Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 37/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 37/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 23 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul legii contenciosului administrativ și fiscal de reclamantul HG în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 23 februarie 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii de față constată că:
La data de 15.10.2008, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâțiiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, solicitând:
-obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție B, în calitate de ordonatori de credit, să calculeze și să plătească drepturile bănești ce se cuvin cu titlu de diurnă în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută;
-obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, în calitate de ordonatori de credit, să calculeze și să plătească drepturile bănești ce se cuvin cu titlu de decontare a transportului, în limita contravalorii a 7.5 litri carburant la de kilometri parcurși, pentru perioada octombrie 2005 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor;
În cauză față de acțiunea reclamantului, pârâții au formulat Întâmpinare ( 14-20) Direcția Națională Anticorupție și la (21-28) Parchetul Înalta Curte de Casație și Justiție care la (29-33), a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În Întâmpinare cele două pârâte au invocat în apărare excepții - a prematurității acțiunii reclamantului, pentru lipsa plângerii prealabile și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului raportat la prevederile legale.
La rândul său Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, în calitate de chemat în garanție a invocat excepția inadmisibilității cererii formulate de Parchetul Înaltei Curții de Casație și Justiție pentru chemarea în granițe a acestuia în cauză.
Atât reclamantul cât și pârâta au depus înscrisuri în sensul admiterii acțiunii - reclamantul, iar pârâții în sensul respingerii acțiunii, respectiv, fie pe excepție, fie pe fond, după caz.
Întrucât s-au invocat excepții de pârâte, instanța s-a pronunțat asupra acestora prin Încheierea de ședință din 19.01.2009, motivând în fapt și în drept, în sensul că s-au respins: excepția prematurității acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii excepției invocate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție prin Întâmpinare. De asemenea s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ca urmare a respingerii acestor excepții, instanța a fixat termen pentru soluționarea acțiunii pe fond, citând toate părțile cu mențiunea de a formula probe.
În cauză, reclamantul a depus o notă ( fila 96) prin care a solicitat admiterea acțiunii pe fond și la care a anexat înscrisuri în probațiune, filele 97-149 dosar și anume: copii de pe pontaj 2005-2008, și bonuri de benzină - de casă și bonuri fiscale, eliberate de privind combustibil achiziționat de reclamant în anul 2009, lunile ianuarie, februarie, 30.12.2009 și 11.12.2008.
Instanța a dat posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise amânând pronunțarea o săptămână.
Nici una dintre părți nu a formulat concluzii scrise în cauză.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate de reclamant în fapt și în drept, sub aspectul fondului cererii - de obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești reprezentând diurnă în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară și a cheltuielilor de transport adică contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 de Km parcurși pe ruta Sf. G - B și retur, în perioada octombrie 2005 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești raportat la prevederile legale aplicabile, constată că acțiunea reclamantului este nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamantul Gaa vut calitatea de ofițer de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, fiindu-i aplicabile prevederile OUG nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.
Reclamantul a susținut că este " detașat " de la Inspectoratul de Poliție al Județului C, fapt pe care îl dovedește cu Ordinul Procurorului general nr. 1784/3.12.2003, act depus la dosar ( fila 5).
Verificând susținerile reclamantului că este detașat și văzând conținutul exact al Ordinului nr.1784/3.12.2003, emis de Procurorul General al României se constată că în fapt și în drept, reclamantul nu a fost detașat ci numit ca ofițer de poliție judiciară în Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție
Ca atare, nu este vorba de o detașare, ci o numire în funcția de ofițer de poliție la Direcția Națională Anticorupție
Faptul că reclamantul a solicitat organului ierarhic superior, să fie de acord cu detașarea sa la Direcția Națională Anticorupție, conform cererii formulate la 25.08.2003, ( fila 51 dosar), nu se confundă cu numirea în funcție, detașarea, acestea fiind două instituții de drept distincte, ce produc efecte juridice distincte.
Practic cererea reclamantului de la fila 51 dosar are caracterul acordului său pentru numirea în funcție la Parchetul de pe lângă Direcția Națională Anticorupție B și reprezintă consimțământul său și nu poate conduce la transformarea ordinului de numire într-o funcție într-un ordin de detașare de la un serviciu la un alt serviciu sau altă instituție cu păstrarea tuturor drepturilor avute anterior.
În speță se constată că într-adevăr reclamantului îi sunt aplicabile prevederile OG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, și prevederile OUG nr. 177/2002 privind salarizarea magistraților, completată cu modificările aprobate prin Legea 347/2003 dar aceste drepturi i-au fost precizate în Ordinul de numire în funcția de ofițer de poliție la Serviciul teritorial Anticorupție B, în sensul că beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară de 27.544.000 lei, corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13,000, asimilat din punct de vedere al salarizării funcției de procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel, plus un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru activitate specializată de combatere a infracțiunilor de corupție și un spor pentru condiții deosebite de muncă de 15%, calculat la indemnizație.
Prin urmare, drepturile bănești cuvenite în funcția pe care o deține reclamantul încep cu 2003 - prezent și implicit în perioada octombrie 2005 - prezent pentru care a formulat acțiunea de față, sunt cele menționate expres în ordinul de numire nr. 1784/3.12.2003, și nu pot fi acordate și alte drepturi pretinse de reclamant.
De altfel se constată că prin acțiune reclamantul invocă prevederile Legii 353/10.07.2003 ale OG nr. 38/2003, privind dreptul polițișt6ilor detașați de în alte funcții.
Ori, așa cum am arătat mai sus, în speță nu este vorba de o detașare, ci de o numire în funcție, nefiindu-i aplicabile sporurile sau drepturile de care beneficiază polițiștii detașați.
De asemenea prevederile art. 13 alin.1 din OUG nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, procurorilor, aprobate prin Legea nr. 45/2007, nu îi sunt aplicabile reclamantului deoarece acesta nu a fost detașat ci numit în funcție prin ordin al procurorului general.
Așa fiind dreptul la chirie de 2% din îndemnizația de încadrare brută lunară, și decontarea cheltuielilor de transport prevăzute la art. 13 alin.1 lit.a și lit.c din OUG 27/2006 nu i se pot acorda în condiții legale.
Reclamantul a susținut și invocat mai multe temeiuri de drept pentru acordarea acestor drepturi dar ele nu se referă la persoanele numite în funcție ci la persoanele detașate.
Ca atare, cererea reclamantului sub aspectul temeiului de drept este nelegală.
Și în fapt cererea reclamantului nu se justifică prin probele depuse la dosar, deoarece acesta a depus în probațiune bonuri de carburant achiziționat în perioada 12.2008 și I-II 2009, ceea ce nu înseamnă că a făcut dovada cererii pentru perioada octombrie 2005-octombrie 2008 data formulării acțiunii în dosarul de față.
În sensul respingerii acțiunii, se reține însăși afirmația reclamantului de la pagina 4 din acțiune în care arată că anexează la acțiune
" ordinul de numire în funcție ", ca atare recunoaște că este vorba de o numire în funcție și nu de o detașarea sa de la.A la Direcția Națională Anticorupție.
Tot în sensul respingerii acțiunii pe fond, formulată de reclamant în contradictoriu cu cele două pârâte Parchetul și Direcția Națională Anticorupție și a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut și argumentele de drept invocate în apărare de acestea prin Întâmpinările depuse la dosar filele 15-20 de Direcția Națională Anticorupție și filele 21-23-27 de Parchetul
Instanța reține că drepturile salariale cuvenite reclamantului nu pot fi stabilite sau acordate de instanța de fond deoarece aceste drepturi se acordă și se stabilesc prin ordinul ordonatorului de credite conform art. 11 alin.5 din OUG nr. 27/2006 republicată care prevede că: " indemnizațiile de încadrare brute lunare sau salariile de bază brute, precum și alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție se stabilesc de procurorul șef al A potrivit legii ".
Întrucât în cauză se reține că drepturile pretinse privind diurna și contravaloarea carburantului nu i se pot acorda reclamantului, desigur că acest petit urmează a fi respins ca neîntemeiat și nelegal, iar ca o consecință a acestui fapt, se va respinge și cererea privind actualizarea sumelor solicitate ca fiind fără temei juridic și fără suport material și această cerere a reclamantului.
În esență, instanța apreciază că reclamantul în calitate sa de ofițer de poliție judiciară numit la.A, față de prevederile legale invocate în cauză nu poate beneficia concomitent de toate drepturile și sporurile specifice polițiștilor (fapt invocat de acesta) cât și drepturile funcționarilor publici, și drepturile magistraților privind perioada anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 27/2006, dar nici ulterior deoarece prin Ordinul de numire la cerere, și nu în interesul serviciului reclamantului i s-au stabilit expres drepturile salariale de care beneficiază conform legii, aspect ce rezultă și din Ordinul nr. 177/26.05.2008, respectiv acordarea sporului de stabilitate, confidențialitate, în afară de celelalte drepturi ce i-au fost stabilite prin ordinul nr. 1784/3.12.2003.
Mai mult, instanța constată că reclamantul nu a contestat ordinul din 2003, de numire a sa în funcție semnat de Procurorul general prin care i s-a stabilit drepturile salariale și nici celălalt ordin din 2008, ca atare nu se poate reține ca întemeiată cererea sa privind acordarea altor drepturi în aflară de cele prevăzute de lege.
Drepturile prevăzute de OG nr. 38/2003 nu i se pot aplica, și nici drepturile prevăzute expres pentru magistrați, privind decontarea contravalorii carburantului și a diurnei de 2% întrucât reclamantul este încadrat - numit prin Ordin, prin care i se stabilesc toate drepturile salariale, instanța de judecată neputând depăși puterea legiuitorului în acest sens.
Față de considerentele de fapt și de drept urmează a se respinge acțiunea reclamantului față de pârâți și față de chematul în garanție, reținând că este neîntemeiată și legală.
În ce privește apărarea pârâților se constată că susținerile formulate de aceștia sunt justificate și legale, urmând a fi reținute în cauză.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G, cu domiciliul ales în B, str. -. -, nr. 63, jud. B în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B cu sediul în B,--14, sector 5 și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Direcția Națională Anticorupție B cu sediul în B,--81, sector 1, având ca obiect obligarea pârâților să-i calculeze și să-i plătească reclamantului drepturi bănești cu titlu de diurnă în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută și cheltuieli de transport contravaloarea 7,5 litri carburant la de kilometrii parcurși pentru perioada octombrie 2005 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, de la data solicitării dreptului până la plata efectivă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2009.
Președinte Grefier
- - --
Red. /09.03.2009
Dact./13.03.2009/ 5 ex.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche
