Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 364/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 364
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial Pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor O, împotriva sentinței numărul 4447 din data de 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât Inspectoratul Teritorial Pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor O, lipsind intimatul reclamant Sindicatul Administrației Publice Forța Legii.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față;
Consilier juridic recurentul pârât Inspectoratul Teritorial Pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor O, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamantul Sindicatul Administrației Publice Forța Legii în numele membrilor de sindicat, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial Pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor O, acordarea primelor de concediu de odihnă legale pe anii 2004 - 2006, conform art.37 pct.2 din OG nr.38 din 30 ianuarie 2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată prin Legea nr.353/2003 publicată în MO nr.65 din 2 februarie 2003, precum și actualizarea acestor drepturi cu rata inflației de la data nașterii acestora și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, deși legal aveau dreptul, la plecarea în concediu, să beneficieze de prima de concediu de la intrarea în vigoare a OG 38/2003, în realitate, de la data când s-a născut acest drept și până în prezent nu s-a acordat.
Suspendarea dreptului de a beneficia de prima de concediu susține reclamantul că echivalează cu anularea însăși a dreptului și încalcă flagrant dispozițiile art. 36 din Constituția României.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.41 alin.2 din Constituția României, revizuită, art.28 lit."e" din Legea 360/2002 și art.37 pct.2 din OG 38/2003.
Pârâtul deși legal citat nu a formulat întâmpinare și nu a depus acte în apărare.
Prin sentința nr. 4447 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamantului în numele membrilor de sindicat, și a obligat pârâții la plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2004 - 2006, actualizate la data plății.
Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că dispozițiile art.37 alin.2 din OG 38/2003 sunt suspendate numai dacă aplicarea lor se suspendă anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial Pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor O, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, pârâtul Inspectoratul Teritorial Pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor Oaa rătat că la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art.9 alin. 7 din Legea 507/2003 și dispozițiile art.8 alin.7 din Legea 511/2004, în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la primele acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004 și respectiv 31 decembrie 2005, precum și faptul că acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, suspendarea drepturilor pretinse fiind menținută de Legea bugetului pe anul 2006, nr.379/2005.
A mai susținut recurentul pârât Inspectoratul Teritorial Pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor O, că interpretarea dată de instanța de judecată, potrivit căreia textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la primă de vacanță au fost emise în contradicție cu normele constituționale, este eronată
Recursul este nefondat.
Raportul de serviciu al funcționarului este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale polițistului.
Prin legea specială nu este prevăzută o normă de competență materială derogatorie de la dreptul comun, care în acest caz îl constituie dispozițiile Legii 188/1999, așa încât în speță competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată și greșita invocare art. 41 din Constituția României, nu pot fi reținute.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005și prin art 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Dolj, Legile 507/2003 și 511/2004 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Cele două legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produs pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nu poate fi reținut.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial Pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor O, împotriva sentinței numărul 4447 din data de 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red.Jud.
Tehnoredact. 26 Februarie 2008
Jud.fond Cl./
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
