Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 366/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 366
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
GREFIER -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei, împotriva sentinței numărul 5006 din data de 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei și intimat reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul au fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la 24.10.2007 reclamantul a chemat în judecată pârâții Primăria comunei și Consiliul Local, județul M pentru plata primei de concediu pentru 2006, actualizată cu rata inflației la data plății.
În motivare, a susținut că, prin Legea nr.188/1999 care reglementează statutul funcționarilor publici se prevede în art. 34 alin. 2 dreptul la prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, însă acest drept nu a fost acordat în 2006, ca urmare a suspendării prin legea anuală a bugetului de stat fapt ce nesocotește și Constituția României.
Pârâții au depus întâmpinare în care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, considerând că reclamantul nu este îndreptățit la plata primei de concediu ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor legale menționate în acțiunea sa, prin legi bugetare anuale.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 5006/CONT din 28 noiembrie 2007 admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților Primăria com. și Consiliul Local.
A obligat pârâții să plătească reclamantei prima de concediu cuvenită pentru timpul efectiv lucrat în calitate de funcționar public la primăria în anul 2006, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
În considerentele sentinței s-a reținut că, reclamanta și în 2006 și-a desfășurat activitatea în cadrul Primăriei, ca funcționar public.
În perioada menționată nu a primit prima de concediu stabilită prin dispozițiile art. 34 din Legea nr. 188/1999, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor menționate prin legea bugetului de stat aferentă anului 2006.
Dispozițiile acestei legi nu conțin nici o referire la eventualitatea desființării dreptului ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare și în consecință nu pot fi interpretate că ar înlătura însăși existența dreptului.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Înlăturarea dreptului în această modalitate ar contraveni și dispozițiilor art. 53 din Constituție care prevăd limitativ cazurile când se pot restrânge exercițiul unui drept cât și reglementărilor date prin dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Pentru ca un drept prevăzut să nu conțină doar o obligație corelativă lipsită de conținut redusă la nudum jus ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui este necesară existența recunoașterii acestuia fără de care ar fi vidat de substanța sa și practic lipsit de orice valoare.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive titularii drepturilor recunoscute neputând fi obstaculați de a se bucura efectiv de drepturile prevăzute de lege.
Reclamanta a solicitat și actualizarea sumelor de primit în raport de inflație.
Și această cerere este întemeiată.
Codul Civil adoptat într-o perioadă de stabilitate economică a instituit principiul nominalismului monetar care însă nu mai este actual pentru o economie în care rata inflație continuă să aibă un nivel ridicat.
Aplicarea principiului nominalismului monetar consacrat de Codul Civil ar face inaplicabile cel puțin alte două principii de drept respectiv cel al echității și îmbogățirii fără justă cauză.
În fond prin aplicarea ratei inflației se acordă aceeași valoare exprimată într-un număr mai mare de unități monetare iar reclamantul poate pierde doar beneficiul nerealizat reprezentat de o dobândă real pozitivă care nu a fost solicitată prin acțiune iar instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri pârâții Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurentul Consiliul Local al com. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că primarul are calitatea de ordonator principal de credite și că reclamanta, potrivit organigramei și statului de funcții face parte din aparatul de specialitate al primarului.
Primăria com., prin primar, a suspendarea primei de concediu prin Legea bugetului de stat a dispozițiilor prin care prima de vacanță este acordată.
În ceea ce privește recursul Consiliului Local, Curtea constată că acesta este fondat, întrucât Consiliul nu are calitate procesuală pasivă.
Cum calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana pârâtului și persoana ce urmează a fi obligată în raportul juridic dedus judecății, în condițiile în care reclamanta este funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al primarului, între aceasta și consiliul local nu există un raport de serviciu direct.
În consecință se va admite recursul consiliului local, se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge acțiunea față de Consiliul Local
Referitor la recursul Primăriei com., Curtea apreciază că și acesta este fondat.
Reclamanta este funcționar public în cadrul pârâtei și a solicitat să i se achite prima de vacanță pentru anul 2006.
În conformitate cu prevederile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, care se impozitează separat.
Având în vedere prevederile textului enunțat, funcționarii publici sunt în drept să primească, prin efectul legii, prima de concediu de odihnă, în fiecare an la nivelul stabilit prin lege.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2003, 2004 și 2005.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Mehedinți, Legile bugetare, atât cele privind bugetul de stat, cât și cele privind bugetul asigurărilor de stat, pe care le-am enunțat mai sus, nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță, prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Ca urmare, pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamantei, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
In consecință, având în vedere cele expuse, se va admite și recursul Primăriei com., se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge acțiunea față de Consiliul Local.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei, împotriva sentinței numărul 5006 din data de 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Modifică sentința în parte în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al com..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
red. Jud. D
Ex.3//17.03.2008
Jud. fond S
A
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
