Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 365/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 365/
Ședința publică din 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții, cu domiciliul ales în com.-, jud.H, împotriva sentinței nr.131 din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este formulat și motivat în termen, fiind timbrat cu 9 lei(5) și 0,30 lei timbru judiciar(2 verso).
Față de actele și lucrările dosarului, fiind invocate și diusp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr131 din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Harghitas -a respins parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei - județul H, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, s-a invocat textul art. 1 din Legea nr. 142/1998, precizându-se că acordarea tichetelor de masă și cadou nu instituie în sarcina pârâtului -angajator- obligația acordării acestor tichete. S-a considerat că și în situația în care alte instituții publice ar fi acordat tichete de masă în perioada menționată, nu ar reprezenta o discriminare prohibită de lege, întrucât tocmai faptul că sunt salariații unor instituții diferite îi plasează pe reclamanți și pe cei care ar fi primit tichete în situații diferite. Dacă s-ar admite contrariul ar însemna ca orice angajat al unei societăți comerciale cu capital privat căruia nu i se acordă tichete de masă să le poată obține invocând discriminarea în raport cu angajații altor societăți comerciale care primesc tichete de masă. Ori nu poate fi vorba de discriminare întrucât nici unul din criteriile prevăzute în OG nr.137/2000 și Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Împotriva hotărârii primei instanțe au formulat recurs reclamanții, solicitând casarea sentinței atacate și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Recurenții au invocat faptul că sunt funcționari publici la Primăria com. - jud.H, că dreptul la alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă li se cuvine în temeiul prev.art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, dispoziții ignorate de prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea recurată. Cu toate că prin acest text legal dreptul de acordare a tichetelor de masă a fost recunoscut și salariaților din unitățile bugetare, acordarea efectivă a acestuia s-a ocolit pe motiv că nu sunt sumele necesare prevăzute în legea bugetului de stat. Este inexplicabil cum în unele instituții bugetare se regăsesc aceste sume în bugetele locale și în altele, printre care și instituția pârâtă, nu se regăsesc și nici nu se explică de ce aceste bugete locale nu au cuprins sumele necesare achitării acestor tichete. Nu se justifică nici argumentul reținut de către instanță în sensul că reclamanții au statutul de funcționari publici, că între ei și instituția pârâtă nu există încheiat un contract de muncă, întrucât legiuitorul nu condiționează acordarea alocației individuale de hrană de existența contractului.
Faptul că în unele instituții bugetare această alocație de hrană se acordă deși personalul din aceste instituții are aceeași calitate de funcționari publici, desfășoară aceeași activitate, acordarea acestor drepturi are același scop, -acela de protecție socială a angajaților-, duce la concluzia că atât instituția pârâtă dar și instanța, prin hotărârea pronunțată, acceptă aplicarea discriminatorie a Legii nr.142/1998. Deci această aplicare discriminatorie contravine în mod flagrant prev.art.1 din Protocolul nr.12 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Textul art. 1 din Legea nr. 142/1998 este fără echivoc și nu este susceptibil de interpretare sub aspectul caracterului supletiv al normei juridice care reglementează acordarea tichetelor de masă. Aceasta este o facultate, nu o obligație a angajatorului, iar calitatea de angajat cu contract de muncă nu atrage obligația acordării tichetelor de masă, altfel legiuitorul ar fi reglementat acest drept prin termeni imperativi. Alta ar fi fost situația dacă ar fi fost încheiat la nivelul instituției un contract colectiv de muncă ce ar fi prevăzut această obligație asumată de angajator, în acest sens instanța având deja o practică judiciară constantă. Totodată, faptul că salariaților din alte sectoare bugetare li s-a acordat dreptul revendicat de reclamanți nu reprezintă o împrejurare discriminatorie, deoarece efectul discriminator se raportează la drepturile acordate angajaților din cadrul aceluiași compartiment al aceluiași angajator, câtă vreme legiuitorul lasă la latitudinea angajatorului. Atâta timp, cât nu s-a făcut dovada că pârâtul a acordat tichete de masă unui alt salariat al său și același drept l-a refuzat reclamanților, de asemenea salariați, nu se poate invoca argumentul discriminării.
Prin urmare, nu faptul că nu este cuprinsă suma pentru asemenea cheltuieli în bugetul de stat justifică neacordarea dreptului la tichete de masă, ci modul în care legiuitorul a înțeles să-l acorde și care îl lasă la îndemâna angajatorului în funcție de sursele sale financiare, în condițiile în care textul legal incident prevede că alocația de hrană se suportă integral pe costuri de către angajator.
Practic și pentru considerente legate de caracterul dispozitiv, supletiv al normelor ce reglementează acordarea tichetelor cadou, cererea reclamantei nu se justifică.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul și va menține hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul ales în com.-, jud.H, împotriva sentinței nr.131 din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
4.06.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
