Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 368/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 368

Ședința publică de la 26 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Alina Răescu JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu

-- - - JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie

-- - - Judecător

Grefier -

XXXX

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber Al Casei Județene De Pensii M, împotriva sentinței nr. 4877 din data de 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.

La apelul nominal s-au prezentat vicepreședinte pentru recurentul pârât Sindicatul Liber Al Casei Județene De Pensii M, consilier juridic pentru intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii M, lipsind intimata pârâtă Casa Națională De Pensii Și Alte Drepturi De Asigurări Sociale.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.

S-a referit că intimatele pârâte au depus întâmpinare.

Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților prezente:

Vicepreședinte pentru recurentul pârât Sindicatul Liber Al Casei Județene De Pensii M solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și respingerea excepțiilor invocate la instanța de fond de către intimata pârâtă CJP M, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic pentru intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii M pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea promovată la data de 28.06.2007, reclamantul Sindicatul Liber al Casei Județene de Pensii Mac hemat în judecată pârâtele Casa Județeană de Pensii M și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să oblige în solidar pârâtele la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, potrivit Legii 142/1998 pe ultimii 3 ani, actualizate cu indicele de inflație.

În motivare au arătat că Legea 142/1998 a prevăzut acest drept al salariaților din unitățile bugetare, privind acordarea tichetelor de masă, însă din motive necunoscute nu s-au acordat, făcându-se o discriminare în raport de prevederile art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și în raport de art.5 alin.3 din Codul muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtele Casa Județeană de Pensii M și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale au depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiuni, iar pe cale de excepție invocă inadmisibilitatea acțiunii.

Prin sentința nr.4877 din data de 14 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinția admis excepția formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii respins acțiunea reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr.142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, iar potrivit art.49 din Legea 733/2001, "instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale și din fondul de asigurări sociale de sănătate, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea de tichete de masă".

Astfel, în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea 142/1998,tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.

Cu privire la susținerea conform căreia se creează o discriminare între diversele categorii de salariați din sectorul bugetar invocându-se o hotărâre a organelor abilitate să constate o astfel de discriminare, instanța a reținut că,afirmația reclamantului nu a fost fundamentată pe un suport probator.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Sindicatul Liber al Casei Județene de Pensii M, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

A arătat recurentul că drepturile solicitate au mai fost acordate și la alți funcționari publici, în considerarea faptului că dreptul ca atare există, că angajatorul are obligația să prevadă sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, și că dacă acordarea ar fi lăsată la latitudinea angajatorului s-ar ajunge la exercitarea abuzivă a prerogativelor și legea ar fi lipsită de finalitate.

Recursul este nefondat.

Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Casei Județene de Pensii

Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.

Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.

Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.

În plus menționează condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.

Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetarși în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.

Sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.

Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.

Nu poate fi reținută susținerea reclamantului referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.

Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.

Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.

Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.

In concluzie, dreptul pretins de reclamant nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în aceste condiții, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber al Casei Județene de Pensii M, împotriva sentinței nr. 4877 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

Dact. / 2 ex./ 04.03.2008

Președinte:Alina Răescu
Judecători:Alina Răescu, Teodora Bănescu, Costinel Moțîrlichie

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 368/2008. Curtea de Apel Craiova