimitere recurenta la decizii pronunțate de Curtea de Apel Suceava și
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate această instanță apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 329 al. 3 teza finală Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe.
Problema de drept supusă judecății în cauza pendinte a făcut obiectul recursului în interesul legii declarat de procurorul general în vederea interpretării unitare a dispozițiilor art. 1 al. l și 2 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
Examinând recursul în interesul legii, prin decizia 14 din 18 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 18 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul a statuat că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă.
În privința funcționarilor publici s- reținut că li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, aceștia având dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, funcționarii beneficiind de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Astfel, salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale aprobate cu modificări prin Legea 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Motivele invocate de recurentă nu pot fi reținute având în vedere pe de o parte efectele obligatorii ale Deciziei 14/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe de altă parte faptul că practica altor instanțe nu reprezintă izvor de drept. Mai mult, se reține că hotărârile invocate au fost pronunțate anterior publicării deciziei 14/1008, așa încât nici fondul dreptului solicitat nu mai comportă discuții.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.629 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. Red. S Tehnored. D 2 ex. 15 aprilie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Lăcrămioara Moglan
