Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 365/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 365
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.637 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză a formulat recurs reclamantul, recurs declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 637/05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 23.09.2005 și a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, acțiune având ca obiect anularea actului administrativ nr. 22926/22.09.2009 emis de pârâtă, precum și obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu data de 1.01.2004 până în prezent, actualizată cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția instanța a admis-o în baza art. l din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei s-a constatat că prin decizia în interesul Legii nr. 14/18 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "dispozițiile nr. 1 alin. l și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda... funcționarilor publici... aceste beneficii nereprezentând un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Văzând că reclamanta nu a făcut dovada existenței în bugetul angajatorului a sumelor destinate alocație de hrană și nici a obligației rezultate din contractul colectiv de muncă, instanța respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 15 lit. din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului s-a arătat că prin hotărâri ale altor instanțe a fost recunoscut dreptul la acordarea tichetelor de masă funcționarilor publici care aveau același ordonator de credite ca și în prezenta cauză. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 41 alin.2, art. 53 din Constituția României, ale art. 5 alin.3 din Legea nr. 53/2003, ale art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pe principiul egalității în fața legii civile.
Legal citată, intimata-pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială B nu a fost reprezentată în cauză, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu e aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare. Pe de altă parte, Direcția de Muncă și Protecție Socială B este ordonator secundar de credite, în buget nefiind prevăzute sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile prevăzute de art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea dreptului de acordare tichetelor de masă s-a realizat prin dispozițiile Legii nr. 142/1998, dispoziții ce au interpretate prin decizia nr. 14/18 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Deși decizia vizează modul de aplicare a dispozițiilor Legii 142/1998 altor categorii de personal decât cea din care face parte recurenta - reclamantă, rațiunile pentru care s-a apreciat că beneficiul tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci doar vocație supusă unor condiții exprese, sunt pe deplin incidente în cauză.
Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. l al. 2 din Legea 142/1998, ale art. 5 din HG5/1999, instanța constată că valorificarea acestui beneficiu este condiționată de prevederile bugetare cu această destinație, în cauză nefiind dovedită împrejurarea că în bugetul pârâtei au fost prevăzute sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Împrejurarea că în cauze similare funcționarilor publici ai instituției din alte unități administrativ - teritoriale le- fost recunoscut dreptul la acordarea tichetelor de masă de către alte instanțe, nu reprezintă un argument de natură a afecta situația de fapt și a influența dispozițiile aplicabile, în condițiile în care în sistemul judiciar român practica instanțelor nu constituie izvor de drept. Pe de altă parte, prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului - Secția a III-a din 06 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acestuia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
În acest context, decizia nr. 14/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, răspunde rolului ce revine acestei instanțe de regulator al practicii judiciare diferite, decizi fiind obligatorie pentru instanțe, conform dispozițiilor art. 329 al. ultim Cod procedură civilă.
Sub aspect probatoriu, al dovedirii existenței în bugetul angajatorului a sumelor destinate tichetelor de masă, instanța constată că dispozițiile art. 129 al. l teza finală Cod procedură civilă, art. 1169 cod civil stabilesc că reclamantul are sarcina probei, condițiile în care aceasta este răsturnată fiind limitativ și expres prevăzute de lege.
Referirea la principiul egalității în fața legii civile din recursul promovat nu este întemeiată atât timp cât în cauză nu au fost dovedite, prin mijloacele de probă recunoscute de dispozițiile legale, împrejurări în care persoane cu situații juridice identice au fost tratate diferit, pentru a fi examinate eventualele elemente de similitudine și stabilită concluzia tratamentului diferit.
În consecință, în temeiul art. 312 al. l Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.637 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
Pt. - O
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red.
Red. /15.04.2009
2 ex.
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Lăcrămioara Moglan
