Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3674/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3674
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenții, Băiatu, -, -, A, G, împotriva deciziei numărul 2652 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru revizuienți, lipsă fiind intimatul Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru revizuienți, depune înscrisuri în susținerea cererii. Arată că hotărârea Curții de Apel a cărei revizuire o solicită este nelegală și netemeinică. Solicită admiterea cererii de revizuire.
CURTEA:
Asupra revizuirii de față constată următoarele:
Prin decizia numărul 2652 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul -, a fost admisă cererea de repunere în termen formulată de intimatul Consiliul Local a fost admis recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL împotriva sentinței nr. 1457 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. - a fost modificată sentința, iar pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanți.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:
Examinând cererea de repunere în termen, Curtea o găsește fondată pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.103 alin.1 Cod pr.civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de situația când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, situație în care actul de procedură se va îndeplini în 15 zile de la încetarea împiedicării.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței nr.1457/2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, rezultă că sentința a fost comunicată Consiliului Local la 2 iulie 2007, fiind primită de, funcționar însărcinat cu primirea corespondenței.
Acest funcționar avea și calitatea de reclamant în dosar.
Din rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg Cărbunești ( fila 11 dosar recurs), Curtea reține că, în calitate de referent cu atribuții privind înregistrarea în registrul de corespondență și repartizarea corespondenței nu a prezentat conducătorului unității sentința civilă nr.1457/2008, în vederea exercitării căilor de atac.
Având în vedere rezoluția Parchetului, coroborată cu împrejurarea că funcționarul, care era și reclamant în dosar, avea interes să nu prezinte autorităților pârâte hotărârea, pentru ca aceasta să rămână irevocabilă prin nerecurare, Curtea consideră că pârâții recurenți au fost împiedicați să declare în termen recursul, printr-o împrejurare mai presus de voința acestora.
Astfel fiind, Curtea a admis cererea și a repus pârâtul recurent în termenul de declarare a recursului, care a fost exercitat în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Pe fond, motivele de recurs sunt întemeiate, sentința primei instanțe fiind nelegală și netemeinică.
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus menționează condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetarși în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
In concluzie, dreptul pretins de reclamanți nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în aceste condiții, instanța va admite recursul pârâtului, va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de revizuire reclamanții, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea cererii de revizuire s-au invocat următoarele motive de revizuire:
Un prim motiv a fost întemeiat pe dispozițiile art. 322, pct. 2, teza a II-a din Pr.Civ. potrivit căruia instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare formulată de către intimații reclamanți.
În susținerea acestui motiv s-a arătat că, cererea de amânare a fost depusă la dosar chiar în data la care recursul formulat de către partea adversă a rămas în pronunțare și că, deși în practicaua deciziei se face trimitere la ședința publică din data de 10.12.2008, la dosarul cauzei nu se regăsește încheierea de ședință din data respectivă, aceasta echivalând cu nepronunțarea asupra cererii respective, fapt ce a atras consecința judecării dosarului cu încălcarea dreptului la apărare, situație ce reprezintă motiv de schimbare a deciziei atacate.
Al doilea motiv a fost întemeiat pe dispozițiile art. 322, pct. 2, teza a I-a din Pr.Civ. potrivit căruia instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
În susținerea acestui motiv s-a arătat că, hotărârea pronunțată de C, a cărei revizuire se solicită, a admis un recurs ce a fost declarat de către Primarul localității, care nu a fost parte în proces și nici nu avea calitate procesuală, aceasta revenind Consiliul Local.
Revizuienții au arătat, că prin actele depuse în cadrul contestației în anulare au demonstrat că, primarul localității nu a avut niciodată împuternicirea de a reprezenta Consiliului Local, fapt ce reiese din procesul verbal din data de 16.03.2009 al ședinței Consiliului Local, astfel că, instanța s-a pronunțat asupra unui recurs pe care titularul nu a înțeles niciodată să îl declanșeze.
Un al treilea motiv a fost întemeiat pe dispozițiile art. 322, pct. 5, din Pr.Civ. potrivit căruia după pronunțarea deciziei atacate s-au descoperit înscrisuri doveditoare, emanând de la partea adversă.
În susținerea acestui motiv s-a arătat că, primarul localității nu a avut calitatea de reprezentant al Consiliului Local niciodată, aceasta neavând împuternicire nici la data declarării recursului și a cererii de repunere în termen, nici confirmată ulterior, fapt ce rezultă din procesul verbal al ședinței de Consiliu local din data de 16.03.2009, prin care Consiliul local a confirmat neacordarea împuternicirii primarului localității pentru reprezentare în proces.
Al patrulea motiv a fost întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 6, din Pr.Civ. potrivit căruia Consiliul Local a fost apărat cu viclenie de către primarul localității.
În susținerea acestui motiv s-a arătat că,neexistând o împuternicire dată primarului de către Consiliul Local, acesta, cu iclenie, și-a arogat această calitate, motiv distinct de revizuire a deciziei, în condițiile în care la fond Consiliul Local a achiesat la cererea introductivă, existând prevedere bugetară în acest sens în bugetul aprobat de Consiliul local,.
Cu privire la cererea de revizuire formulată în cauză, Curtea reține, în raport de motivele invocate următoarele:
Potrivit art. 322. pct. 2 cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Textul de lege mai sus citat este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.
Prin urmare, dispozițiile legale mai sus precizate sunt incidente când instanța s-a pronunțat asupra unei cereri, principală, accesorie sau incidentală, ce nu s-a formulat, iar nu în atunci când este analizată o cerere de probatorii, o excepție sau un motiv de recurs.
Altfel spus, revizuientul trebuie să aibă în vedere obiectul cererii, nu temeiurile acesteia sau mijloacele de apărare.
Aceasta deoarece, în sensul textului analizat, prin "lucru cerut" se înțeleg numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății, iar nu argumentele reținute de instanță pentru a motiva temeinicia sau netemeinicia unei cereri.
Ca atare, acest text nu este aplicabil, atunci când din petitul cererii de revizuire reiese că, revizuientul critică încălcarea dreptului la apărare, prin omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii sale, prin care solicita termen pentru a-și angaja avocat, sau invocă excepția lipsei calității procesuale active, aceasta fiind o cerere ce constituie un mijloc procedural de apărare, și nu o cerere prin care să fi fost deduse judecății pretenții concrete.
Astfel de susțineri ar putea constitui eventual obiect al unei contestații în anulare, care așa cum rezultă din susținerile revizuienților, precum și din copia deciziei 1248 din 18.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul numărul - a și fost promovată și au fost analizate aceste susțineri, soluția fiind de respingere a contestației în anulare.
Potrivit art. 322 pct. 5 cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Acest text de lege are în vedere înscrisurile doveditoare existente la data judecării cauzei, anterioritatea înscrisului invocat în revizuire față de data pronunțării hotărârii, fiind prevăzută de lege în termeni nesusceptibili de interpretare.
Chiar și în situația în care, actul emis de către autoritate după darea hotărârii, confirmă o situație fundamental deosebită de aceea care a fost reținută de către instanță ca determinantă, acesta nu poate constitui un temei al revizuirii, deoarece nu este îndeplinită condiția din normă, care statuează preexistența înscrisului.
Așa cum au învederat revizuienții, actul nou invocat ca temei al cererii de revizuire este reprezentat de Procesul verbal al ședinței Consiliului Local din data de 16.03.2009, ori data hotărârii pronunțate în recurs fiind 17 decembrie 2008, este evident că înscrisul nu exista la data adoptării hotărârii, astfel că nici acest motiv nu întrunește cerințele legale.
Potrivit art. 322 pct. 6 cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere.
Textul de lege are în vedere în ambele ipoteze, respectiv lipsa de apărare sau apărarea cu viclenie, situația în care unul dintre subiecții indicați în conținutul normei, ca urmare a lipsei totale de apărare, sau datorită manoperelor dolosive folosite de cel însărcinat să-l apere pe revizuient, a pierdut procesul.
Ca urmare, calea revizuirii întemeiate pe acest motiv este deschisă numai dacă procesul a fost pierdut și doar subiecților indicați în mod limitativ în textul de lege.
În cauza dedusă judecății, procesul nu a fost pierdut de către persoana publică, iar cererea de revizuire nu este formulată de către aceasta, ci de către adversarii săi.
Pentru aceste considerente și văzându-se și dispozițiile art. 322 și următoarele Cod procedură civilă cererea de revizuire formulată în cauză urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții, Băiatu, -, -, A, G, împotriva deciziei numărul 2652 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Alina Răescu, Gabriel Viziru
